Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1324/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1324/
Ședința publică din 03 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător: ,
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr.1-3, jud. M, Municipiul Tg. M prin Primar și Consiliul local al municipiului Tg. M, cu sediul în Tg. M, P-ța -, nr. 3, împotriva sentinței civile nr. 189 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 mai 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 3 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.189 din 19.02.2009 a Tribunalului Mureșs -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, Consiliului local al mun.Tg-M, a Primarului Municipiului Tg-M; s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul " ", în contradictoriu cu pârâții Colegiul "Al. " Tg-M, Consiliul local al Municipiului Tg-M, Primarul Municipiului Tg-M și Inspectoratul Școlar Județean M; a obligat pârâții să recalculeze toate drepturile salariale ale reclamanților cu respectarea prevederilor art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 și a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a diferențelor de drepturi salariale rezultate dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților (calculate în funcție de salariul de bază minim brut 880 lei) și drepturile salariale plătite efectiv acestora, începând cu data de 01.01.2007 și în continuare, până la data la care salariul de bază al reclamanților atinge nivelul salariului de bază prevăzut de art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, dar nu mai mult de data de 19.02.2009, sume ce vor fi reactualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul școlar Județean M împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice; a obligat chematul în garanție să aloce în favoarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean M, fondurile necesare plății drepturilor bănești menționate, acordate reclamanților prin hotărâre.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 lit.g din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 și art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art.2, art.31 alin.2 și art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.19 din Legea nr.273/2006, art.13 alin.1 din G nr. 32/2001, art.16 din Normele aprobate prin G nr.2192/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate prin acțiune.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.63 alin.1 lit. c și alin.4 din Legea nr. 215/2001, și art.20 alin.1 și alin.4 din Legea nr.500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate prin acțiune.
În primul rând, potrivit art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 publicat în MO partea a V-a 2007, rezultă următoarele salarii de bază minim brute pentru un program de lucru complet; muncitori necalificați - 440 lei; muncitori calificați - 528 lei; personal administrativ încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este liceală - 528 lei; personal administrativ încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este postliceală - 550 lei; personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri - 572 lei; personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare de scurtă durată este - 660 lei; personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare - 880 lei.
Potrivit art.41 alin.2 și alin.5 din Constituție, dreptul de negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate, inclusiv sub aspectul stabilirii salariului minim brut pe țară.
Totodată, art.30 lin.1 din Legea nr.130/1996 și art.243 alin.1 din Codul muncii prevăd că "executarea contractului de muncă este obligatoriu pentru părți".
De asemenea conform art.30 alin.2 din Legea nr.130/1996 "neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta".
Potrivit art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996, contractul colectiv de muncă la nivel național își produce efectele pentru toate persoanele juridice sau fizice autorizate potrivit legii, care administrează, utilizează capital, indiferent de natura acestuia și care folosesc forța de muncă salariată (deci inclusiv unitățile de învățământ).
În al treilea rând, potrivit art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajații din țară.
În al patrulea rând, conform dispozițiilor art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva sentinței civile menționate, a declarat recurs M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitându-se modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată față de minister, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată.
În drept, s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevându-se că cererea de chemare în judecată față de MEF, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între reclamanți și minister nu există raporturi juridice de muncă. Că potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 calitatea de angajator o are Inspectorialul Județean M iar fondurile bănești necesare finanțării învățământului se avansează de către unitățile administrativ teritoriale, din bugetul de venituri și cheltuieli proprii. Ca atare, legiuitorul a înțeles să atribuie, cu prioritate, responsabilitatea finanțării învățământului preuniversitar în sarcina autorităților administrației publice locale, astfel că MEF nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs Municipiul Tg-M și Consiliul local al municipiului Tg-M invocând prevederile art.304 pct.9 pr.civ.
În esență recurenții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în sensul în care între reclamanți și pârâții Primarul Municipiul Tg-M și Consiliul local al municipiului Tg-M nu există raporturi de muncă. Pe de altă parte au fost invocate prevederile Legii nr.84/1995 și HG 2192/2004.
Au arătat că reclamanții nu au calitatea de angajați ai instituțiilor recurente și că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul de stat, și nu din bugetul local.
În întâmpinarea depusă de M se solicită respingerea recursurilor declarate arătându-se că au calitate procesuală pasivă în cauză în baza prev.art.15 din OUG nr.45/2003 art.XIII alin.1 din OUG 32/2001, art.18 din HG 538/2001 și art.20 alin.1 și 4 din Legea 500/2003 și solicită menținerea hotărârii atacate.
Examinând recursurile declarate se constată că recursul formulat de DGFP M în numele Ministerului Finanțelor Publice este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.137 pr.civ. instanța de recurs se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond invocate de către recurent, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepții de procedură și de fond sunt mijlocul procedural prin care, în condițiile legii, partea interesată sau instanța din oficiu, invocă, în cadrul procesului civil, și fără a pune în discuție fondul dreptului neregularități procedurale, urmărind, după caz, refacerea unor acte, anularea, respingerea ori perimarea cererii de chemare în judecată. Excepțiile se clasifică în excepții absolute, atunci când privesc încălcarea unor norme imperative și excepții relative când vizează încălcarea unor norme, dispozitive și pot fi invocate numai de către partea interesată, până la prima zi de înfățișare.
