Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1601/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(8685/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1601/
Ședința publică din 13.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgiana Comșa
JUDECĂTOR 2: Petronela Iulia Zuluf I -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta SOCIETATEA BANCARĂ CEC BANK împotriva sentinței civile nr.6353 din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 21265/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta prin consilier juridic, cu împuternicire nr.283/2009 la dosar, iar intimatul personal și asistat prin avocat cu împuternicire avocațială nr.- din 06.03.2009 pe care o depune la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare la data de 08.03.2009, prin serviciul registratură al acestei secții.
Se comunică un exemplar al întâmpinări recurentei, prin consilier juridic.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate.
Intimatul, prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6353/15.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a - VIII- a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA, a anulat art. 3 din Ordinul nr./07.05.2008; a fost obligată intimata la plata a 7 salarii brute de încadrare și la 1000 lei cheltuieli de judecată față de contestator.
În considerente a reținut că potrivit art.68 alin.1 din Contractul colectiv de muncă aplicabil în 2008, nu vor avea loc concedieri colective. În alin.2 s-a prevăzut că în cazul concedierilor individuale efectuate ca urmare a desființării locului de muncă din motive neimputabile salariaților banca va oferi persoanelor în cauză un alt loc de muncă în conformitate cu pregătirea profesională în aceeași localitate sau la o distanță de maxim 20 de km de localitatea de domiciliu dacă există posibilitatea de navetă. Față de conținutul alin.2 din art.68 se înlătură susținerea intimatei din întâmpinare potrivit căreia fac excepție de la această prevedere persoanele care ocupă funcțiile de însoțitor transport valori și șoferi de la nivelul sucursalelor.
În speță sunt aplicabile prevederile Contractului colectiv de muncă pe anul 2008, înregistrat la data de 3 ianuarie 2008 și nu ale contractului Colectiv de muncă 2007-2008, față de data când a fost emis ordinul nr. în 07.05.2008.
Împrejurarea că banca ar fi oferit un nou loc de muncă nu este dovedită de intimată cu probele administrate în cauză, oferta unui loc de muncă trebuie să conțină elementele prevăzute de art. 17 alin.2 din Codul muncii. Astfel s-a reținut că intimata nu i-a oferit contestatorului un alt loc de muncă, situație față de care, în raport de prevederile art.68 pct.4 din Contractul colectiv de muncă 2008, salariatul era îndreptățit, în raport de vechimea în muncă la 7 salarii brute de încadrare.
În consecință s- admis contestația, s-a dispus anularea art.3 din Ordinul nr./7.05.2008 emis cu nerespectarea prevederilor art.68 alin.4 din Contractul colectiv de muncă aplicabil în 2008 și s- dispus obligarea intimatei la plata a 7 salarii brute de încadrare față de contestator.
Potrivit art.274 s- dispus obligarea intimatei la 1.000 lei cheltuieli de judecată față de contestator.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta Societatea Bancară CEC Bank SA. înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că în fapt, prin Hotărârea Consiliului de Administrație al CEC Bank nr.5/19.03.2007 a fost aprobata nota nr.48/12.01.2007 privind externalizarea activității de transport valori din cadrul Băncii.
Întrucât, aceasta hotărâre viza numai locurile de muncă ale însoțitorilor de valori și șoferilor, în data de 14.12.2007 a fost încheiat între Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA (în prezent CEC Bank SA) și Federația Sindicatelor Libere ale Salariaților CEC din România, Protocolul privind externalizarea serviciului de transport valori din rețeaua CEC Bank. În cadrul acestui protocol, părțile au hotărât ca începând cu data de 03.01.2008, salariații CEC Bank care ocupa posturile de însoțitor valori și șofer sa fie preluați de către următoarele firme: C și
Ca urmare acestui fapt, în data de 07.05.2008 CEC Bank - Sucursala Municipiului Bae mis Ordinul nr., prin care l-a înștiințat pe contestator ca în urma desființării postului de însoțitor transport valori din cadrul CEC Bank - Sucursala Municipiului B și a refuzului acestuia de a ocupa postul pus dispoziție la C, i se acorda un termen de preaviz de 20 zile lucrătoare după expirarea căruia va înceta contractul de muncă în baza art.55 lit. c) art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
După cum se poate observa din statul de funcții întocmit la data de 31.01.2008, postul de însoțitor transport valori a fost suprimat, iar în prezent aceasta activitate se desfășoară prin intermediul unei firme specializate, împrejurarea ce nu a fost reținuta de instanța de fond.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere aspectul că, contestatorului i s-a oferit un post similar la o alta societate, post pe care acesta l-a refuzat deși acesta oferea condiții de încadrare și salariu identice cu cele de la CEC Bank SA.
