Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1429/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI DE ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1429
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, și, prin reprezentant Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în P,-, județul P și de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 222 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului recurenților-reclamanți să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 17 iunie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de fata, constata:
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamanții, -, - au chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța sa fie obligata parata sa plătească fiecărui reclamant suma de 7000 lei reprezentând c/valoarea indemnizației de concediere neachitata, cota de participare la profit aferenta perioadei 2005-2006, prima de aprovizionare toamna-iarna 2004-2006, prima de Paste 2005-2006 si C 2004-2006, drepturi salariale actualizate potrivit indicelui de inflației de la data scadentei pana la data plații efective, precum si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații paratei lucrând in cadrul Sucursalei pana in anul 2006, respectiv 2005, când li s-a desfăcut contractul de munca pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
S-a mai arătat de reclamanți ca prin negocierile dintre parata si, concretizate prin semnarea Planului Social anexa la contract, s-a prevăzut ca pentru salariații cu o vechime mai mare de 15 ani, trebuia achitata o compensație egala cu 15 salarii medii brute la nivel de si, având in vedere ca salariul mediu brut pe aferent anului 2006, fost de 1850 lei, parata trebuia sa le achite suma bruta de 27750 lei, respectiv suma de 23310 lei.
Au susținut reclamanții ca așa cum reiese din Deciziile de încetare a contractului individual de munca, le-a fost achitata doar suma de cate 19933 lei, rezultând o diferența de 3377 lei net.
Totodată, au precizat reclamanții ca parata nu le-a acordat nici c/valoarea beneficiului aferent anilor 2005-2007, potrivit art.139 al.1 din CCM si nici suplimentările salariale prevăzute de art.168 al.1 din CCM de care trebuiau sa beneficieze fiecare cu ocazia sărbătorilor de Paste si C, calculate in cuantum de un salariu de baza mediu pe unitate.
În drept, reclamanții si-au întemeiat acțiunea pe disp.art.50 din CCM, art.4 din Planul Social, art.145, 139, a68 al.1 si 176 din CCM, cat si pe art.166 din muncii.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar copia carnetelor de munca si a deciziilor de încetare a contractelor individuale de munca si a solicitat proba cu expertiza salarizare.
La data de 14.11.2008 parata a formulat o întâmpinare (84) prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, in condițiile in care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate, atât timp cat s-a stabilit acordarea acestor drepturi in funcție de negocierile dintre patronat si sindicat si ca, in speță, dreptul la acțiune este prescris in baza art.283 lit.e muncii, fiind depășit termenul de prescripție de 6 luni, solicitând si respingerea acțiunii, motivându-se ca drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 in salariul de baza.
În ceea ce privește susținerile reclamanților conform cărora sumele primite cu titlu de indemnizație minima de concediere, nu au fost plătite in cuantumul prevăzut de Planul Social, fiind mai mici, parata arata ca din analiza comparativa a dispozițiilor art.50 al.1 din CCM cu cele ale pct.4 din Planul Social, rezulta ca a negociat cu SC SA, condiții mult mai avantajoase de concediere prin Planul Social, reclamanții primind pachetul financiar conform pct.4 din Planul Social, in cuantumul menționat in acesta in funcție de vechime, creându-li-se astfel condiții mai avantajoase, nemaiputând sa solicite si drepturile salariale prevăzute de art.50 al.1 din CCM.
Referitor la cota de participare la profit, s-a susținut ca reclamanții nu au calitatea sa acționeze individual, întrucât nu sunt parte la negocierile colective privind drepturile izvorâte din CCM, legea recunoscând calitatea de parte, numai Sindicatului reprezentativ, drept pentru care solicita respingerea acestui capăt de cerere.
În ședința publica din 23.01.2009, instanța a pus in discuția parților, excepțiile invocate pe care le-a unit cu fondul.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 222 din 27 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamna-iarna pentru anul 2004, prima de Paste 2004-2005 si C 2004 si a respins acțiunea pentru aceste perioade ca fiind prescrisa, a respins în rest excepția prescripției dreptului la acțiune si excepția lipsei calității procesuale active invocate de parata.
