Reziliere contract. Speta. Decizia 465/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (120/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.465.
Ședința publică de la 10 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECATOR - - -
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1302 A din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți pârâți și.
are ca obiect - reziliere contract vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă recurenta pârâtă reclamantă personal lipsind intimații reclamanți pârâți și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 09.09.2009, a unor concluzii scrise formulate de către recurenta pârâtă-reclamantă.
Recurenta pârâtă-reclamantă depune la dosar chitanța nr.-, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs și 5 lei timbru judiciar. Totodată, solicită amânarea cauzei față de imposibilitatea de prezentare din motive medicale a apărătorului său ales, av., pentru care depune cerere scrisă în acest sens, împuternicirea avocațială precum și dovada imposibilității de prezentare, respectiv adeverință medicală.
Curtea, constatând că pricina a fost solicitată pe lista cauzelor aflate la amânare fără discuții, fără ca toate părțile să fie prezente sau reprezentate, dispune strigarea dosarului la ordine.
La reluarea cauzei, se prezintă recurenta pârâtă reclamantă personal lipsind intimații reclamanți pârâți și.
Recurenta pârâtă reclamantă reiterează cererea de amânare a cauzei față de imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către recurenta pârâtă-reclamantă față de imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales, av., cu privire la care s-a încheiat contractul de asistență juridică la data de 05.03.2009 deși recursul s-a exercitat la data de 29.10.2008, având în vedere faptul că la acest termen Curtea din oficiu invocă un motiv de ordine publică în sensul art.306 al.2 Cod de procedură civilă, respectiv nelegala compunere a completului de judecată care a soluționat apelul împotriva sentinței civile nr.10.087/07.12.2007 și calificarea acelei căi de atac prin raportare la dispozițiile art.2821Cod de procedură civilă luând în considerare criteriul valoric, respectiv faptul că obiectul litigiului are o valoare sub 1 miliard de lei.
Având cuvântul asupra aspectului de ordine publică invocat de către C din oficiu, recurenta pârâtă reclamantă apreciază calea de atac împotriva sentinței civile nr.10.087/07.12.2007 ca fiind apelul. Totodată, la solicitarea instanței recurenta precizează că valoarea obiectului prezentului litigiu era de 50 milioane lei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B, sub nr-, reclamanții și au chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3082 din 14.10.2005, de notarul public, privind imobilul din B,-, corp A, sector 2, și obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000 lei, reprezentând triplul prețului convenit și plătit la momentul autentificării actului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea capătului de cerere ce vizează obligarea sa la plata sumei de 60.000 lei și arătând că este de acord cu rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare.
În ședința publică de la 25.05.2007, pârâta a depus la dosar o precizare a întâmpinării, calificând-o drept cerere reconvențională și arătând că, în mod eronat, a arătat că este de acord cu "rezilierea" antecontractului de vânzare cumpărare, ce reprezintă o înșelăciune în convenții, sancțiunea fiind aceea a nulității absolute.
Referitor la clauza penală inserată în antecontract, pârâta reclamanta a susținut că solicită constatarea nulității sale absolute, întrucât încalcă prevederile Codului civil și ale celorlalte acte normative în materie, fiind abuzivă, în condițiile în care s-a prevăzut obligația promitentei cumpărătoare de a plăti triplul sumei primite cu titlu de preț, indexată cu indicele de inflație.
In ședința publică de la 07.09.2007, pârâta reclamantă a depus la dosar o cerere precizatoare a cauzelor de nulitate invocate, respectiv lipsa cauzei, cauza imorală și prețul neserios în ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare, și caracterul abuziv și imoral al clauzei de dezicere.