În conformitate cu prevederile art.67 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare "salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de masuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
Potrivit art. 68 alin.1 și 2 din CCM 2007-2008, stabilește drepturile de care beneficiază salariații ale căror contracte individuale de muncă încetează din motive neimputabile lor.
Potrivit dispoziției legale anterior citata în cursul Contractului Colectiv de muncă 2007-2008 nu vor avea loc concedieri colective.
excepție de la această prevedere persoanele care ocupa funcțiile de însoțitor transport valori și șoferi de la nivelul sucursalelor pentru care banca s-a obligat să le asigure preluarea de către firmele prestatoare de servicii. În situația în care salariații în cauză refuză postul oferit, acestora le sunt aplicate prevederile Contractului Colectiv de muncă la nivel național. La momentul externalizării acestor servicii banca va încheia un protocol cu privitor la condițiile de preluare a salariaților de către firmele prestatoare de servicii, cu respectarea art. 69, 70 și 71 din Codul muncii și art. 79 și 80 din Contractul Colectiv de muncă la nivel național.
Întrucât contestatorul a refuzat locul de muncă oferit de angajator i-au fost aplicate prevederile art. 68 alin. 2 din CCM 2007-2008 respectiv, a primit o compensație echivalentă cu un salariu de încadrare.
Măsura adoptata este legala și temeinică, pentru următoarele considerente:
acestei categorii de activitate a fost justificată de rațiuni de ordin economic, generate de transformările suferite de instituție urmare procesului de reorganizare pe care îl parcurge și a fost hotărâta de Consiliul de Administrație al CEC Bank în ședința din 19 martie 2007.
Potrivit art. 65 alin. 2 din Codul muncii "desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă dintre cele prevăzute la alin. 1".
Prin urmare, cauza de legalitate impusă în astfel de situații este că desființarea locului de muncă să fie efectiva și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea locului de muncă a fost efectivă, în sensul că postul de însoțitor transport valori a fost suprimat, nu se mai regăsește în organigrama instituției, ori în statul de funcții.
Concedierea a fost determinata de o cauză reală și a avut caracter obiectiv, fiind impusă de transformările suferite de instituție urmare procesului de reorganizare pe care îl parcurge.
Desființarea postului de însoțitor transport valori a fost serioasă, în sensul că s-a bazat pe studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu a disimulat realitatea.
Ca o măsura de diligență, în contractul încheiat cu SC SRL, a fost inserata clauza potrivit căreia, societatea urma să preia în aceleași condiții, salariații ale căror posturi au fost desființate.
În acest sens, potrivit art.64 din contractul nr.7 /14.12.2007, "prestatorul se obligă să angajeze un număr de 74 de salariați ai beneficiarului din activitatea de transport valori, respectiv un număr de 33 agenți de paza transport valori și un număr de 41 șoferi implicați în această activitate.
Angajarea salariaților CEC Bank, de către SC SRL, se face pe perioadă nedeterminata la data de 03.01.08, în funcții similare, cum menținerea drepturilor salariate și a celorlalte drepturi avute la data încheierii prezentului contract, prevăzute în CCM al CEC Bank SA 2007-2008, aferente programului de lucru de 170 ore/luna".
Prin urmare, în condițiile în care contestatorul ar fi acceptat postul oferit în cadrul SC SRL, nu ar fi fost păgubit în niciun mod.