Referitor la excepția invocată de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, se constată că acesta are legitimare procesuală pasivă, conform art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV al Legii nr.379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Chiar dacă între minister și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, cererea de chemare în garanție este admisibilă în condițiile art.60-61 din pr.civ. în vederea alocării fondurilor necesare plății sumelor solicitate de către reclamanți, în caz contrar prezenta hotărâre fiind inexecutabilă.
În sensul menționat sunt relevante și dispozițiile art.290, 291 din Codul muncii, potrivit cărora procedura de soluționare a conflictelor de muncă se reglementează prin lege specială, iar dispozițiile jurisdicției muncii se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei se constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea în tocmai a dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Astfel, reclamanții sunt încadrați la Colegiul "Al. " în calitate de profesori, având studii superioare de lungă durată. Potrivit art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, sariul de bază, minim brut pentru personalul din învățământ cu pregătire superioară este de 880 lei. Totodată, art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.130/1996 prevede că executare Contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Prin urmare, prima instanță în mod legal a reținut faptul că dispozițiile art.40 din Contractul colectiv de muncă raportate la cele ale art.41 alin.2 și 5 din Constituție, sunt aplicabile și personalului din învățământ, dreptul acestora la salariul minim fiind garantat.
Față de aspectele reținute mai sus, se apreciază că potrivit art.40 din Contractul colectiv de muncă salariul minim brut ce se cuveneau reclamanților era de 880 lei, ori potrivit statelor de plată existente la dosar, reclamanții au avut începând cu luna ianuarie 2007 un salariu mai mic decât minimul menționat.
Referitor la recursul declarat de Municipiul Tg-M se constată că este inadmisibil având în vedere următoarele considerente:
Potrivit disp.art.20 din Legea 215/2001 comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în carese organizează și funcționeazăautorități ale administrației publice locale. Potrivit art.1 lit.d și e din aceeași lege, autoritățile deliberative sunt reprezentate de consiliile locale, consiliile județene etc, iar autoritățile executive de primarii comunelor, orașelor, municipiilor etc.
Din definițiile mai sus enunțate precum și din economia dispozițiilor art.21 din Legea 215/2001, rezultă că unitățile administrativ teritoriale (comunele, orașele, municipiile și județele) sunt persoane juridice distincte de autoritățile administrației publice care se organizează și funcționează în cadrul lor, au capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, acestea putând fi reprezentate în justiție de primar sau respectiv președintele consiliului județean.
În prezenta cauză reclamanții au înțeles să cheme în judecată Primarul Municipiului Tg-M și Consiliul local Tg-M în calitatea lor de autorități ale administrației publice locale, autorități care sunt organizate și funcționează în unitatea administrativ teritorială. Prin hotărârea atacată instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Primarul Municipiului Tg-M și Consiliul local al municipiului Tg- Excepțiile astfel soluționate au fost întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr.215/2001, Legii nr.500/2003, Legii nr.273/2006, OUG nr.32/2001 și HG nr.2192/2004 precum și dispozițiile Legii nr.84/1995 avându-se în vedere textele legale incidente în vigoare în perioada în litigiu (01.09.2004 - la zi).
Potrivit dispozițiilor art.316 pr.civ. raportat la dispozițiile art.294 pr.civ. calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în prima instanță este rezervată persoanelor care au avut calitatea de părți la judecata cauzei în fond.
Din actele și lucrările dosarului precum și din cererea de chemare în judecată, potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, rezultă fără putință de tăgadă, împrejurarea că în prezenta cauză unitatea administrativ teritorială, persoană juridică distinctă, respectiv Municipiul Tg-M, nu a avut calitatea de parte în proces și ca atare, nu putea formula recurs în prezenta cauză.
Având în vedere cele de mai sus, văzând și dispozițiile art.316 rap. la art.294 pr.civ. curtea apreciază ca inadmisibil recursul declarat de persoana juridică Municipiul Tg-M reprezentat prin Primar, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Referitor la recursul declarat de Consiliul local Tg- se constată că este nefondat urmând a se respinge criticile aduse hotărârii atacate avându-se în vedere că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prev.art.19 din Legea nr.273/2006, art.13 alin.1 din OUG nr.32/2001, art.16 din Normele aprobate prin HG 2192/2004 și art-.167 alin.3 din Legea 84/1995, acest pârât recurent asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate prin acțiune ceea ce conduce la respingerea excepției lipsei calității procesual pasive invocate.
Ca urmare se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul Tg-M și ca nefondate recursurile declarate de DGFP M în numele Ministerului Finanțelor Publice și de Consiliului local al municipiului Tg-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul Tg-M, cu sediul în Tg-M P-ța - nr.3, și ca nefondate recursurile declarate de M în numele Ministerului Finanțelor Publice, Consiliul local al municipiului tg-M, împotriva sentinței civile nr.189 din 19 februarie 2009 Tribunalului Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
ptr. -,fiind
în concediu, semnează
judecător delegat
ptr., fiind
în concediu, semnează
judecător delegat
GREFIER
ptr.,fiind
în concediu, semnează
grefier șef secție
Red.
Tehnored-
2 exp.
12.08.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