Prin sentința civilă nr. 10087/07.12.2007, Judecătoria Sectorului 2 Bar espins, ca fiind neîntemeiate, cererea principală și cererea reconvențională privind pe reclamanții-pârâți și și pe pârâta-reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4381/06.11.2001 și din extrasul de carte funciară din data de 23.01.2007, pârâta reclamantă a făcut mai multe promisiuni de vânzare și a și încheiat un contract de închiriere, pentru valorificarea drepturilor lor, doi dintre promitenții cumpărători, și, adresându-se instanței de judecată cu acțiuni în pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
De asemenea, s-a dovedit și faptul că s-a început executarea silită indirectă imobiliară, pentru realizarea creanței de 15.000 USD, a creditorului, somația de executare fiind notată în cartea funciară, în data de 21.04.2006.
Astfel, situația juridică neclară a imobilului ar fi putut constitui o la perfectarea vânzării, în ipoteza în care promitenții cumpărători, la expirarea termenului de 10 ani (16.12.2006), ar fi dorit să își valorifice dreptul născut din antecontract și ar fi cerut promitentei cumpărătoare să se prezinte la notariat pentru perfectarea vânzării, părțile stabilind că actul de vânzare- cumpărare autentic să se încheie la cererea expresă a promitenților cumpărători.
Cum, până la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanții nu au formulat o asemenea solicitare, iar singurul motiv de reziliere a antecontractului l-a constituit riscul ieșirii imobilului din patrimoniul promitentei vânzătoare, ca urmare a executării silite indirecte imobiliare, pornite împotriva sa, pentru realizarea creanței de 15.000 USD, executare silită ce a încetat prin plata făcută la data de 14.06.2007, cererea de reziliere este neîntemeiată, neputându-se specula asupra sorții vânzării la un moment sau altul.
Reclamanții pârâți au solicitat pârâtei reclamante să se prezinte la notariat, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, abia în data de 4 decembrie 2007, după ce instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și comunicarea înscrisurilor, din care rezultă încetarea executării silite, însă poziția adoptată de promitenta vânzătoare la acest moment nu poate fi analizată drept cauză a rezilierii convenției, câtă vreme, pentru motivele reținute în practicau prezentei hotărâri judecătorești, cererea de acordare a unui termen pentru modificarea cererii a fost respinsă de instanța de judecată.
Pentru aceleași considerente a fost respinsă și cererea de obligare a pârâtei reclamante la întoarcerea triplului sumei primite cu titlu de preț, indexată cu indicele de inflație, clauza penală urmând a se activa numai în situația în care promitenta vânzătoare "nu-și va mai respecta promisiunea asumată, de a vinde".
Instanța de fond a apreciat că neîntemeiată este și cererea reconvențională, întrucât nici antecontractul, în întregul său, și nici clauza penală, privită separat, nu sunt afectate de vreo cauză de nulitate.
Astfel, în ceea ce privește lipsa cauzei, justificată prin aceea că prețul, fiind plătit în întregime, nu mai este vorba despre un antecontract, ci de un contract de vânzare - cumpărare, unde transferul proprietății a fost amânat la termenul de expirare a celor 10 ani prevăzuți de Legea nr. 112/1995, pârâta reclamantă este în eroare.
Cauza convenției încheiate la data de 14 octombrie 2005, indiferent că este denumită "antecontract de vânzare - cumpărare", ori "promisiune de vânzare-cumpărare", o constituie executarea de către fiecare parte a obligației de a face, respectiv de a încheia în viitor ("la expirarea termenului de 10 ani, prevăzut de Legea nr. 112/1995, sau atunci când legea o va permite") contractul translativ de proprietate.
Sub nicio formă nu s-ar putea reține că s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare numai pentru că prețul a fost plătit, câtă vreme, la acel moment, imobilul ce constituie obiectul înțelegerii părților era indisponibilizat prin efectul art. 9 din Legea nr. 112/1995, fiind scos din circuitul civil, până la data de 16 decembrie 2006, când ar fi expirat interdicția legală de înstrăinare.
