Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1522/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1522
Ședința publică din data de 15 august 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1494 din 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul, depune la dosar, în copie, adresele nr.48 și nr.47/5.02.2008, filele 11-12. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul, precizează că are cunoștință de conținutul adreselor depuse în copie la dosar la acest termen de judecată de către apărătorul recurentei. De asemenea, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar și solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și, pe fond, respingerea acțiunii ca prescrisă.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea acțiunii, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul acordării sumelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe societate conform adreselor depuse la dosar la acest termen de judecată, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 9459 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate, pentru sărbătorile de Paști și C pe anii 2004-2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de salariat al unității-pârâte și că, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004,2005, 2006 și 2007, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.166, art.269 Codul muncii și art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
La data de 26.05.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să solicite suma de 9586 lei reprezentând prime de Paști și C pe perioada 2005-2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamantă au fost incluse în salariul de bază și, prin urmare, aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1494 din 26 mai 2008 respins excepția privind prescripția dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamantei suma brută de 9586 lei reprezentând prime de Paște și C pe perioada 2005-2007, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
De asemenea, pârâta a fost obligată și la 1190 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta are calitate de salariată a pârâtei și că, pentru perioada indicată, potrivit art.168 din, reclamanta avea dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței sumelor și nu cele ale art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii invocate de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanta nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, din partea recurentei, adresele acesteia nr.830/5.02.2008 și nr.831/5.02.2008, înregistrate sub nr.47/5.02.2008 și 48/5.02.2008 la Direcția Corporative - Juridic din cadrul recurentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că, potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă, în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond a respins în mod corect excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că, începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamantei, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 6631 lei brut reprezentând prime Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006 și 2007, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Cuantumul acestor prime rezultă din conținutul adresei nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosar în recurs de către recurentă cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007, corespunzând pentru Paște 2005 - 850 lei, C 2005 - 927 lei, Paște 2006 - 1047 lei, C 2006 - 1160 lei, Paște 2007 - 1260 lei, C 2007 - 1387 lei.
Urmează, de asemenea, a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea lor, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1494 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 6631 lei brut reprezentând primă Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006 și 2007ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime,la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 august 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2008-08-21
PC/SV
Trib.P nr-
,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
