Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1482/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8173/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1482 /
Ședința publică de la 10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
*****************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN G, împotriva sentinței civile nr.777 / LM din data de 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G LA FEDERAȚIA EDUCAȚIEI NAȚIONALE reprezentant al membrilor de sindicat - personalul din învățământ, din cadrul Școlii și cu intimații-pârâți: CONSILIUL LOCAL, județul și ȘCOALA, județul.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin consilier juridic cu împuternicire de reprezentare juridică nr.21/09.03.2009, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-pârât a formulat concluzii scrise, înregistrate la dosar la data de 09.03.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului-reclamant Sindicatul Învățământului G afiliat la Federația Educației Naționale () cuvântul pe cererea de recurs, solicitându-i să se refere la excepția lipsei calității procesuale pasive, la fond, invocată de recurentul-pârât Consiliul Județean
Intimatul-reclamant, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat. Depune la dosar concluzii scrise.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată în cererea de cererea de recurs.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.777 /LM din data de 19.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de instanță, din oficiu.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G afiliat la, împotriva pârâților Consiliul Județean G, Consiliul Local și Școala.
A obligat pe pârâta Școala să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant - personalul din învățământ drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2005-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective.
A obligat pe pârâtele Consiliul Local și Consiliul Județean G să vireze pârâtei Școala fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate către membrii sindicatului reclamant.
A constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001 - 2004 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr.1569/122 din data de 10.07.2008, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta Școala la calcularea și la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2008, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de indicele inflației, calculate de la data nașterii drepturilor și până la data efectuării plății.
La termenul de judecată din data de 19.09.2008, prima instanță a înțeles să invoce, din oficiu, prescripția dreptului la acțiune al reclamanților - personalul din învățământ pentru perioada 2001-2004, având în vedere natura acțiunii de față, ca fiind o acțiune în pretenții îndreptată împotriva pârâților, precum și dispozițiile art.166 din Codul muncii, potrivit cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescriu în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că cererea formulată de reclamant este, doar în parte, întemeiată, motiv pentru care a admis-o în parte.
Astfel, s-a apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004 inclusiv, invocată de tribunal, din oficiu, este întemeiată, fiind admisă atare.
În acest sens, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prima instanță a apreciat că acțiunea de față are natura juridică a unei acțiuni în pretenții, prin care sindicatul reclamant solicită obligarea unității școlare la plata drepturilor bănești, reprezentând prime de concediu pe perioada 2001-2007, drepturi prescriptibile potrivit legii.
Cu privire la fondul procesului, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care a admis-o ca atare.
A mai reținut tribunalul că, potrivit tabelului nominal depus de sindicatul reclamant, membrii de sindicat ai acestuia sunt încadrați în Școala în funcțiile de personal didactic, personal didactic auxiliar și personal nedidactic și că drepturile salariale de care beneficiază aceste categorii de personal sunt reglementate, în principal, de prevederile art.48 - 50 din Legea nr.128/1997, care prevede că salariul se compune din: salariul de bază, stabilit conform legii; o parte variabilă, constând în sporuri, adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Potrivit prevederilor art.50 alin.12 din menționatul act normativ: "Personalul didactic beneficiază de prime și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
În aplicarea acestui text de lege, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de învățământ pentru anul școlar 2003-2004, încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și T și Federațiile indicale reprezentative din învățământ s-a prevăzut prin art.37 alin.1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima urmând să se acorde odată cu indemnizația de concediu.
Prin Contractul Colectiv de muncă Unic la Nivelul Județului G învățământ, înregistrat sub nr.10374/03.09.2004 la. G, încheiat între Inspectoratul Școlar Județean G și sindicatele reprezentative din județul G, dispozițiile din contractul menționat în alineatul precedent au fost reluate ( art.36 lit. g), în sensul plății unei prime de vacanță.
Așadar, exigența prevăzută în art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 este satisfăcută, în sensul prevederii dreptului salariat suplimentar, constând în prima de vacanță, în contractele colective de muncă încheiate între părțile semnatare, acestea reprezentând legea părților (art.969 alin.1 din Codul civil), fiind, deci, obligatorii pentru ele, întrucât seminifcă rodul acordului lor de voință.