Stipularea faptului plății prețului reprezintă o clauză anticipatorie (același caracter avându-l și clauza cu privire la dreptul de habitație viageră al promitentei vânzătoare ori aceea privind predarea folosinței locuinței); consimțământul dat de părți, în această convenție, nu este susceptibil de a transfera proprietatea, ci se referă la încheierea, în viitor, a contractului translativ de proprietate, pentru aceasta, fiind necesar un nou consimțământ.
Susținerile privind cauza imorală a antecontractului de vânzare - cumpărare nu au fost în niciun fel argumentate de pârâta reclamantă, iar, în notele de concluzii, nici nu se mai fac referiri la lipsa ori ilicitatea cauzei, susținându-se numai existența prețului neserios, astfel că acest motiv de nulitate a antecontractului, prin care părțile au convenit ca, atunci când legea va permite, să se prezinte la notariat, pentru a-și exprima consimțământul la încheierea unui contract de vânzare - cumpărare, nu poate fi analizat de instanța de judecată.
In ceea ce privește prețul în cuantum de 20.000 lei, pârâta reclamantă susține că acesta este fictiv, neserios și nu a fost plătit în întregime. Insă, cu toate că susține că prețul menționat în contract este fictiv, nefiind prețul real convenit de părți, pârâta reclamantă nu indică nici o altă sumă ca fiind cea reală, iar, în cererea precizatoare a motivelor de nulitate, arată că invocă drept cauză de nulitate prețul neserios, astfel că pretinsa fictivitate a prețului nu poate fi analizată de instanța de judecată.
Aceeași poziție a avut-o pârâta reclamantă și în ceea ce privește afirmația privind neplata integrală a prețului, argumentată prin aceea că, anterior semnării antecontractului, s-a convenit plata unor sume de bani ce urma a fi scăzute din prețul vânzării. Existența înțelegerii și avansarea respectivelor sume de bani au fost recunoscute de reclamanții pârâți, astfel că este posibil ca, la momentul semnării antecontractului, să nu fi fost predată întreaga sumă convenită drept preț, însă acest fapt nu afectează valabilitatea contractului de vânzare - cumpărare.
Cât privește seriozitatea prețului, condiție a valabilității contractului de vânzare cumpărare, instanța a apreciat că aceasta urmează a fi analizată, în raport cu situația concretă a imobilului ce face obiectul convenției și a condițiilor stabilite de părți privind exercitarea atributelor dreptului de proprietate de către promitenții cumpărători.
Astfel, este real că imobilul este situat într-o zonă de interes pe piața imobiliară - strada - - dar, în același timp, este vorba despre două camere și dependințe, în suprafață utilă de 45,46 mp, cu comun și în care promitenta vânzătoare și-a rezervat drept de habitație viageră, astfel că suma de 20.000 lei (RON) nu reprezintă un preț neserios.
Referitor la clauza penală prin care s-a convenit ca, în cazul în care nu își "va mai respecta promisiunea asumată de a vinde", promitenta cumpărătoare să întoarcă promitenților cumpărători triplul sumei primite cu titlu de preț, indexată cu indicele de inflație, prima instanță a reținut că, deși este oneroasă, aceasta nu este abuzivă și imorală, fiind menită să asigure respectarea de către pârâtă a obligației asumate. Trebuie subliniat faptul că activarea acesteia se realizează numai în ipoteza refuzului de vânzare, nu și în cazul nerespectării celorlalte obligații asumate prin antecontract, iar pârâta reclamantă a profitat de lipsa oricărei sancțiuni pecuniare în caz de nerespectare aoo bligației de a nu greva imobilul cu alte sarcini, la data de 13.12.2006, încheind un contract de închiriere cu SM, pe o perioadă de 25 de ani.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, solicitând admiterea recursului și schimbarea sentinței fondului, prin admiterea acțiunii introductive de instanță.
Prin încheierea de ședință din data de 04.06.2008, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel, având în vedere capătul principal al cererii, care, in opinia acestei instante, este neevaluabil în bani.
