Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1267/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1267
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Dicu Aurel
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 873 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurentului, ai pârâților intimați: Consiliul Local, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala cu clasele I-VIII nr.1 precum și reclamanții intimați:,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată la data de 26 martie 2009, reclamanții, și prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local și Școala cu clasele I - VIII nr. 1, solicitând obligarea acestora, atât la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim brut pe țară stabilit prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006, cât și la plata de daune interese pentru întârzierea achitării acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că potrivit art. 40 alin. 4 din, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, fiind prevăzuți și coeficienții de ierarhizare ce urmau a fi aplicați fiecărei categorii de salariați în raport cu nivelul studiilor avute pentru funcția deținută. Potrivit art. 3 alin.1 lit. a Contractul colectiv este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social iar așa cum rezultă din anexa 7 Ministerul Educației, Cercetării și T este parte semnatară a contractului și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Cu toate acestea, începând cu 1.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că nu are calitatea de angajator al reclamanților.
Pe fondul cauzei, a considerat că prevederile art. 3 alin. 2 din sunt în acord cu disp. art. 12 alin. 1 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prin sentința civilă nr. 873 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Botoșanis -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și B, s-a admis în parte acțiunea reclamanților în sensul că, au fost obligați pârâții Consiliul Local și Școala cu clasele I - VIII nr. 1 să plătească diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat pentru o normă întreagă - reclamanților și - pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2008, iar reclamantului corespunzător unei norme întregi pentru 1.01.2007 - 30.09.2007 și, respectiv normă pentru 1.10.2007 - 31.12.2007.
Aceiași pârâți au fost obligați să plătească diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat pentru normă reclamanților, și pentru perioada 1.01.2007 - 30.04.2008 iar reclamantului pentru normă corespunzător perioadei 1.01.2007 - 31.12.2007, sume
Actualizate în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cât și dobânda legală prevăzută de OG9/2000 de la 25.03.2009 până la data plății efective.
S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Educației și s-a constatat a fi nefondată întrucât această instituție are atribuții în procedura de finanțare a învățământului, așa încât judecata în contradictoriu este necesară în vederea opozabilității hotărârii.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 11 alin. 1 lit. d din Legea 130/1996 privind contractele colective, clauzele își produc efectele "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară", fiind aplicabile inclusiv salariaților din sectorul bugetar.
Prin art. 40 al 4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29.12.2006 valabil pentru anii 2007 - 2010 s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei, începând cu 1.01.2007, iar alin. 1 al acestui articol prevede și coeficienții minimi de ierarhizare, pe categorii de salariați, în raport de nivelul studiilor.
Prin semnarea contractului unic a concretizat art. 95 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didact, care nu exclude aplicarea, ci dimpotrivă dispune că "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din prevederile Contractului colectiv de muncă"
Întrucât din adresa nr. 1073 din 19.02.2009 depusă la dosar de unitatea școlară a rezultat că reclamanților li s-au acordat salarii de bază brute mai mici decât cel prevăzut de, Tribunalul a admis acțiunea acestora, în parte, numai până la data la care salariile de bază brute au devenit mai mari decât minimul prev. de art. 40 alin. 4 din.
Totodată, instanța a admis și cererea de actualizare a diferențelor de salariu în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței până la plata efectivă și de acordare a dobânzii legale prev. de OG9/2000, începând cu data punerii în întârziere, până la data plății efective, în temeiul disp. art. 161 alin. 4 coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul Muncii și art. 1088 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Educației Cercetării și B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
A arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit capacitatea sa procesuală pasivă întrucât calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din legea nr. 53/2003 - Codul muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, coroborat cu art. 7 alin. 8 din Legea nr. 84/1995 și art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Potrivit art. 25 din Legea nr.128/1997 și în conformitate cu prevederile Legii nr. 90/2001, Ministerul Educației Cercetării și în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În nici un caz Ministerul Educației Cercetării și nu are calitate de angajator față de reclamanți întrucât, nu poate, conform principiului specialității capacității de folosință (nu desfășoară proces instructiv educativ), încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.