Totodată, chiar dacă banca nu a avut posibilitatea să îi ofere un alt post corespunzător pregătirii sale, în cadrul instituției, s-a preocupat pentru a-i asigura post în cadrul societății cu care se afla în raporturi contractuale, în aceleași condiții de care a beneficiat în calitate de salariat al băncii.
Întrucât contestatorul a refuzat postul pus la dispoziție în cadrul SC SRL, prin aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. 2 din contractul colectiv de muncă aplicabil, coroborate cu prevederile Protocolului încheiat între CEC Bank și Federația Sindicatelor Libere ale Salariaților CEC Bank, acesta a primit o singură plată compensatorie, la nivelul unui salariu.
Recurenta solicită instanței să observe că singurul temei invocat de instanță în motivarea soluției pronunțate este dispoziția cuprinsa în contractul colectiv de muncă pe 2008, care stabilește numărul salariilor compensatorii cuvenite salariaților concediați.
Soluția este greșită și se întemeiază pe interpretarea eronată a probelor administrate în cauză, astfel cum s-a evidenția în cele ce urmează:
- externalizarea activității a fost hotărâta în anul 2007, când erau în vigoare prevederile CCM 2007-2008, care reglementau în mod expres procedura aplicabila în cazul concedierilor intervenite din acest motiv;
- la data de 03.01.2008 a fost încheiat CCM pe 2008, care nu cuprindea dispoziții referitoare la externalizare, dat fiind faptul că aceasta trebuia încheiată la sfârșitul anului 2007;
- în speță sunt aplicabile dispozițiile CCM 2007-2008, și nu cele ale CCM/2008, aplicabile începând cu luna ianuarie 2008, întrucât de la acea dată postul de însoțitor transport valori a fost desființat iar calitatea de salariat a contestatorului a fost menținută doar prin prisma faptului că s-a aflat în concediu medical, astfel încât ordinul de concediere nu putea produce efecte;
- împrejurarea că, la data când i-a fost adusă la cunoștință contestatorului oferta în ceea ce privește continuarea activității în cadrul SC SRL (11.12.2007), Banca nu încheiase contractul de prestări-servicii cu societatea amintită, nu are relevanta, întrucât contractul a fost încheiat în cursul lunii decembrie și urma să producă efecte începând cu luna ianuarie 2008, dată de la care postul ocupat de contestator a fost desființat.
În aceste condiții, nu se poate susține ca Banca i-a făcut salariatului o oferta neserioasă, ce nu putea fi avută în vedere de acesta.
Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, avand in vedere faptul ca, de data emiterii Ordinului contestat, in cauza sunt aplicabile dispozitiile CCM pe anul 2008, care prevad ca salariatul era îndreptățit, în raport de vechimea în muncă la 7 salarii brute de încadrare.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatul-contestator a fost salariatul recurentei-intimate fiind angajat pe funcția de sofer în baza contractului individual de muncă nr. 47/22.04.2002.
Prin Ordinul nr. /07.05.2008, angajatorul a dispus incetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art.55 litera c coroborat cu art.65 alin.1 din Codul muncii.
Ordinul respectiv a fost contestat de catre intimatul-contestator doar sub aspectul art.3 care stabileste platile compensatorii de care urma sa beneficieze salariatul concediat.
Potrivit acestui articol, salariatul urma sa beneficieze de o plata compensatorie reprezentand un salariu de baza lunar brut.
Dar, avand in vedere data la care a incetat contractul individual de munca( 20 de zile de la expirarea termenului de preaviz-28.05 2008), Curtea constata ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile referitoare la concediere cuprinse in Contractul colectiv de munca la nivel de unitate aplicabil pe anul 2008, contract ce a fost inregistrat sub nr.5 din 3.01.2008 la -Directia de Munca si protectie Sociala- Municipiul B, data de la care a si intrat in vigoare, potrivit art.98.
Potrivit art.68 alin.4 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate aplicabil pe anul 2008, salariatii carora li se desfac contractele de munca din motive neimputabile lor, ca urmare a concedierilor individuale,pentru care nu sunt aplicabile alin.2 vor primi, in afara drepturilor cuvenite la zi, o compensatie reprezentand contravaloarea a 1-10 salarii brute de incadrare, in functie de vechimea in CEC a salariatului, astfel:intre 15-20 ani- 7 salarii brute de incadrare.
