Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1600/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(8613/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1600R
Ședința publică din 13.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții Consiliul Județean și Consiliul Local al Municipiului, împotriva sentinței civile nr.796LM din data de 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Sindicatul Învățământului G, afiliat la Federația Educației Naționale și Școala nr.4
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că intimatul Sindicatul Învățământului Gad epus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 12.03.2009, concluzii scrise.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, și având în vedere că recurentul Consiliul Local al Municipiului G, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.796LM din data de 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost admisă prescripția dreptului la acțiune, invocată din oficiu, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G, afiliat la, împotriva pârâților Școala nr.4 G, Consiliul Local al Municipiului G și Consiliul Județean G, și a fost obligată pârâta Școala nr.4 G să calculeze și să pl teasc membrilor sindicatului reclamant - personalul din nv ăță nt drepturile ne ti reprezent nd prime de vacan ță pentru anii 2006-2008, sume ce urmeaz a fi actualizate cu indicele de infla ie de la data stabilirii dreptului i la data pl ății efective.
Prin aceea i sentin ță, au fost obliga i âții Consiliul Local al Municipiului G i Consiliul Jude ean G vireze tei coala nr.4, fondurile necesare pl ăț ii drepturilor anterior men ionate tre membrii sindicatului reclamant, a fost constatat prescris dreptul la ac iune al reclamantului pentru perioada 2001- 2004 i s-a luat act nu s-au solicitat cheltuielile de judecat
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004, inclusiv, invocat de instan ță din oficiu că, otrivit p. prevederilor art.166 din Codul muncii, dreptul la ac iune cu privire la drepturile salariale se prescrie n termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Ac iunea de fa ță are natura juridic a unei ac iuni n preten ii prin care reclamantul solicit obligarea unit ății colare la plata drepturilor ne ti, reprezent nd prime de concediu pe perioada 2001-2007, drepturi prescriptibile potrivit legii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a re inut, potrivit tabelului nominal depus de reclamant, membrii de sindicat ai acestuia sunt ncadra i n coala nr.4 G, n func iile de personal didactic, personal didactic auxiliar i personal nedidactic.
Drepturile salariale de care beneficiaz aceste categorii de personal sunt reglementate, n principal, de prevederile art.48-50 din Legea nr.128/1997, care prevede salariul se compune din: salariul de baz, stabilit conform legii; o parte variabil, const nd n sporuri, adaosuri i alte drepturi salariale suplimentare.
S-au avut în vedere prevederile art.50 alin.12 din menționatul act normativ, care arată că: "Personalul didactic beneficiază de prime și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
În aplicarea acestui text de lege, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de învățământ pentru anul școlar 2003-2004, încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și T și federațiile sindicale reprezentative din învățământ s-a prevăzut prin art.37 alin.1 lit.g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima urmând să se acorde odată cu indemnizația de concediu.
Astfel, prin Contractul Colectiv de muncă Unic la Nivelul Județului G învățământ înregistrat sub nr.10374/03.09.2004 la G, încheiat între Inspectoratul Școlar Județean G și sindicatele reprezentative din județul G, dispozițiile din contractul menționat în alineatul precedent au fost reluate ( art.36 lit.g), în sensul plății unei prime de vacanță.
Așadar, exigența prevăzută în art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 este satisfăcută, în sensul prevederii dreptului salarial suplimentar constând în primă de vacanță în contractele colective de muncă încheiate între părțile semnatare, contractele colective încheiate reprezentând legea părților (art.969 alin.1 Cod civil) și, deci, obligatoriu între ele, reprezentând rodul acordului lor de voință.
Deși aceste drepturi aveau o consacrare legislativă, cât și contractuală, membrilor sindicatului reclamant, personal din învățământ, nu li s-au plătit primele de vacanță datorate de către angajator, astfel încât acțiunea acestora este întemeiată și va fi admisă, drepturile urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, pentru considerentul devalorizării monedei naționale de la momentul când drepturile erau datorate și până la data plății lor efective, cât și pentru motivul asigurării unei reparații integrale a prejudiciului suferit de membrii sindicatului reclamant prin neplata drepturilor la timpul cuvenit.
În ceea ce privește aspectul cuantificării dreptului la prima de vacanță la care sunt îndreptățiți membrii sindicatului reclamant, tribunalul a observat că atât legea, cât și contractele colective de muncă amintite sunt lacunare, reglementând doar dreptul ca atare și acordarea lui odată cu indemnizația de concediu.
Potrivit art.3 din Codul civil "Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate".
Ca atare, deși sub aspectul menționat al cuantificării dreptului legea tace, tribunalul nu a putut refuza să judece sau, mai rău, să respingă acțiunea reclamantului pentru motivul că părțile, deși au prevăzut dreptul în sine și momentul plății lui, nu au prevăzut un criteriu de cuantificare al primei de vacanță.
