Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1510/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1510
Ședința publică din data de 15 august 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP B- prin, și asociații, cu domiciliul ales în B, Bd.- -, - House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.837 din 15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - - comuna, nr.994, județ D, -, domiciliat în comuna M, sat M, județ D, G, domiciliat în comuna, sat de, județ și -, domiciliat în comuna, sat, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6957/120/03.12.2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru ca in contradictoriu cu aceasta să fie obligată pârâta la plata sumei de 6171 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pe anii 2004 - 2005, reactualizate la data plății efective.
In motivarea acțiunii s-a arătat că a fost salariat la SC SA - de G, pe post de sondor, la reparații sonde, din anul 1995, până la 11.11.2005, când a fost disponibilizat.
Pe lângă salariul pentru munca prestată, reclamantul trebuia să mai beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, potrivit art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Cum pârâta nu a acordat aceste drepturi, s-a solicitat admiterea acțiunii.
La dosarul cauzei reclamantul a depus decizia nr. 1027 privind încetarea contractului individual de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținându-se că începând cu anul 2003, în baza negocierilor realizate cu reprezentanții societății și, prin CCM s-a convenit ca toți salariații societății să primească drepturile salariale prevăzute de art.168 alin.1 din CCM, incluse in salariul mediu de bază.
Același lucru s-a stabilit și la nivelul anului 2004, iar în 2005 prevederile CCM au fost modificate, prevăzându-se cu certitudine includerea drepturilor salariale in salariul de bază cu efecte si pentru viitor.
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 comisia paritară înființată la nivel de unitate a confirmat intenția părților cu privire la includerea în salariul mediu de bază a bonusurilor cuvenite salariaților cu efecte si pentru viitor.
la care s-a făcut referire sunt opozabile salariaților. Sumele solicitate reprezintă tocmai drepturile cu privire la care părțile, începând cu anul 2003, au convenit să fie incluse în salariul de bază.
Reclamanții au solicitat în mod eronat drepturile salariale, raportat la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, întrucât art.168 al.1 din CCM stipulează concret faptul că baza de calcul o reprezintă salariul mediu de bază.
Pârâta a mai susținut că aceste drepturi salariale au fost deja acordate.
Pe de altă parte, prin aceeași întâmpinare, s-a invocat faptul că acțiunea a fost prematur introdusă, întrucât, drepturile salariale solicitate de reclamanți se acordă numai în urma negocierilor anuale, care trebuiau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
S-a solicitat conexarea cauzelor pe rol la același termen de judecată, având același obiect.
La dosar s-au mai depus precizări la acțiune, prin care se explică noțiunea de salariu de bază brut și salariu de bază mediu. Astfel, salariul de bază brut include sporurile (spor pentru vechime in muncă, in domenii de activitate, pentru condiții grele de muncă, pentru persoane care lucrau în sistem de tură continuă). Salariul mediu de bază reprezintă un salariu brut în accepțiunea Codului fiscal fiind salariul de încadrare negociat pentru fiecare salariat. salariale solicitate reprezintă un salariu de bază mediu pe.
S-a mai depus: adresa nr.48/5.02.2008 emisă de SC către Direcția Corporative Juridic, cu privire cuantumul salariului de bază mediu pe in intervalul 2003-2007, adresa 47 către aceeași instituție cu situația detaliată a modului de calcul, anexa 1 la CCM, înregistrat la DGMPS sub nr.8080/23.05.2000, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004, procesul verbal încheiat de către SA și pentru modificarea CCM, regulament de organizare și funcționare a comisiei paritare, contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005, spețe de practică judiciară pronunțate în spețe cu același obiect prin care s-a constatat plata drepturilor salariale in litigii.
La termenul din 31.01.2008 instanța a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarelor nr-, -, la termenul din 14.02.2008, s-au conexat dosarele nr-, -, -, -, -; la termenul din 28.02.2008, s-a dispus conexarea și a dosarelor nr-, - și -.
In cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care să verifice dacă reclamanții și-au primit drepturile salariale stabilite prin CCM și să se calculeze, în caz contrar, cât se cuvine fiecărui reclamant, având ca bază de calcul salariul mediu de bază.