Prin decizia civilă nr. 1302 din 22.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanții reclamanți-pârâți și împotriva sentinței civile nr. 10087/07.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în contradictoriu cu intimata pârâtă -reclamantă, a schimbat în tot sentința civilă atacată, în sensul că a admis acțiunea, a dispus rezilierea antecontractului de vânzare -cumpărare, autentificat sub nr. 3082/14.10.2005, de către Asociați, și, privind imobilul din B,-, corp A, sectorul 2 și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 60.000 lei (RON), plus dobânda legală, până la data plății, precum și suma de 3694 lei cheltuieli de judecată (fond și apel).
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, astfel cum prevede și art. 978 Cod civil, aplicabil contractelor în ansamblu, actele juridice trebuie interpretate în sensul în care să-și producă efecte, rezoluțiunea fiind o sancțiune care poate interveni numai in extremis, pentru neexecutarea culpabilă a unei obligații principale.
Pactul comisoriu înscris în antecontract ("în situația în care promitenta vânzătoare nu-și va mai respecta promisiunea asumată de a vinde, va întoarce promitenților cumpărători, triplul sumei primită cu titlu de preț") este unul de gradul I, prin care părțile nu fac decât să reitereze art. 1021 Cod civil, cu consecința aplicării tuturor regulilor rezoluțiunii judiciare, ca și cum clauza nici nu ar fi fost stipulată. Ca atare, esențială rămâne verificarea îndeplinirii acestor condiții: neexecutarea contractului, neexecutare imputabila debitorului și punerea în întârziere a debitorului.
Articolul 978 cod civil prevede că, atunci când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar produce nici unul.
În speță, din modul de redactare al antecontractului, rezultă, prin aplicarea regulii de interpretare prevăzute de art. 982 Cod civil ( toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg) că părțile s-au înțeles, la data de 14.10.2005, în vederea înstrăinării, în formă autentică, a unui imobil casă de locuit, suma de 20000 lei, plătită de reclamanți, la data încheierii antecontractului, având natura juridica a unei garanții de executare a obligațiilor de către promitenții cumpărători.
Ca atare, rezoluțiunea convenției putea fi cerută, în principiu, de partea care se declara sa execute obligația asumată, cu condiția însă a dovedirii culpei contractantului.
Contrar celor reținute în sentința atacată, tribunalul a apreciat că, în cauză, s-a dovedit pe deplin culpa pârâtei în neexecutarea obligației asumate - perfectarea, la termenul convenit, a obligației de încheiere a contractului în formă autentică - iar reclamanții au declarat expres că nu mai doresc - din aceste motive - încheierea contractului.
Din înscrisul aflat la fila 56 fond, rezultă că recurenții reclamanți au notificat-o pe intimata pârâta la Biroul Notarului Public, pentru data de 04.12.2007, în dosarul de notificare nr. 949/07.11.2007, în vederea perfectării contractului de vânzare - cumpărare, astfel cum părțile s-au înțeles, însă pârâta nu s-a prezentat.
Astfel, instanța de fond a greșit în aprecierea faptelor pârâtei promitente vânzătoare, care, prin ele însele, denotă intenția clară și culpabilă a acesteia de a nu-și respecta obligația asumată prin antecontract: deși încheiase, anterior (la data de 06.01.2001), cu numita, un alt antecontract de vânzare - cumpărare, cu privire la același imobil, a promis și reclamanților vânzarea aceluiași imobil, la data de 14.10.2005, cel încheiat anterior, nefiind reziliat sau anulat; de asemenea, la data de 29.01.1998, a încheiat cu numitul G un contract de împrumut, în cuantum de 100.000.000 lei, în vederea cumpărării (achitării integrale a ratelor) aceluiași imobil, cu termen de rambursare 30.06.1998, iar, la data de 13.12.2006, (cu trei zile înainte de expirarea interdicției legale de înstrăinare), a încheiat cu SM un contract de închiriere al aceluiași imobil, pentru o perioadă de 25 de ani, deși își rezervase, prin antecontractul încheiat cu reclamanții, un drept de abitație viager; din toate aceste acte juridice ale intimatei-pârâte, rezultă, fără niciun dubiu, voința acesteia de a nu încheia cu recurenții actul la care s-a obligat prin antecontract.
