Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1268/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1268
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Dicu Aurel
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B, cu sediul în mun. B, sector 1,- - 30, împotriva sentinței civile nr. 874 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Colegiul Național " " B, Consiliul Local B și reclamanții intimați, și .
Procedura este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 26 martie 2009, reclamanții, -, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local B și Colegiul Național " " solicitând obligarea acestora, atât la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim brut pe țară stabilit prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006, cât și la plata de daune interese pentru întârzierea achitării acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație precum și a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au precizat că potrivit art. 40 alin. 4 din, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, fiind prevăzuți și coeficienții de ierarhizare ca urmau a fi aplicați fiecărei categorii de salariați în raport cu nivelul studiilor avute pentru funcția deținută.
Ori, conform art. 3 alin. 1 lit. a, contractul la nivel național este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social, cu atât mai mult cu cât este partea semnatară contractului. Cu toate acestea, clauzele contractului unic nu au fost aplicate. S-a mai arătat că prin neplata la timp a diferențelor salariale au fost prejudiciați pe de o parte, prin acțiunea de devalorizare a inflației, iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată conform art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că nu are calitatea de angajator al reclamantelor, că prevederile art. 3 alin. 2 din sunt în acord cu disp. art. 12 alin. 1 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din acest motiv, salariul de bază minim brut negociat stabilit pentru anul 2007 prin contractul unic la 440 lei, ar fi utilizabil doar ca bază a salariului personalului contractual care negociază drepturile salariale nu și pentru salariații din sectorul bugetar. De altfel, în sectorul bugetar, pentru anul 2007 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit prin HG 18825/2006 la nivelul de 390 lei lunar.
Prin sentința civilă nr. 874 din 23.06.2009, Tribunalul Botoșania respins excepțiile invocate de pârâtul B, iar pe fond a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, fiind respinse pretențiile formulate de reclamanții, -, și.
Totodată s-a respins și capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că avocat în calitate de reprezentant al Sindicatului Învățământului Preuniversitar Bas emnat cererea reclamanților, iar are atribuții în procedura de finanțare a învățământului.
Pe fondul cauzei a considerat că potrivit art. 11 alin. 1 lit.d din Legea 130/1996 privind contractele colective, clauzele își produc efectele "pentru toți salariați încadrați în toate unitățile din țară".
Prin urmare, acestea sunt aplicabile inclusiv salariaților din sectorul bugetar.
Această concluzie este confirmată de altfel, și de disp. art. 12 alin. 1 teza 1 din aceeași lege care permite în mod expres personalului din sectorul bugetar încheierea de contracte colective la nivelele inferioare.
Deși, într-adevăr în continuare, la teza a II a, se menționează că "prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale" această regulă nu se aplică și în cazul pârâtului întrucât se află într-o situație de excepție, negociind și semnând (anexa 7 la contract).
Practic, prin semnarea contractului unic, a concretizat art. 95 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, care nu exclude aplicarea ci, dimpotrivă, dispune că "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din prevederile contractului colectiv de muncă".
De altfel, nu în ultimul rând, cu privire la pretenția dedusă judecății reprezentantul reclamanților - Sindicatul Învățământului Preuniversitar B - a sesizat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Acesta - prin Hotărârea 168/ 16.04.2007 - a stabilit că "faptele prezentate în petiție, cu privire la instituirea unui salariu minim brut pentru personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic în cuantum inferior față de salariul minim brut pe țară stabilit prin pentru anii 2007 - 2010 pentru alte categorii de salariați, reprezintă un tratament diferențiat".
Totodată, s-a recomandat "să elimine tratamentul diferențiat aplicat personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic cu privire la cuantumul salariului minim brut, având în vedere prevederile legale în vigoare".
În concluzie, instanța a constatat că reclamanților le sunt aplicabile prevederile.
Or, conform art. 40 alin. 4 din nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006, valabil pentru anii 2007 - 2010 "salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007".
1 al acestui articol prevede și coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați în raport de nivelul studiilor pentru funcția deținută astfel:
"(a)muncitori:
1. necalificați =1,
2. calificați = 1,2";
(b) personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. liceală = 1,2,
2. postliceală = 1,25;
Din adresa nr. 312 din 25.02.2009 a pârâtei Colegiul Național " " Bar ezultat că reclamanții, și, în calitate de fochist, bucătari aveau la 1.01.2007 un salariu de bază brut de 504 lei, reclamanții, -, în calitate de îngrijitori, aveau la data de 1 ianuarie 2007 salarii de bază brute de 429 lei, iar reclamanta, în calitate de supraveghetor de noapte, un salariul de 522 lei.
Or, conform art. 40 alin. 1 din, susmenționat, reclamanții ar fi trebuit să aibă un salariul de bază brut de cel puțin 528 lei (440 înmulțit cu 1,2).
Așadar, întrucât reclamanților, -, și li s-au acordat salarii de bază brute mai mici decât cel prevăzut de, instanța a admis acțiunea în privința acestora și a respins-o ca nefondată față de reclamantul care a beneficiat de un salariu de bază brut peste cel minim prevăzut de contract.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a diferențelor salariale cuvenite reclamanților, -, avându-se în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, instanța a admis și cererea de actualizare a diferențelor de salariu rezultate în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Întrucât prin întârzierea plății acestor sume, reclamanții au fost lipsiți de folosința banilor, instanța - în baza art. 161 alin. 4 coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul muncii și art. 1088 cod civil - a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prev. de OG 9/2000 aplicată la suma datorată, începând cu data punerii în întârziere, respectiv 25 martie 2009, până la data plății efective.
