Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1367/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1367
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Vera Andrea Popescu Lucian
: -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, G, -, toți cu domiciliile alese în P, str.-.-, nr.148,.3 1, parter,.2, județul P - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.3055 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 5 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei-pârâte să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 12 iunie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, reclamanții, G, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta SC SA B să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite si neacordate potrivit art.176 din CCM la nivelul ramurii energiei electrică, termică, petrol si gaze pe anii 2005, 2006 si 2007, reprezentând aprovizionarea de toamna - iarna în cuantum de un salariu minim brut pe ramură pentru fiecare an in parte, drepturi actualizate conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt angajații pârâtei, iar pentru munca prestată au primit drepturile salariale cuvenite conform contractul individual de muncă, însă nu au încasat suplimentarea drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, reprezentând c/val aprovizionării toamnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176, al.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energiei electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005, 2006 si 2007.
La termenul de judecată din data de 05.12.2008 reclamanții au formulat o cerere precizatoare a obiectului acțiunii introductive cu privire la determinarea cuantumului concret al drepturilor bănești pretinse.
În temeiul art.115 - 118 cod pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că din anul 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare toamnă - iarnă", ceea ce corespunde situației că acest venit a fost introdus din iunie 1997 potrivit CCM efectiv din 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat, majorat în acest fel.
A mai arătat pârâta că venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionare toamnă - iarnă" nu se datorează conform art.176, al.1 și 2 din CCM, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pe cale de întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, precum și excepția lipsei calității procesual active a reclamanților.
În motivarea excepției prescripției pârâta a arătat că prezenta acțiune se încadrează pe deplin în ipoteza art.283, lit.e din codul muncii, fiind deci aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesual active a reclamanților, pârâta a arătat că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cea a titularului dreptului pretins în raportul juridic dedus judecății, în cauză reclamantul fiind un creditor al sumelor solicitate, ori în plan procesual calitatea activă a reclamantului trebuie să corespundă calității acestuia de creditor, creanța pretins trebuind a fi certă, lichidă, exigibilă și să nu fi fost încă acoperită.
A mai precizat pârâta că întrucât nu există negocieri pe această temă, nu există un astfel de drept al salariaților, reclamantul fiind astfel lipsit de calitate procesuală activă.
În dovedirea cererii, precum și în apărare, părțile au depus la dosar acte.
Prin sentința civilă nr.3055 din 5 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare, a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare, a respins acțiunea precizată, formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta SC SA B -, luându-se act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a pus mai întâi în discuție excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Din înscrisurile aflate la dosar, tribunalul a reținut că prin prezentul litigiu se solicită suplimentări salariale și nu se pune problema neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283, al.1, lit.c din codul muncii, termenul de prescripție fiind acela de 3 ani, termen care de altfel nu s-a împlinit.
Pentru aceste motive tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare a reținut că pentru a avea calitate procesuală activă, trebuie să se facă dovada existenței unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre cel chemat in judecată și persoana obligată prin raportul juridic dedus judecății.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că reclamanții au calitate procesuală activă să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată, aceasta considerându-se vătămată în drepturile lor prin neîncasarea stimulentelor salariale.
Mai mult decât atât, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate reprezintă legea părților, se aplică este obligatoriu pentru fiecare salariat, astfel că acesta își justifică calitatea procesuală în a formula astfel de acțiuni cum este cea dedusă judecății.
Pentru aceste motive, instanța a respins și excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul societății pârâte, iar potrivit dispozițiilor art. 176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie, termică, petrol și gaze pe anul 2006 se prevede că, în cazul unor evenimente anuale, Paste, ziua meseriei, C precum și în luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
Prin dispozițiile art. 137 din contractul colectiv de muncă pe ramură se prevede ca prin contractul colectiv de munca încheiat la nivel de agent economic unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Art. 176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură instituie o excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă iarnă, acest venit fiind introdus în salariul de baza al fiecărui salariat SA
În acest context începând cu anul 1998 în lipsa unor negocieri în vederea acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna - iarna pretențiile reclamanților sunt nefondate, considerente față de care tribunalul a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ei au susținut că în mod greșit acțiunea le-a fost respinsă, deoarece dreptul la plata suplimentărilor salariale rezultă din dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, care nu a fost corect interpretat de instanța fondului.
Pentru aceste motive, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii precizate.
Intimata SC SA Baf ormulat și depus concluzii scrise la care a atașat înscrisuri.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată nu că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC SA B, astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă
la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere prin întâmpinare, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005 sau 2005-2006, după caz, astfel cum s-a solicitat.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris depus atât la instanța fondului emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursalele -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, aceaste sucursale nu făceau parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și .
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații sucursalelor, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997.
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-intimați rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este nefondat deoarece în cauză intimata-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale recurenților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007 fost în mod corect respinsă acțiunea.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, G, -, toți cu domiciliile alese în P, str.-.-, nr.148,.3 1, parter,.2, județul P - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.3055 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Vera Andrea Popescu Lucian
- - --- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./29.06.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond R
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Vera Andrea Popescu Lucian