De asemenea, nu rezultă din niciun mijloc de probă că pârâta a întocmit formalitățile premergătoare unei înstrăinări valabile a imobilului, pe care s-a obligat a-l vinde reclamanților, către aceștia.
Contrar aprecierilor instanței de fond, cerințele rezoluțiunii au fost îndeplinite, motiv pentru care tribunalul a apreciat că hotărârea atacată este nelegală.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta-reclamantă, solicitând admiterea recursului, desființarea în parte a deciziei atacate, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor și a dobânzilor legale.
Prin primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, în sensul în care a reținut culpa sa de a nu-și respecta intenția de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare cu intimații, întrucât ea nu s-a prezentat niciodată la notariat și nu a semnat niciun antecontract de vânzare-cumpărare, iar clauzele stipulate în antecontract, și anume de a restitui triplul sumei plătite ca preț, nu le-a avut la cunoștință, motiv pentru care a formulat și o plângere penală împotriva acestora.
Un alt motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-a raportat la faptul că hotărârea este lipsită de temei legal, toate originalele actelor de proprietate și documentația cadastrală pentru imobilul în litigiu aflându-se la intimați, recurenta dorind perfectarea vânzării, însă impedimentele au rezultat din extrasul de carte funciară, aceasta arătând și faptul că suma de 60.000 lei, ce a fost obligată să o plătească este neîntemeiată, întrucât ea a primit efectiv doar suma de 5.000 lei, și nu 20.000 lei, cum figurează în antecontract.
Intimații nu au formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 10.03.2009, Curtea, din oficiu, a invocat un motiv de ordine publică, în sensul art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv nelegala compunere a completului de judecată care a soluționat apelul exercitat împotriva sentinței civile nr. 10087/07.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și calificarea acelei căi de atac, prin raportare la dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă și la valoarea obiectului litigiului.
Examinând actele și lucrările dosarului și deliberând cu prioritate asupra motivului de ordine publică a calificarii caii de atac exercitate împotriva sentinței civile nr. 10087/07.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B si nelegalei compuneri a completului de judecată, care a pronunțat decizia civilă nr. 1302 din 22.10.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, Curtea reține următoarele:
Prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanții și au învestit instanța cu o acțiune în rezolutiunea unui antecontract de vânzare - cumpărare, formulată în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect apartamentul situat în imobilul din B,-, corp A, sector 2, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 60.000 lei, reprezentând triplul prețului convenit și plătit la momentul autentificării actului de către reclamanți.
Considerând că este neevaluabil în bani capătul principal al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții și, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a stabilit, după punerea în discuție a naturii juridice a căii de atac, exercitată împotriva sentinței civile nr. 10087/17.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, că natura juridică a căii de atac exercitată, în cauză, de recurenții și, este aceea de apel, constituindu-se în complet de doi judecători.
În acest context, Curtea este învestită să soluționeze recursul exercitat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1302 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București, în calea de atac a apelului, declarat împotriva sentinței civile nr. 10087/07.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
Pentru calificarea acestei actiuni, ca fiind patrimoniala, Curtea apreciaza ca sunt relevante considerentele expuse de instanta suprema in decizia nr. 32/9 iunie 2008, din recursul in interesul legii în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă, relativ la caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al litigiilor civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare, decizie obligatorie, conform art. 329 alin. 3 Cod procedura civila.
