Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1501/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1501/R-CM
Ședința publică din 27 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele membrilor de sindicat - reclamanții, G, și, împotriva sentinței civile nr. 973/CM din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele membrilor de sindicat - reclamanții, G, și și intimatele-pârâte Școala și Comuna prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, recurentul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus la dosar concluzii scrise.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Constată că rin p. cererea înregistrată sub nr- Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții, membri de sindicat, G, și, a chemat în judecată pe pârâtele Școala și Comuna, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să fie obligate pârâtele la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, precum și la plata diferențelor de drepturi salariale pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii și pe viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, potrivit art.50 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art.50 alin.1, există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, prevăzute în anexele la OG nr.11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege, există și cele trei tranșe suplimentare de vechime, la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ, dar care nu au fost aplicate în sistemul de învățământ preuniversitar.
Prin sentința civilă nr.973/CM/4.06.2009 a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 23.02.2006 și până la data de 31.12.2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi. A fost obligată pârâta Școala să plătească Sindicatului cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei.
Prin opinia sa separată, un asistent judiciar a considerat că soluția corectă este cea a admiterii în totalitate a acțiunii și după data de 31.12.2007, în speță până la data de 4.06.2009 (data pronunțării sentinței).
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că eclamanții, membri de sindicat, sunt încadrați la Școala, în funcția de cadre didactice, fiind cuprinși în tranșa de vechime în învățământ de peste 30 de ani, peste 35 de ani și respectiv peste 40 de ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG8/2000, au fost introduse în Legea nr.128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare".
Ca atare, tribunalul a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale cu caracter special, care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr.128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997, ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997).
Legea nr.128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei, noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997, prin nr.OG39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Tribunalul a apreciat că susținerea potrivit căreia noilor tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 a inclus în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
O analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la alta nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
A concluzionat instanța că este evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ, alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
A mai constatat instanța de fond că, potrivit art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II-a din același articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit alin.5 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite, iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială, respectiv Inspectoratul Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de competența socială obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera, dar mai ales în spiritul acestora.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea conform celor de mai sus, făcând și aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 din Codul muncii privind reactualizarea cu indicele de inflație.
Tribunalul a apreciat că aceste drepturi bănești trebuie acordate doar până la data de 01.01.2008, având în vedere că de la această își găsesc aplicabilitate dispozițiile art.5 din nr.OG15/2008, potrivit cărora "n coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.90 alin.3 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
2 al aceluiași text legal prevede în continuare că, "în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
A concluzionat tribunalul că din data de 01.01.2008, prin aplicarea acestui act normativ, sunt cuprinse creșterile din coeficientul de multiplicarea corespunzător tranșei anterioare de vechime, astfel încât dreptul nu mai trebuie acordat prin intermediul instanței de judecată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, Școala a fost obligată să plătească Sindicatului cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei.
În termen legal reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că drepturile salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu se cuvin reclamanților decât până la data de 31.12.2007, dând eficiență Ordonanței nr.15/2008.
Recurentul a invocat neconstituționalitatea art.5 din nr.OG15/2008, arătând că printr-un astfel de act normativ nu poate fi modificată o lege organică. Susține recurentul că art.5 este contrar următoarelor prevederi din Constituție: art.41 alin.5, art.52 alin.1, art.53 alin.1, art.115 alin.1.
2. În mod greșit instanța de fond nu a acordat recurentului cheltuielile de personal ca și cheltuieli de judecată, deși la dosar au fost depuse înscrisuri în acest sens.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este fondat.
Instanța de fond a acordat drepturile bănești ce fac obiectul prezentei acțiuni numai până la data de 31.12.2007, făcând aplicarea art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, conform căruia "în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost însă declarat neconstituțional prin decizia nr.983/30.06.2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României și ca atare în prezent acest text de lege este inaplicabil.
Așadar, în condițiile în care creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime nu mai este cuprins în coeficienții din anexa 2, rezultă că drepturile bănești ce fac obiectul prezentei acțiuni li se cuvin reclamanților și în continuare, după data de 31.12.2007, de la 1.01.2008 nemaiaplicându-se dispozițiile art.5 alin.2 din nr.OUG15/2008. Drepturile urmează a fi acordate până la data pronunțării sentinței de fond, respectiv 4.06.2009, dar și pentru viitor, așa cum au solicitat reclamanții în acțiune.
Acordarea și pe viitor a acestor drepturi se face în raport de dispozițiile art.110 Cod procedură civilă, care permite solicitarea înainte de împlinirea termenului a executării la termen a unei prestații periodice.
Este de observat faptul că art.5 alin.2 din OG15/2008 a fost preluat prin alte acte normative ulterioare: nr.OUG151/2008, nr.OUG1/2009 și nr.OUG31/2009. Prin decizia Curții constituționale nr.989/30.06.2009 au fost declarate însă neconstituționale art.I pct.3 din nr.OUG151/2008 și art.2 și 3 din nr.OUG1/2009.
Pe de altă parte nr.OUG31/2009 nu a fost atacat la Curtea Constituțională, el fiind și în prezent în vigoare. Prin art.2 al acestui act normativ a fost modificat și completat art.11din nr.OG15/20008, articol introdus prin art.I pct.3 din G nr.151/2008. Cum acest ultim articol de lege a fost însă declarat neconstituțional prin decizia nr.989/30.06.2009 a Curții Constituționale ( așa cum s-a arătat mai sus), rezultă că practic nr.OUG31/2009 rămâne fără aplicabilitate, el referindu-se la un text de lege care nu mai este în vigoare.
Al doilea motiv de recurs este nefondat.
Instanța de fond a acordat în mod corect reclamantului doar cheltuielile materiale efectuate în dosar, nu și pe cele de personal (101-102).
În cererea sa reclamantul a solicitat plata cheltuielilor de personal efectuate ca și cheltuieli de judecată, în sumă de 197,43 lei/dosar (101). În dovedirea acestor cheltuieli a depus un tabel cu ore suplimentare efectuate în luna aprilie 2009 de personalul salarizat din sindicat: liderul, viceliderul și secretarul sindicatului.
În baza acestor funcții, cei trei desfășoară anumite atribuții în numele și pentru membrii de sindicat pe care reclamantul îi reprezintă, atribuții pentru care aceștia sunt remunerați. Plata cheltuielilor de personal este asigurată din fondurile sindicatului, care au o destinație exclusivă: realizarea scopului pentru care este înființat sindicatul.
Rezultă așadar că reclamantul nu este îndreptățit a solicita de la pârâți plata acestor "cheltuieli de personal", acest lucru echivalând cu o dublă plată pentru aceleași sarcini.
Ca atare, curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a acordat reclamantului numai cheltuielile materiale, iar nu și pe cele de personal.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va obliga la plata drepturilor bănești până la data de 4.06.2009, precum și pentru viitor. Va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județul A, în numele membrilor de sindicat - reclamanții, G, și, împotriva sentinței civile nr. 973/CM din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele Școala, cu sediul în comuna, județul A și Comuna, județul
Modifică în parte sentința în sensul că dispune plata drepturilor bănești până la data de 4.06.2009 și pe viitor.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./28.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