Deși aceste drepturi aveau o consacrare legislativă, cât și contractuală, membrilor sindicatului reclamant - personal din învățământ nu li s-au plătit primele de vacanță datorate de către angajator, astfel încât acțiunea acestora este întemeiată și va fi admisă, drepturile urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, pentru considerentul devalorizării monedei naționale de la momentul când drepturile erau datorate și până la data plății lor efective, cât și pentru motivul asigurării unei reparații integrale a prejudiciului suferit de membrii sindicatului reclamant, prin neplata drepturilor la timpul cuvenit.
Referitor la aspectul cuantificării dreptului la prima de vacanță, la care sunt îndreptățiți membrii sindicatului reclamant, tribunalul a apreciat că atât legea, cât și contractele colective de muncă amintite sunt lacunare, reglementând doar dreptul, ca atare și acordarea lui odată cu indemnizația de concediu, iar potrivit art.3 din Codul civil: "Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate".
Ca atare, deși sub aspectul menționat, al cuantificării dreptului, legea tace, tribunalul nu poate refuza să judece sau, mai rău, să respingă acțiunea reclamantului pentru motivul că părțile, deși au prevăzut dreptul în sine și momentul plății lui, nu au prevăzut un criteriu de cuantificare al primei de vacanță.
În materia plății primelor de vacanță pentru salariații care își desfășoară activitatea pe teritoriul național, regula este a cuantificării dreptului la prima de vacanță, ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. În acest mod este cuantificat dreptul la primă de vacanță pentru alte categorii socio-profesionale: magistrați (art.24/1 din OUG nr.27/2006), funcționari publici (art. 35 alin.2 din Legea nr.188/1999) etc.
În tăcerea legii, printr-un argument de analogie, se poate trage concluzia aplicării și pentru personalul din învățământ a regulii calculării primei de vacanță, ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
O altă interpretare este de natură să prejudicieze grav pe membrii de sindicat - personal din învățământ care, deși au dreptul la prima de vacanță, nu și-l pot materializa, din lipsa unui criteriu de cuantificare, situație care echivalează cu însăși negarea existenței lui, a lipsirii de substanță a dreptului (golire de conținut),
Tribunalul a avut în vedere și aspectul că, la ora actuală, ministerul d e resort a lansat în dezbatere publică un proiect de act normativ privind statutul personalului din învățământ, în cuprinsul căruia se reglementează expres prin lege dreptul la primă de vacanță, pentru această categorie socio-profesională, criteriul de stabilire al primei de vacanță este în cuantumul salariului de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă (art.21 alin.1 lit. a din Proiect).
Cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr.146/2007 membrilor sindicatului reclamant, tribunalul apreciază că situația acestora nu face obiectul reglementării menționatului act normativ, acesta având o arie de aplicare strict determinată de categoriile profesionale care au beneficiat de prime de vacanțe, prin actele normative ce reglementează profesia, însă plata dreptului a fost suspendată prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, ceea ce nu este cazul membrilor sindicatului reclamant.
Împotriva acestei sentințe, formulat recurs, motivat în termenul legal, pârâtul Consiliul Județean G, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu următoarea motivare:
Potrivit art.6 lit. b și art.7 alin.4 și alin.5 din Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr.388/2007, sumele pentru finanțarea cheltuielilor descentralizatela nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului B și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art.6 lit. b, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea, același act normativ precizează cărepartizarea sumelor defalcatedin taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art.7 alin.4pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice, ci nu din sau prin bugetul Consiliului Județean. În lumina acestor prevederi, Consiliului Județean G susține că nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește plata sumelor solicitate de reclamanți - personal din învățământ.
Față de cele menționate, recurentul solicită modificarea sentinței atacate, în sensul scoaterii din cauză a Consiliului Județean G și introducerea, ca parte în proces, a Direcției Generale a Finanțelor Publice G, pentru opozabilitate, ca instituție implicată, în mod direct, prin directorul general.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului G afiliat la Federația Educației Naționale nu a formulat întâmpinare, însă fiind prezent la judecata recursului, la termenul de judecată din data de 10.03.2009, prin reprezentantul său convențional, a formulat oral concluzii de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean G, arătând că, potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995, acesta are calitatea de finanțator al unităților de învățământ. Totodată, a solicitat și respingerea recursului, ca nefondat și a depus la dosar Note scrise, prin care a formulat aceleași concluzii pe care le-a susținut și oral.
