Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1519/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1519
Ședința publică din data de 15 august 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1392 din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în S,-,. 4, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar, în copie, adresele nr. 48 și nr. 47/5.02.2008, filele 10-11. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar și solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea acțiunii, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul acordării sumelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe societate, conform adreselor depuse la dosar la acest termen de judecată, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
Curtea:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 6631 lei, drepturi salariale cuvenite și neacordate, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, pe lângă salariul lunar, era îndreptățit la o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004 și 2005, însă pârâta nu a acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat, respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.166 și art.269 Codul Muncii, art.1681din Contractul colectiv de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât, potrivit art. 283 alin.1 lit. e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, susținând, în esență, că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în contractul colectiv de muncă pe anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective sunt introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a făcut referire că, în anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, depuse la dosar de ambele părți, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1392/13.05.2008, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate, în sumă brută de 6631 lei, reprezentând prime C pe anii 2005-2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani, prev. de art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul este încadrat la societatea pârâtă, iar potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, menționându-se la art.168 alin. 2 că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, cu cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă pe anul 2005, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din și pe parcursul anilor 2004 - 2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003 și cum pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, prima instanță a admis acțiunea precizată a reclamantului în sensul celor sus arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat, în termen legal, recurs, pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit. e din Codul Muncii care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 -
2005, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2005 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamantului, care, în toată perioada 2005-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică se referă la faptul că, deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției și respingerii acțiunii ca prescrisă sau, în subsidiar, modificarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată ori modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul mediu pe societate în conformitate cu adresa nr.831/05.02.2008 a societății, înregistrată la Direcția Corporative sub nr.48/05.02.2008, depusă în copie la dosar în recurs de către recurentă.
Intimatul-reclamant, deși legal citat cu această mențiune, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei SC ""SA.
În recurs s-au depus la dosar din partea recurentei o serie de înscrisuri în copie.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Cu privire la primul motiv de recurs, este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit. e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile, însă, dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte SC "" SA în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anii 2005-2007 și de Paște pe anii 2005-2007 au fost incluse în salariul de bază al reclamantului pe anii 2005-2007.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 s-ar fi menționat expres că, pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut la art. 168 alin.2 că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat la art. 168 alin.2 că, în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2005-2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA încheiate în perioada 2005-2007 de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anii 2005-2007 și de Paște pe anii 2005-2007, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii respectivi, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe acei ani.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2008 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c din Codul Muncii.
Este neîntemeiată critica recurentei potrivit căreia instanța de fond ar fi acordat suplimentările salariale cuvenite reclamantului în raport de salariul mediu brut pe societate, câtă vreme instanța de fond, admițând acțiunea reclamantului, a obligat pârâta la plata către acesta a sumei de 6631 lei brut, ce s-a dispus a fi reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, primele de C și Paști pe anii 2005-2007 fiind calculate în raport de salariul de bază mediu brut pe societate rezultat din adresa depusă în copie la dosarul de fond, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic din cadrul recurentei sub nr.2919/12.11.2007.
Cuantumul sumelor sus menționate este identic cu cel indicat și în adresa societății înregistrată sub nr.47/05.02.2008 la Direcția Corporative-Juridic, depusă în copie la dosar în recurs, de către recurentă și de care s-a solicitat a se ține cont la pronunțarea soluției.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod.proc. civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea lor, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. nr.1392 din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în S,-,.4, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 august 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal/ Nr. notificare 3120
PC/SV
22.08.2008/2 ex.
Trib.P nr-
; -
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
