Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1480/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1480/
Ședința publică din 20 august 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și, cu domiciliul procesual ales în Tg-M, B-dul 1 - 2. nr. 110.13, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 176 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.176 din 12 februarie 2009, Tribunalul Mureșa respins acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului, județul
In considerentele hotărârii judecătorești atacata s-a reținut următoarele:
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Conform art.1 din Legea nr.138/1999, "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul, MI, și MJ".
Potrivit prevederilor art.47 și 49 din aceiași lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
În temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.496/28.07.2003, prin care a fost completat Ordinul MI nr.275/2002, în sensul introducerii pct.9.2, având conținutul "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Instanța a apreciat că această completare nu îi vizează și pe reclamanți, care își desfășoară activitatea, ca personal civil, în cadrul Primăriei. Punctul 31.1 din Ordin prevede că:"Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil dinMinisterul Administrației și Internelor, personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prev. la art.1 din Legea 138/1999.
Personalul din cadrul pârâtei face parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul, astfel că ordinul invocat nr.496/2003 al MAI nu își are aplicabilitatea în privința reclamanților.
- este așa reiese din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
S-a mai reținut că nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de MAI, consiliul local fiind potrivit Legii nr.215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nicio atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999, care nu fac nicio referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
- este așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare) - or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Referirea la administrația publică din ordin privește doar administrația care are legături de subordonare cu Ministerul Administrației și Internelor (de exemplu prefecturi, inspectorate, etc.), și nu administrației publice locale care există ca entități distincte.
S-a considerat, de asemenea, că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nicio egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții.
In recursul declarat de reclamați se arată că sporul de dispozitiv li se cuvine pentru că în baza pct.9.2 și 3.1 din Ordinul MAI nr.496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, astfel că se solicită admiterea recursului declarat și în consecință admiterea acțiunii formulate.
In întimpinarea depusă de intimat se solicită respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii atacate.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art.304 pct.9 pr.civ. se constată că este nefondat urmând a se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Reclamanții fac sau au făcut parte din personalul contractual în aparatul de specialitate a primarului orașului în funcția de muncitori necalificați și având ca obligații în fișa postului întreținerea gardului, curățenia șanțurilor și colectarea gunoiului, conform adeverințelor depuse la dosarul de fond filele 6,7,8,9,10, și a contractelor individuale de muncă.
Se consideră că instanța de fond a apreciat în mod justificat faptul că sporului de dispozitiv solicitat de reclamanți nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil, și nu se aplică în speța dedusă judecății prevederile Legii 138/1999 invocat de reclamanți în susținerea acțiunii formulate.
Reclamanții nu fac parte din personalului civil care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar și nici în instituțiile prevăzute de art.1 din Legea 138/1999 astfel încât criticile aduse hotărârii atacate se vor respinge ca nefondate menținându-se hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales în Tg-M, B-dul 1 - 2. nr.110,.13, județul M, împotriva sentinței civile nr.176 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 august 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
10.09.2009.
10 exp.
Jud.fond:-
Asist.jud. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
