Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE
de muncă și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 152
Ședința publică din 12 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă C "" SA T împotriva sentinței civile nr. 2167/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei-recurente, și reclamanta-intimată, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratură, la data de 25.01.2008 întâmpinare, iar reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar adresa nr.830/05.02.2008 și nr.831/05.02.2008, din care reiese modul de calcul care a condus la stabilirea salariilor de bază medii pe pentru intervalul 2003 - 2007.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta-intimată solicită respingerea recursului declarat de pârâta-recurentă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, conform motivelor arătate în întâmpinare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 2167/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de către reclamanta împotriva pârâtei C "" SA B și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 7.480 lei, reprezentând drepturi salariale restante și neachitate, constând din prime de Paști și de
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepțiile invocate de pârâtă, prin întâmpinare sunt nefondate. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a apreciat că, în speță, sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c coroborate cu cele ale art. 166 din Codul muncii, astfel încât, raportat la data introducerii acțiunii și natura obiectului litigiului, dreptul material la acțiune al reclamantei nu s-a prescris. Cu referire la excepția prematurității cererii s-a arătat că prevederile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză, deoarece nicio dispoziție legală nu prevede vreo procedură prealabilă sesizării instanței.
Conform art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004,"cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P SA". Această dispoziție reprezintă voința părților semnatare. Din modul de formulare al comisiei paritare cu referite la contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 rezultă că drepturile prevăzute la art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1. Salariul de bază mediu pe SA nu este același în fiecare an pentru a se susține că eventuala includere a primelor, prevăzute la art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă, în salariile angajaților societății pârâte în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a acestor prevederi.
Pe de altă parte, comisia paritară s-a pronunțat asupra acestor chestiuni la 31.08.2007, încercând să redea efectele juridice a unor contracte colective ce și-au produs efectele în timp, astfel încât a dat un caracter retroactiv art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în sarcina angajaților și nici că reclamanta nu a calculat corect drepturile salariale restante și neachitate pe perioada solicitată, nesolicitând efectuarea unei expertize de specialitate în cauză, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Pârâta C SA Baf ormulat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs se arată că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților, reprezentanții societății și cei ai I au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, sens în care a fost inserat art. 168 alin. 2 în contractul colectiv de muncă. Actele adiționale la contractele colective de muncă, încheiate în anii 2003 și 2004, prevăd că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". În scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile contractului colectiv de muncă au fost modificate în anul 2005 după cum urmează: " în anul 2003 suplimentările de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Această formă se regăsește în versiunile republicate anual ca urmare a negocierilor purtate de părțile semnatare a contractului colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 3793/18.06.2006, comisia paritară, înființată în temeiul art. 9 și art. 10 din contractul colectiv de muncă și al prevederilor Anexei nr. 2, confirmat intenția părților semnatare a contractului colectiv de muncă cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anul următor, astfel încât art. 168 alin. 1 rămas fără obiect. Pentru a complini orice viciu formal comisia paritară a adoptat decizia nr. 5140/21.08.2007. Hotărârea comisiei paritare este obligatorie, deoarece are în componență atât reprezentanți ai angajatorului, cât și cei ai salariaților, iar interpretarea clauzelor contractelor de muncă se face prin consens.
În mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât pretențiile reclamantei derivă din neexecutarea unor clauze ale contractelor colective de muncă, astfel încât sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, conform cărora acțiunea este tardiv formulată.
Chiar dacă s-ar admite că drepturile salariale în litigiu nu au fost incluse în sumele acordate salariaților, aceste drepturi se acordă subsecvent negocierilor anuale care trebuie să aibă loc între reprezentanții salariaților și patronat pentru stabilirea cuantumului acestora, astfel încât acțiunea este prematură în condițiile în care astfel de negocieri nu au avut loc.
Instanța de fond a acordat greșit sumele solicitate fără să facă deosebirea între salariul mediu brut pe și salariul de bază mediu la nivel de, ale căror valori, la nivelul anilor 2004 - 2007, au fost diferite de valorile prezentate de reclamant.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041Cod de procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, deoarece dreptul reclamantului la acordarea suplimentărilor salariale cuvenite intră în categoria mai largă a "drepturilor salariale neacordate sau despăgubiri către salariat" avute în vedere de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, nefiind aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, așa cum susține recurenta.