Analizând, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 din Codul d e procedură civilă, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive, la fond, a Consiliului Județean G, excepție invocată de recurentul-pârât prin cererea de recurs, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, astfel că o va admite ca atare și în consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza 1 Cod proc. civilă, va admite recursul și va modifica, în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurentul-pârât nu a indicat temeiurile de drept ale cererii sale de recurs, invocând doar generic dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 din Codul d e procedură civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt indicate, face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor dispoziții.
Potrivit dispozițiilor art.167, alin.1, alin.2, alin.3 și alin.420din Legea nr.84/1995:
"Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.".
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Finanțarea de bazăasigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale șise asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Interpretând logico-juridic textele de lege susmenționate, rezultă faptul că finanțarea de bază, în care se cuprind și cheltuielile privind plata drepturilor salariale,se suportă de la bugetele locale ale unităților administrativ-teritorialede care aparțin unitățile de învățământ, în speță Consiliul Local al comunei, județul G, dar, în niciun caz, de către Consiliul Județean G, acesta avânddoar obligațiastatuată prin dispozițiile alin.20 al art.167 din Legea nr.84/1995, potrivit cărora:
"(20) Consiliul județean /Consiliul General al Municipiului B asigură fonduri pentru organizarea și desfășurarea olimpiadelor și concursurilor școlarejudețene/ale municipiului ".
Totodată, Curtea are în vedere și dispozițiile art.167 alin.1 din Legea nr.84 din data de 24 iulie 1995 - legea învățământului, republicată, așa cum a fost modificată prin Legea nr.354/2004, care prevăd că:
"(1)Unitățile de învățământ preuniversitar de statfuncționează ca unitățifinanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritorialepe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Conform dispozițiilor alin.21 al articolului susmenționat:
"(21) Consiliul județean, respectiv Consiliul General al Municipiului B,alocăprin hotărâri propriifonduridin cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora,în vederea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat.".
Din economia acestui text rezultă cu claritate faptul că doaralocă fonduriConsiliul Județean,nicidecum nu efectuează plataefectivă a drepturilor bănești, de natură salarială, cuvenite personalului din unitățile de învățământ.
Ori, un atare capăt al acțiunii introductive, referitor la obligarea Consiliului Județean G de a aloca fonduri, n vederea finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat, nici nu a fost formulat în prezenta cauză.
Așadar, Consiliului Județean G, în nici un caz,nu îi revine obligația de platăefectivă a drepturilor bănești (prime de vacanță) pretinse de sindicatul reclamant pentru membrii săi - personalul din învățământ, din cadrul Școlii.
Curtea mai reține că între reclamanții - personalul din învățământ, din cadrul Școlii și pârâtul Consiliul Județean G nu există nici raporturi juridice specifice, de dreptul muncii, pentru ca să poată fi pretins un atare drept - prime de vacanță.
Concluzionând, Curtea reține că sunt fondate criticile formulate de recurentul-reclamant, prin cererea de recurs, astfel că le va primi ca atare.
Ca urmare, se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean G, în fond. Acesta este, de altfel, singurul motiv de recurs formulat de recurentul-reclamant.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza 1 Cod proc. civilă, apreciază că recursul este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare, și, în consecință, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge cererea formulată de sindicatul reclamant împotriva pârâtului Consiliul Județean G, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN G, împotriva sentinței civile nr.777 / LM din data de 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G LA FEDERAȚIA EDUCAȚIEI NAȚIONALE, reprezentant al membrilor de sindicat - personalul din învățământ, din cadrul Școlii și cu intimații-pârâți: CONSILIUL LOCAL, județul și ȘCOALA, județul.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea formulată împotriva pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,10.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex./ 08.04.2009
Jud.fond: ;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