De asemenea, a admis în parte acțiunea și a obligat parata sa plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamna-iarna conform art.176 din CCM la nivel de ramura pentru anul 2005, calculate la nivelul salariului minim pe ramura, sume ce vor fi calculate si actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plații efective, cu ocazia executării silite.
A fost obligată parata sa plătească reclamantului prima de C 2005 si Paste 2006, in suma bruta de 1974 lei actualizata cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plății efective.
S-au respins capetele de cerere privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamna-iarna pentru anul 2006, acordarea cotei de participare la profitul societarii și acordarea primei de Paste 2006 si prima de C 2005, în ceea ce privește pe reclamanții, ca neîntemeiate.
Totodată, a fost obligată parata sa plătească fiecărui reclamant cate 100 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Conform actelor existente la dosar (carțile de munca) reclamanții au fost salariații paratei, insa in perioada 2005-2006 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamna-iarna conf.art.176 din CCM la nivel de ramura pentru anul 2005, calculate la nivelul salariului minim pe ramura, iar reclamantul perima de C 2005 si Paste 2006.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie, termica, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum si in luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna sa beneficieze de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa in cuantum minim de un salariu minim pe ramura, drepturi care se acorda in cazul in care nu s-a convenit in baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora in salariul de baza.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauză a rezultat ca reclamanții au fost salariații paratei, insa, in perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamna-iarna, astfel incot parata este obligata sa achite aceste drepturi reclamanților, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
paratei in sensul ca reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cat nu au avut loc negocieri intre patronat si sindicat si ca aceste drepturi ar fi fost incluse in salariul de bază, nu pot fi avute in vedere întrucât din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese ca in realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentarilor pentru aprovizionare toamna-iarna, nu au fost incluse in salariul de baza, iar inexistenta unor negocieri intre patronat si sindicat privind emiterea unui contract colectiv de munca la nivel de societate, nu o exonerează pe parata de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute in CCM la nivel de societate si la nivel de ramura, mai ales ca inexistenta unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamanților, ci, dimpotrivă a paratei.
In ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale pentru aprovizionare toamna-iarna pe anul 2006, acesta urmează a fi respins întrucât la data acordării acestor drepturi, reclamanții nu mai aveau calitatea de salariați ai paratei, contractele lor de munca încetând.
Cu privire la pretențiile reclamantului in sensul ca avea drept sa beneficieze de prima de C 2005 si Paste 2006, instanța a apreciat ca disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Cererea reclamanților privind acordarea cotei de participare la profit a fost privită ca neîntemeiată întrucât așa cum rezulta prin modul de redactare al textului art.139 din CCM, pârtile nu au negociat un criteriu sau mai multe, prin care dreptul salariaților sa poată fi determinat sau determinabil, fiind vorba mai mult de o vocație a salariaților ce trebuie analizata nu numai prin prisma art.139 din CCM ci si a legilor in vigoare, prin care este reglementat regimul juridic al profitului.
Sub acest aspect, s-a reținut faptul ca in urma modificării Legii 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr.161/2003, vocația salariaților de a primi o cota parte din profitul unei societati comerciale cu capital integral sau majoritar privat, a fost înlăturata întrucât aducea atingere regimului juridic al proprietarii private, astfel ca singurul organ indreptatit sa dispună asupra profitului este Adunarea Generala a Acționarilor.
Trebuie înțeles din acest punct de vedere, ca anterior oricărei negocieri între Patronat si Sindicate, mai precis intre Administrația paratei si Sindicatul reprezentativ, trebuia sa existe o Hotărâre a acționarilor, prin care aceștia sa determine o anumita cota din profit ce urma a fi cesionata salariaților si numai după emiterea unei astfel de hotărâri se poate discuta despre aplicabilitatea dispozițiilor art.139 din CCM.
Având in vedere ca o astfel de hotărâre nu exista, dreptul la acordarea cotei de participare la profit nu este născut fiind numai o vocație.