Retinand ca acțiunea civila are ca obiect, de regulă, protecția unui drept subiectiv civil sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie, ca obiectul acțiunii se concretizează și nuanțează prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului, instanta suprema apreciaza ca, potrivit cu natura și obiectul dreptului exercitat, pot fi distinse acțiuni personale (atunci când se valorifică un drept personal, de creanță), acțiuni reale (când dreptul a cărui protecție se urmărește este unul real) și acțiuni mixte (când se valorifică deopotrivă un drept personal și unul real), acțiuni extrapatrimoniale și acțiuni patrimoniale, acțiuni mobiliare și acțiuni imobiliare, acțiuni petitorii și acțiuni posesorii.
Acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale.
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
In consecință, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său, patrimonial sau nepatrimonial, litigiului însuși și, astfel, cererea va putea fi evaluabilă în bani, ori de câte ori, în structura raportului juridic de drept substanțial dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
Astfel, ori de câte ori, pe calea acțiunii în justiție, se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
În aceste condiții, trebuie considerate acțiuni patrimoniale, în care valoarea obiectului cererii determină competența materială sau căile de atac, între altele, acțiunea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului să-i întocmească act de vânzare - cumpărare, cererea de raport, acțiunea în reducțiune testamentară, acțiunile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani, acțiunile în constatarea simulației unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil sau mobil, acțiunile în regres și în revocare.
În cazul acțiunii în nulitatea (anularea) actului juridic, dreptul subiectiv are conținut patrimonial atunci când el poate fi exprimat ca atare, având în vedere natura contractului a cărui desființare se urmărește.
Atunci când este vorba despre desființarea unui contract de vânzare - cumpărare, de locațiune, donație etc. contracte ce au dat naștere unor drepturi patrimoniale, este evident că și lipsirea de efecte a unor astfel de acte juridice are tot consecințe patrimoniale și, ca atare, acțiunea prin care se valorică un asemenea drept este patrimonială.
A susține că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic.
Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc.
Or, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea în desființarea sau ineficacitatea unui act juridic cu efecte patrimoniale nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale menționate anterior.
A susține că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale.
Cererea de chemare în judecată prin care se solicită pronunțarea anulării unui act juridic sau constatarea nulității absolute a aceluiași act, fără a se cere și restituirea prestațiilor efectuate de părți, este o cerere patrimonială atunci când tinde la desființarea unui act juridic ale cărui efecte (drepturi și obligații) au avut caracter patrimonial.
Pentru aceleași argumente, constituie o cerere patrimonială și acțiunea prin care se urmărește lipsirea de eficacitate a actului juridic pentru neexecutarea de către una dintre părți a obligațiilor asumate - rezoluțiunea/rezilierea.
În raport de aceste argumente, Curtea reține că decizia civilă nr. 1302 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a fost pronunțată, în mod nelegal, în apel, într-un complet format din doi judecători, singura cale de atac ce se putea exercita împotriva sentinței civile nr. 10087/07.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, fiind aceea a recursului, care se soluționează de un complet format de trei judecători, conform normelor generale din Legea nr. 304/2004 (art. 54 alin. 2), acțiunea în rezoluțiunea unui antecontract de vânzare - cumpărare fiind o acțiune patrimoniala, evaluabilă, astfel încât, în raport de valoarea bunului imobil ce forma obiectul acestui contract, prețuit la 20.000 lei, trebuia sa se stabileasca, conform art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, dacă hotărârea este susceptibilă de apel sau doar de recurs.
Curtea consideră necesar să precizeze că decizia civilă nr. 1302 din 22.10.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă a fost examinată exclusiv prin prisma motivului de ordine publică invocat, din oficiu, de către instanță, fără a se aprecia asupra modului în care tribunalul a evaluat, din perspectiva legalității și temeiniciei, motivele de recurs formulate de recurenții și.
Pentru considerentele expuse, constatând că este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedură civilă, va admite, în mod formal, recursul declarat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1302 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimați - reclamanți și, va casa decizia recurată și va trimite cauza Tribunalului București pentru soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1302 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului București pentru soluționarea recursului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/16.03.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 2. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