În materia plății primelor de vacanță pentru salariații care își desfășoară activitatea pe teritoriul național regula este a cuantificării dreptului la primă de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
n acest mod este cuantificat dreptul la primă de vacanță pentru alte categorii socio-profesionale:magistrați (art.241din OUG nr.27/2006), funcționarii publici ( art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999), etc.
Printr-un argument de analogie, se poate trage concluzia aplicării și pentru personalul din învățământ a regulii calculării primei de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
O altă interpretare este de natură să prejudicieze grav pe membrii de sindicat - personal din învățământ care, deși au dreptul la primă de vacanță, nu și-l pot materializa din lipsa unui criteriu de cuantificare, situație care echivalează cu însăși negarea existenței lui, a lipsirii de substanță a dreptului ( golire de conținut).
Tribunalul a avut în vedere și aspectul că la ora actuală ministerul d e resort a lansat în dezbatere publică un proiect de act normativ privind statutul personalului din învățământ în cuprinsul căruia se reglementează expres prin lege dreptul la primă de vacanță, pentru această categorie socio-profesională, criteriul de stabilire al primei de vacanță este în cuantumul salariului de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă (art.21 alin.1 lit.a) din Proiect).
În fine, cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr.146/2007 membrilor sindicatului-reclamant, tribunalul apreciază că situația acestora nu face obiectul reglementării menționatului act normativ, acesta având o arie de aplicare strict determinată de categoriile profesionale care au beneficiat de prime de vacanțe, prin actele normative ce reglementează profesia, însă plata dreptului a fost suspendată prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, ceea ce nu este cazul membrilor sindicatului reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Consiliul Local al Municipiului G și Consiliul Județean G, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenții au arătat că acordarea drepturilor bănești pretinse este netemeinică deoarece personalul didactic beneficiază de drepturi salariale stabilite prin legea specială, în care nu se regăsește și dreptul la acordarea primei de vacanță, iar prevederile art.48 alin.2 din Legea nr.128/1997 nu conferă acestui personal un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzută în buget sume cu această destinație și acordarea acestuia a fost negociată prin Contractele colective de muncă.
S-a mai arătat că, deși condiția negocierii realizată în cadrul Contractelor colective de muncă este îndeplinită, aceasta nu este aptă prin ea însăși să dea naștere unui drept concret la plata acestei prime, reglementarea contractuală stabilind două condiții pentru nașterea dreptului și anume să fie prevăzute în bugetul propriu sumele necesare, precum și reglementarea legală a acestui drept.
În lipsa unei reglementări clare a conținutului acestui drept nu există criterii de cuantificare a primei de vacanță cuvenite reclamanților, în raport de care să fie calculate drepturile acestora.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
În raport de conținutul dispozițiilor art.45-50 din Legea nr.128/1997, cât și de prevederile art.37 alin.1 lit.g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, membrii sindicatului reclamant au doar o vocație la plata primei de vacanță, iar nu un drept concret și efectiv, neputându-se ca atare reține consacrarea legislativă și contractuală a primei de vacanță pentru personalul din învățământ, astfel cum susțin aceștia.
Astfel, personalul didactic beneficiază de drepturi salariale stabilite prin lege specială, în care nu se regăsește și dreptul la acordarea primei de vacanță, dispozițiile art.48 alin.2 din Legea nr.128/1997, conferind doar o vocație în acest sens, realizabilă doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin Contractul colectiv de muncă.
Nici prevederile contractelor colective de muncă invocate de instanța de fond nu consacră dreptul la prima de vacanță, reglementarea contractuală stabilind ea însăși două condiții pentru nașterea dreptului, și anume prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare, dar mai ales, reglementarea legală a acestui drept (,în condițiile legii").
În acest sens, se reține că eclamanții nu au făcut dovada faptului că angajatorul (unitatea școlară) are prevăzute în buget sume cu destinația prime de vacanță (venituri proprii ale angajatorului din care să se poată suporta asemenea plăți) și că, acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă, asupra cuantumului primei de vacanță.
Stabilirea cuantumului primei de vacanță prin raportare la dispozițiile speciale ale altor categorii socio-profesionale, nu poate fi reținută de către C, neavând suport legal.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că, va respinge, pretențiile reclamanților aferente perioadei 2006 - 2008, și vor fi menține celelalte dispoziții ale instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții Consiliul Local al Municipiului și Consiliul Județean, împotriva sentinței nr.796LM din data de 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Sindicatul Învățământului G, afiliat la Federația Educației Naționale, Școala nr.4.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiate, pretențiile reclamanților aferente perioadei 2006 - 2008.
Menține celelalte dispoziții ale instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
30.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Zuluf Petronela Iulia
