Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1371/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA N R. 1371
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate reclamanții, G, G, G, G, G G, G, C, G, G, A, intervenienții în propriu, și, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură și pârâta SC "" SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.781 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitate recurentei pârâte să depună concluzii scrise, amânat pronunțarea cauzei la 12.06.2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Reclamanții, G, G, G, G, G G, G, C, G, G, A, și intervenienții în propriu, și in contradictoriu cu pârâta SC SA au solicitat instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligata parata la plata valorii aprovizionarii de toamna iarna pe perioada 2005-2006- 2007 actualizata conform indicelui de inflatie incepand cu data scadentei pana la plata efectiva, precum si la plata dobanzilor legale, la plata sumei de 14998 lei catre fiecare reprezentand cota de profit pentru anii 2005-2007 actualizata conform indicelui de inflatie.
In motivarea acțiunii, au arătat că pentru perioada solicitată, cuantumul sumelor pretinse reprezinta 10% din profitul obtinut de parata dupa impozitare.
, reprezentata de au formulat cerere de interventie in interes propriu solicitand obligarea paratei la plata drepturilor salariale alocate aprovizionaii de toamna iarna in luna octombrie 2005-2007 actualizata conform indicelui de inflatie si la plata dobanzilor legale, precum si la plata cotei de profit pe aceeasi perioada, sustinand in motivare ca au fost angajatii paratei pana la data de 01.09.2008 iar parata nu a respectat obligatiile asumate prin Contractul Colectiv de Munca
Parata formulat intampinare prin care a invocat respingerea actiunii ca prescrisa, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa, iar pe fond respingerea ca neintemeiata, deoarece a fost formulata cu depasirea termenului prevazut de lege de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, reclamantii nu au calitate de creditori in raportul juridic de drept substantial, si nu exista un drept al salariatilor la un venit anual din luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna iarna care sa fie acordat in mod distinct pentru anul 2005-2007.
Prin sentința civilă nr.781/1.04.2009 Tribunalul Prahovaa respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune si a lipsei calității procesuale active a reclamanților, a admis in parte acțiunea și cererile de intervenție, a obligat pârâta să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale cuvenite si neacordate reprezentând aprovizionare toamnă iarnă pentru perioada 2005-2006-2007 conform raportului de expertiza, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data plății efective. Tribunalul a respins capetele de cerere din actiune si cererea de interventie privind plata cotei de profit pe perioada 2005-2007.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că exceptia prescriptiei este neintemeiata, deoarece potrivit art. 283 alin. lit.e din codul muncii, dreptul la actiune in cazul neexecutarii CCM ori a unor cauze ale acestuia se prescrie in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului, in ceea ce priveste drepturile salariale in acelasi articol la lit.c s-a prevazut un termen de 3 ani aplicabil in toate situatiile in care obiectul actiunii este dat de pretentiile salariale indiferent de izvorul acestora, considerente fata de care in baza art. 138 cod pr. civila, tribunalul va respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
In ceea ce priveste exceptia lipsie calitatii procesule active a reclamantilor invocata de reclamanta sa constată că este neintemeiata, deoarece reclamantii au calitate de angajati ai societatii parate calitate in care pot solicita acordarea unor drepturi banesti, urmand a dovedi ca acestea le sunt sau nu datorate potrivit Contractului colectiv de munca.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantii au fost incadrati la societatea parata, iar potrivit contractului colectiv de munca la nivel de ramura pe anii 2005-2006 incheiat conform art. 10 si 11 din 130/2006 inregistrat la, cu nr. 20/2005, se prevad alte venituri, cota de profit ce se repartizeaza salariatilor este de pana la 10% in cazul societatilor comerciale si pana la 5 % in cazul Regiilor autonome, conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere precum si perioada pentru care se acorda cota de profit salariatilor care nu poate fi mai mare de un an, se stabileste prin CCM la nivel de unitate.
Potrivit raportului de expertiza, reclamantilor li se cuvin drepturile salariale solicitate in baza CCM la nivel de ramura ale caror dispozitii sunt obligatorii pentru toti angajatorii, suma datorata fiecarui reclamant fiind de 1841 lei pentru aprovizionare de toamna iarna.