Mai mult Ministerul Educației, Cercetării și nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
În conformitate cu disp. art. 12 (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată "Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale
Potrivit art.3 (2) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010: "Contractele colective de muncă se pot încheia pentru salariații instituțiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale".
Personalul contractual didactic și didactic auxiliar din unitățile bugetare de învățământ, este salariat potrivit prevederilor Legii nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.11/2007 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ.
Pentru personalul nedidactic din unitățile de învățământ salariile de bază se stabilesc între limitele minime și maxime aferente funcțiilor din anexele OG nr.10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 130/1996 și nr.OG 11/2007.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Așa cum dispune art.10 din HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, în vederea cuprinderii în bugetul instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat a finanțării proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari, asigurată din bugetele locale, procedura este următoarea:
Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării criteriile și standardele pentru stabilirea finanțării proporționale a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă criteriile și standardele după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Pe baza criteriilor și standardelor aprobate Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune Ministerului Educației și Cercetării costurile medii anuale orientative, în funcție de niveluri și profiluri de instruire, în funcție de care se stabilește finanțarea proporțională.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă costurile medii anuale orientative după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
După aprobarea costurilor medii anuale orientative se comunică de către Ministerul Educației și Cercetării inspectoratelor școlare județene, respectiv al municipiului B, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Astfel, reține Curtea, această parte justifică în cauză calitate procesuală pasivă.
Acțiunea reclamanților în plata unor drepturi salariale a fost întemeiată pe art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/29.XI.2006, dispoziție prin care se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Trebuie reținut faptul că reclamanții fac parte din categoria personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământ. Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr. 128/1997, modificată prin nr.OG 11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, iar în cazul personalului nedidactic din învățământ salarizarea se face conform nr.OG 10/2007, aprobată prin Legea nr. 231/2007.
În situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996).
În baza acestei prevederi cu caracter general, Statutul personalului didactic (Legea nr. 128/1997) dispune ca drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Art. 48 alin. 1 teza ultimă din același act normativ dispune că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, art. 48 al. 3 prevăzând elementele pe baza cărora se stabilesc salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar.
Ce rezultă din aceste dispoziții legale: că salariul de bază și sporul nu pot face obiectul unei negocieri în cadrul contractelor colective de muncă, fiind stabilite conform legii.
Tot Legea nr. 128/1997 prevede că sunt supuse negocierii colective drepturile și obligațiile privind protecția muncii (art. 89 alin. 2), asigurarea transportului și a cazării de către instituțiile de învățământ superior pentru cadrele didactice care domiciliază în alte localități (art. 104 al. 4).
Însă, drepturile salariale a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, nu pot face obiectul unei negocieri colective în cadrul contractelor colective de muncă, așa cum impune art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996.
Legea nu stabilește expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului de care îl încheie, singurele limite fiind cele formulate la art. 238 din Codul muncii și art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind clauzele interzise.
Faptul că Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu are nici o relevanță în cauză.
Fiind un contract colectiv de muncă unic la nivel național, clauzele lui se aplică pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, așa cum impune art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
El își găsește aplicare și în cazul reclamanților, personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, dar numai clauzele care reglementează alte drepturi și facilități, nu și clauzele ce reglementează salariul de bază, întrucât acesta, în cazul reclamanților, este stabilit prin dispoziții legale și în acest caz operează interdicția reglementată de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Aceste clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național își găsesc aplicare în cazul salariaților ale căror drepturi salariale nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege".
Reține astfel Curtea că dispozițiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu au fost stabilite în favoarea reclamanților și nu se aplică acestor părți, întrucât, în cazul lor, salariile de bază au fost stabilite prin dispoziții legale, iar art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul și să modifice în parte sentința civilă atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată, menținând dispoziția de respingere excepției lipsei procesuale pasive invocată de pârâtul recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 873 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică sentința atacată, încât respinge, ca nefondată, acțiunea reclamanților.
Menține dispozițiile ce nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 10.11.2009
jud.fond:
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Dicu Aurel