Deoarece nu s-a făcut dovada cheltuielilor efectuate cu desfășurarea acestui proces, capătul din cererea cu acest obiect a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs B, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, reiterând argumentele de la prima instanță.
Totodată, a arătat că în conformitate cu disp. art. 12 (1) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă pe anii 2006 - 2007, prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Or, personalul didactic și didactic auxiliar din instituțiile bugetare de învățământ este salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și nr.OG 11/2007.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este întemeiat din următoarele considerente:
Este real că un contract colectiv de muncă la nivel național acționează întocmai ca o lege pentru cei cărora li se adresează și că sfera de aplicare îi privește pe toți salariații, încadrați la toți angajatorii din țară (art. 241 alin. (1) Codul Muncii și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996), însă numai în limitele pentru care acesta dispune cu privire la drepturile și obligațiile reciproce ale părților, la măsurile de protecție recunoscute grupurilor de salariați.
Mai mult, valoarea normativă a contractului colectiv de muncă la nivel național, caracterul său imperativ se exprimă prin calitatea de izvor de drept față de contractele colective de muncă subsecvente și în ultimă instanță, față de contractele individuale de muncă, însă clauzele sale rămân subordonate legii, în sensul că nu se pot negocia clauze interzise (art. 283 Codul Muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996), nu se pot insera clauze sub minimum prevăzut de lege (art. 8 alin. (4) din Legea nr. 130/1996), iar în ceea ce privește pe salariații din instituțiile bugetare, situația în speță, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996).
Prin urmare, sensul celei de-a doua teze dintre cele trei menționate anterior este acela că prin conținutul său, contractul colectiv de muncă nu poate determina o înrăutățire a situației salariaților în raport cu dispozițiile legale, însă nu se poate susține, cu deplin temei, că prevederile acestuia sunt întotdeauna aplicabile cu prioritate față de lege, când sunt mai favorabile acesteia, dacă legea exclude expres incidența lor.
Din acest punct de vedere, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, sus - citată, înlătură expres de la negociere clauzele referitoare la drepturile salariaților din instituțiile bugetare, ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Textul este preluat întocmai și înscris și în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010 (art. 3 alin. 2) astfel că acesta nu este aplicabil personalului didactic al cărui salariu de bază este stabilit prin Statutul categoriei de personal în discuție, adoptat prin Legea nr. 128/1997.
Astfel, art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 exceptează de la posibilitatea negocierii, salariul de bază cuvenit personalului didactic, această componentă determinându-se conform art. 48 alin. 3 și 4 din lege.
În consecință, față de dispozițiile legale și contractuale anterior enunțate, precum și prevederile cadru ale art. 8 alin. 1 din Legea 130/1996 care statuează posibilitatea stabilirii clauzelor contractelor colective de muncă numai în limitele și condițiile prevăzute de lege, se apreciază că reclamanților, în calitate de personal bugetar al cărui salariu de bază este strict reglementat prin lege, nu-i sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv unic la nivel național pentru perioada 2007 - 2010, cât privește salariul minim brut negociat.
Nu se poate invoca, în sens contrar, nici participarea, respectiv a sindicatelor din învățământ la negocieri finalizate prin contractul colectiv de muncă în discuție, întrucât alte drepturi salariale și materiale ale personalului didactic, exceptând salariul de bază și sporurile stabilite prin lege, se pot negocia, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 48 alin. 2, art. 89 alin. 2 și art. 104 alin. 4 din Legea nr. 128/1997.
Rezultă așadar, că salariul de bază minim brut garantat în urma negocierilor este întocmai un drept salarial de natura celor excluse de la negocieri cât privește personalul didactic din instituțiile bugetare, fiind incorect și contradictoriu să se susțină, pe de o parte, că în sistemul de învățământ preuniversitar, drepturile salariale nu pot fi negociate, iar pe de altă parte să se constate aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național cu privire la salariul minim brut garantat, ceea ce presupune a fixa o limită pentru legiuitor, contrar mecanismului constituțional, regulilor de tehnică legislativă, inclusiv textelor legale anterior menționate.
Tot astfel, art. 9 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național impune părților contractante să poarte negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, rezultând că în absența unor acte normative și până la intrarea lor în vigoare, personalului instituțiilor finanțate de la bugetul de stat nu-i pot fi acordate drepturile prevăzute de acest contract colectiv a căror stabilire se face prin lege.
în proces a pârâtului recurent este justificată prin atribuțiile sale în finanțarea acestei ramuri de activitate, conferite prin HG nr. 538/2001.
Astfel, potrivit art. 10 lit. b și c din acest act normativ, aprobă costurile medii anuale orientative, după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale Contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare județene, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Așadar, asigurarea finalității actului de justiție inițiat de reclamanți, respectiv a realizării efective a dreptului pretins, prin punerea în executare a hotărârii pronunțate, impune opozabilitatea acesteia față de pârâtul recurent.
Așa fiind, Curtea în baza art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă urmează să admită recursul, să modifice sentința recurată și să respingă acțiunea cu privire la toți reclamanții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B împotriva sentinței civile nr. 874 din 23.06.2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă.
Modifică sentința atacată, încât respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, -,.
Menține dispozițiile sentinței, ce nu sunt contrare prezentei decizii. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fd.:
Tehnored.
Ex. 2/17.11.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Dicu Aurel