Raportul de expertiză s-a întocmit de expert, care, prin completare la raportul de expertiză, a întocmit un tabel cu sumele calculate și reactualizate, pentru fiecare reclamant în parte, conform indicelui de inflație.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.837/15.05.2008, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și C, conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, reactualizate cu indicele de inflație, conform completării la raportul de expertiză, întocmit de expert, după cum urmează: - - 3107 lei; G - 3107 lei; - - 3107 lei; - 3107 lei; - 3107 lei; - 8704 lei; - - 8704 lei, - 3107 lei; - 5621 lei; - 8704 lei; - 5621 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin CCM înregistrat la Direcția Solidarității Sociale si Familiei B sub nr. 8080/23.05.2000, în art.168 al.1 s-a stipulat dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit art.9 din Legea br.130/1996 prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării, afilierea lor la o organizație sindicală din unitate.
Potrivit art.30 al.1 din Legea nr.130/1996 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a făcut susțineri contradictorii. Mai întâi a susținut că, în urma negocierilor anuale referitoare la drepturile acordate salariaților, prin CCM s-a convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. Acest aspect a fost confirmat și de comisia paritară constituită pentru clarificarea intenției reale a părților la momentul negocierilor. Astfel, prin deciziile nr.3793/2007 și 5140/2007
s-a confirmat faptul că părțile au convenit ca suplimentările salariale să fie incluse în salariul de bază mediu, fără a mai fi individualizate în mod direct.
Prin întâmpinare, pârâta a susținut că a achitat toate aceste drepturi salariale în conformitate cu prevederile CCM modificat.
Contrar acestor afirmații la pct. 4 din întâmpinare s-a invocat excepția prematurității promovării acțiunii întrucât prin art.168 al.1 teza finală din CCM, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce trebuie să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăreia dintre cele două sărbători de Paște și
S-a mai arătat că aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare a criteriilor și condițiilor de acordare nu au avut loc, astfel încât nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat în instanță.
Așadar, pârâta a recunoscut faptul că drepturile salariale stabilite pe bază de contract-lege a părților nu au fost acordate, invocându-se că acțiunea a fost prematur promovată.
Ținând seama că prin art.168 al.1 din CCM și ulterior prin modificările intervenite conform anexelor CCM depuse și la dosar, în urma negocierilor anuale, prin deciziile comisiei paritare s-a stabilit cuantumul drepturilor salariale la un salariu de bază mediu pe SA pentru toți salariații indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, instanța a apreciat că prevederile privind noi negocieri anterioare celor două sărbători au fost pur formale și nejustificate.
Ținându-se seama că prevederile contractului colectiv de muncă reprezintă legea pârtilor, iar prin acest contract de muncă s-au stabilit deja suplimentările salariale de Paște și C, instanța a apreciat că s-a născut dreptul la acțiune pentru reclamant, astfel că aceasta nu a fost prematur introdusă.
Drepturile solicitate de reclamanți s-au născut de la momentul încheierii contractului colectiv de muncă cu termen de scadență la împlinirea condiției, adică existența celor două sărbători și cum nu se justifică neacordarea acestor drepturi, s-a impus admiterea acțiunii. Cuantumul pretențiilor a fost cel stabilit prin art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat în termen legal recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 -2005, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2005 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamanților, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică se referă la faptul că, deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și să se respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Intimații-reclamanți, deși legal citați cu această mențiune, nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei SC ""SA.
În recurs s-au depus la dosar din partea recurentei o serie de înscrisuri în copie.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Cu privire la primul motiv de recurs, este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte SC ""SA în sensul că acțiunea reclamanților trebuie respinsă întrucât primele de și de Paște au fost incluse în salariul de bază al reclamanților.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de și de Paște, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii respectivi, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază pe acești ani.
Împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod.proc. civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP B- prin. și asociații, cu domiciliul ales în B, Bd.- -, - House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.837 din 15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - - comuna, nr.994, județ D, -, domiciliat în comuna M, sat M, județ D, G, domiciliat în comuna, sat de, județ și -, domiciliat în comuna, sat, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 august 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal/ Nr. notificare 3120
PC/V/25.08.2008/2 ex.
Trib.D nr-
,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