Intimatului contestator i s-a desfacut contractul de munca din motive neimputabile acestuia si nu i s-au aplicat dispozitiile alin.2 din art.64, asa cum rezulta din actele depuse la dosar. Oferta privind preluarea salariatului de catre o alta societate nu se incadreaza in situatia reglementata la alin.2, care se aplica doar in cazul in care contractul individual de munca nu inceteaza, ci are loc o modificare a acestuia prin acceptarea de catre salariat a altui loc de munca in cadrul anagajatorului. Preluarea salariatului de catre SC SRL, presupunea incetarea contractului individual de munca cu fostul angajator si incheierea unui nou contract cu noul angajator, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispozitiile alin.2. Dispozitiile referitoare la transferul intrepriderilor sunt reglementate in favoarea salariatilor, ca masura de protectie a acestora si prin acestea nu s-a urmarit restrangerea drepturilor de care acestia ar beneficia in situatia incetarii cotractelor de munca si nici libertatea muncii.
Curtea nu poate retine nici sustinerile recurentei referitoare la aplicabilitatea CCM pe anul 2007-2008, deoarece acesta si-a incetat efectele prin intrarea in vigoare la data de 3 ianuarie 2008 noului contract colectiv de munca negociat de catre parti, Drepturile partilor sunt reglementate de catre contractul colectiv de munca de la data nasterii acestora. Dreptul la plata unor compensatii a luat nastere la data incetarii raportului juridic de munca, respectiv in mai 2005, motiv pentru care acesta este reglementat de Contractul colectiv de munca aplicabil la acea data, respectiv cel din anul 2008.
de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, constand culpa procesuala a recurentei, aceasta va fi obligata si la plata catre intimat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand parte din onorariul de avocat, potrivit chitantei depuse la dosar.
Sub acest aspect, instanta retine ca temeiul obligarii celui ce a cazut in pretentii la plata cheltuielilor de judecata este culpa procesuala, acesta urmand a fi obligat proportional cu aceasta culpa.
In temeiul art.274 alin.3 Cpc, judecatorii au dreptul sa micsoreze onorariul avocatilor ori de cate ori vor constata ca acestea sunt nepotrivit de mari, de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat.
Prin reducerea onorariului de avocat, instanta se pronunta asupra cheltuielilor de judecata proportional cu respectiva culpa procesuala a intimatei, deoarece nu poate dispune la plata unor cheltuieli disproportionate si nejustificat de mari. Din chitanta depusa la dosar, rezulta ca onorariul de avocat platit de intimatul-contestator a fost de 1.500 lei, instanta apreciindu-l nejustificat de complexitatea dosarului si disproportionat de culpa procesuala a recurentei, urmand a admite pretentiile cu titlu de cheltuieli dejudecata doar in parte.
Prin aceasta instanta nu intervine in conventia incheiata intre intimat si aparatorul sau, acestia fiind liberi sa stabileasca onorariu in orice cuantum doresc, in temeiul art.969 civ, fara a presupune insa obligarea necoditionata a partii care a cazut in pretentii la plata cheltuielilor de judecata in acelasi cuantum. Cum fundamentul acordarii cheltuielilor de judecata avansate de partea care a castigat procesul, in care sunt incluse si sumele de bani platite avocatului cu titlu de onorariu, il reprezinta culpa procesuala, acest contract isi va produce efectele si de partea care a pierdut procesul doar in masura indeplinirii pincipiilor raspunderii civile delictuale, fara ca intimatul sa exercite abuziv dreptul de a i se repara prejudiciul, care ar determina reducerea acestor cheltuieli si consecinta suportarii unei parti din acestea de chiar partea care a castigat procesul, dar a exercitat abuziv dreptul de a i se repara integral prejudiciul determinat de plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-intimată SOCIETATEA BANCARĂ CEC BANK SA împotriva sentinței civile nr.6353/15.05.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./30.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Carmen Georgiana ComșaJudecători:Carmen Georgiana Comșa, Petronela Iulia Zuluf