Prin urmare instanța, in baza Contractelor colective sus-menționate, art.176 din CCM la nivel de ramura si a art.161 si urm. muncii, a admis in parte acțiunea si a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamna-iarna, pentru anul 2005, calculate la nivelul salariului minim pe ramura, sume ce urmează sa fie calculate si actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plații efective cu ocazia executării silite, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamanții au suferit un prejudiciu constând in imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadenta.
Instanța a obligat de asemenea parata sa plătească reclamantului, potrivit art.168 din CCM, prima de crăciun 2005 si Paste 2006, in suma bruta de 1974 lei, actualizata cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plații efective și a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamna-iarna pentru 2006, ca neîntemeiat.
Instanța de fond a respins si capătul de cerere privind acordarea primei de Paste 2006 si prima de C 2005, in ceea ce privește pe reclamanții, si, ca neîntemeiat, întrucât contractele acestora de munca au încetat anterior nașterii acestor drepturi.
De asemenea, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece exista identitate intre persoana reclamanților si titularii dreptului dedus judecații, in condițiile in care reclamanții, in calitate de salariați ai paratei, au dreptul sa solicite in instanța si deci, calitate procesuala activa, paratei, sa le achite toate drepturile salariale ce deriva din raporturile de muncă care au existat intre pârti.
Totodată, instanța admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind acordarea drepturilor salariale pentru aprovizionarea toamna-iarna pentru anul 2004, prima de Paste 2004-2005 si C 2004 si a respins acțiunea pentru aceste perioade ca fiind prescrisa, împlinindu-se termenul de prescripție de 3 ani calculat de la data nașterii acestor drepturi, pana la data introducerii acitunii-19.09.2008.
De asemenea, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de parata pentru anul 2005 pentru aprovizionare toamna-iarna, constatând ca in speța sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii in baza cărora prezenta acțiune este supusa termenului de prescripție de 3 ani care a început sa curgă de la data scadentei drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cat prezenta acțiune vizează un conflict de munca.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Reclamanții au învederat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind diferența de plăți compensatorii neachitată de pârâtă la momentul concedierii colective precum și asupra primei de C 2005, inclusiv în ceea ce-l privește pe reclamantul.
Pârâta SC SA a învederat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal întrucât primele de aprovizionare toamnă-iarnă au fost introduse în salariul de bază conform telexului 2412/1008.
Aceeași pârâtă a arătat că drepturile bănești solicitate de reclamanți sunt prescrise conform art.283 alin.1 lit.e, în cauză nefiind aplicabil art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
Inexistența negocierii cu privire la aceste drepturi suplimentare înseamnă inexistența dreptului pretins de reclamanți, consideră recurenta, deoarece primele de toamnă-iarnă au fost incluse în salariu și salariații au renunțat să le mai solicite în mod separat.
De asemenea, recurenta a învederat că primele de Paști și C au fost incluse în salariu, astfel încât, dacă s-ar da curs cererilor reclamanților, aceste prime ar fi acordate de două ori.
În recurs s-a depus la dosar expertiză extrajudiciară și acte.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la contravaloarea indemnizației de concediere neachitată, cota de participare la profit aferentă perioadei 2005-2006, prima de aprovizionare toamnă-iarnă 2004-2006, prima de Paști 2005-2006 și C 2004-2006, cu actualizarea drepturilor respective.
Prin sentința recurată, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la prima reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, prima de C 2005 și Paști 2006, cota de participare la profitul societății.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capetele de cerere privind indemnizația de concediere neachitată, acordarea primei de C 2005-2006 pentru reclamanți, inclusiv pentru reclamantul.
Așa fiind, văzând și disp.art.312 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursurile și să caseze sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de fond ca aceasta să se pronunțe asupra capetelor de cerere omise arătate în paragraful anterior.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte critici formulate de părți în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții, și, prin reprezentant Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în P,-, județul P și de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 222 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Casează sentința și, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
--- - - - -
GREFIER,
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează
de primul grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.CP/SȘ/
3 ex./16.07.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