Totodată, susține că excepția prematurității acțiunii este nefondată, întrucât inițiativa negocierilor trebuia să aparțină angajatorului, care nu se poate apăra invocând propria culpă în favoarea sa.
Cu privire la fondul cauzei se susține că prevederile art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu necesită vreo interpretare. Interpretarea dată de Comisia paritară art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu poate fi luată în considerare, deoarece intervine după ce unii angajați au solicitat instanțelor judecătorești obligarea societății pârâte la plata suplimentărilor salariale reglementate de acest text, iar în înscrisurile ce provin de la Comisia paritară nu se menționează calitatea persoanelor fizice semnatare ale acestora, respectiv dacă au calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna astfel de înscrisuri. Din interpretarea gramaticală a acestei clauze contractuale rezultă că suplimentările salariale, solicitate prin acțiunea pendinte, au fost incluse în salariu doar în anul 2003.
Calculul pretențiilor deduse judecății a avut la bază adresele societății pârâte către toate structurile teritoriale, prin care se indica cuantumul salariului mediu pe unitate pentru anii 2003-2006, acestea fiind singurele sume care se referă la salariul mediu pe unitate, comunicate de pârâtă, în perioada 2003-2006, astfel încât motivația recurentei referitoare la greșita calculare a pretențiilor deduse judecății apare ca neîntemeiată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată, întrucât obiectul acțiunii pendinte îl reprezintă obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, echivalentă unui drept salarial cuvenit și neachitat reclamantei, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
Din coroborarea dispozițiilor art. 283 lit. c din Codul muncii cu cele ale art. 166 din Codul muncii, rezultă că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de trei ani, conform art.283 lit. c din Codul muncii. În speță, cererea de chemare în judecată a fost introdusă în interiorul termenului de prescripție reglementat de art. 283 lit. c din Codul muncii.
În speță, sunt aplicabile prevederile art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Conform art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă,"în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unor proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege".În mod corect, instanța de fond a apreciat că excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta-recurentă, nu este fondată prin raportare la prevederile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă, deoarece nu există nicio dispoziție legală sau contractuală care să oblige reclamanta să urmeze o procedură prealabilă sesizării instanței de judecată cu privire la litigiul pendinte.
Împrejurarea că nu au avut loc negocieri pentru punerea în executare a obligației prevăzută de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă nu poate fi interpretată în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă, așa cum pretinde pârâta-recurentă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea apreciază că sentința recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, fără ca ele să fie contradictorii sau străine de natura pricinii ori rezultatul unei greșite interpretări a unui act juridic dedus judecății. Totodată, această hotărâre a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, astfel încât este temeinică și legală, nefiind aplicabile motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7, pct.8 și pct.9 coroborate cu dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă.
Așa cum a reținut și instanța de fond, art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând următoarele: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu I ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiza judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a C" " SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată la Comisia Paritară a SA sub nr.22/31.08.2007, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu îmbracă forma unui act adițional la contractul colectiv de muncă ce a necesitat interpretarea prin consens a clauzelor sale neclare, în condițiile în care o astfel de interpretare exprimă acordul de voință al părților contractante.
Prin urmare, instanța de fond, a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil.
Susținerea recurentei că instanța de fond a acordat greșit sumele solicitate de către reclamantă, deoarece nu a distins între "salariul mediu brut" pe și "salariul de bază mediu" la nivel de, ale căror valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite, este nefondată.
Susținerile pârâtei-recurente nu sunt fondate în ceea ce privește greșita stabilire a cuantumului despăgubirilor acordate, deoarece nu a probat că adresele depuse de reclamantă nu au în vedere salariul de bază mediu pe unitate, or sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 Codul muncii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă C "" SA B ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă C "" SA T împotriva sentinței civile nr. 2167/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
Dr. - - - - - -
Pentru, aflat în
concediu medical,
semnează Vicepreședinte
GREFIER,
- -
Red. P/10.03.2008
Tehnored.: / 2 ex./11.03.2008
Prim inst.: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Florin Dogaru