Din probele administrate in cauza rezulta ca parata nu si-a indeplinit obligatiile asumata prin CCM, de a achita reclamantilor si intevenientilor drepturile salariale cuvenite, reprezentand aprovizionare toamna -iarna pe perioada 2005-2006-2007.
In ceea ce priveste cererea de acordare a cotei de profit, tribunalul a constatat ca este neintemeiata, deoarece calificarea in contractul colectiv de munca ca facand parte din Capitoilul "alte venituri a acestor cote", nu conduce la concluzia temeinicie cererii, deoarece premisele constituirii acestor cote le constituie inregistrarea de profit la sfarsitul fiecarui an si negocierea cu sindicatul privind criteriile de diferentiere si acordare a acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții și intervenienții cât și pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În recursul reclamanților și interveneinților se susține, în esență, că în mod greșit tribunalul nu a admis și capătul de cerere privind acordarea cotei de profit, reținând eronat că este o vocație și nu un drept. Se mai susține că acționarii unei societăți nu pot încălca drepturile stabilite prin CCM și că s-au interpretat greșit dispozițiile privind negocierea dintre patronat și sindicate.
În recursul pârâtei se susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Recurenta a susținut că reclamanții nu aveau calitate procesuală activă și că acțiunea este prescrisă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs invocate de părți, curtea va reține următoarele
Referitor la recursul declarat de reclamanți și interveneineți, curtea va constata că acesta este nefondat.
În formularea din, art.139 stabilește că atât cota de participare la profitul anual cât și modalitatea concretă de acordare precum și condițiile de diferențiere între salariații SA vor fi stabilite prin negociere cu.
Această clauză contractuală nu generează prin ea însăși dreptul la acordarea cotei de participare la profitul societății, existența acestui drept fiind într-adevăr dublu condiționată de: înregistrarea de profit la finele fiecărui an din perioada de referință ce face obiectul litigiului și negocierea modalităților concrete de acordare și a criteriilor de diferențiere între salariați, cu.
Nu poate fi reținut că temeiul legal pentru acordarea cotei de participare la profitul societății îl constituie 64/2001( modificată prin nr.61/2004) aprobată prin Legea nr.769/2001, căci acest act normativ privește exclusiv repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat și la regiile autonome dacă acestea s-au angajat și au stabilit prin bugetele de venituri și cheltuieli obligația de participare la profit ca urmare a serviciilor angajaților lor în relație cu acestea.
Cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de însăși clauza contractuală pentru valabila existență a dreptului la cota de participare la profit, pe de o parte, iar pe de alta, cum în legislația română actuală nu este reglementată obligația adunării generale a acționarilor unei societăți pe acțiuni (societatea recurentă SC SA fiind constituită ca societate pe acțiuni sub regimul instituit de Legea nr.31/1990 modif. prin Legea nr.161/2003) să acorde salariaților săi dreptul de participare la beneficii-conform art.178 și art.183 din aceste acte normative - rezultă că art.139 din conferă salariaților doar premisele negocierii unui eventual drept de a participa la profitul net al societății, cu respectarea cerințelor impuse de actul constitutiv al societății angajatoare și a condițiilor prealabile stabilite prin această clauză contractuală, astfel cum au fost enumerate mai sus și numai dacă nu s-a decis reinvestirea profitului societății iar nu distribuirea lui.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul reclamanților și interveneinților ca nefondat.
Referitor la recursul pârâtei curtea reține următoarele:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
In ce privește calitatea procesuală activă, aceasta a fost corect constatată de instanța de fond deoarece exista identitate intre persoana reclamanților si titularii dreptului dedus judecății, in condițiile in care reclamanții, in calitate de salariați ai paratei, au dreptul sa solicite in instanță achitarea drepturilor salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre părți.
Pe fond, curtea va reține că potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că, pe fond, va respinge în tot acțiunea, ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, G, G, G, G G, G, C, G, G, A, intervenienții în propriu, și, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură în contradictoiu cu pârâta SC "" SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.781 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr.781 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Modifică în parte sentința în sensul că, pe fond, respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă - iarnă 2005 -2007 și cel privind cheltuielile de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Red./.
3 ex./19.06.2009
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
