Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1721/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1721
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul prin Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar, împotriva Sentinței Civile nr. 1737/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local, Primăria și Școala cu clasele I-VIII M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1737/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de reclamanții, G, Motos, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar din Județul T, împotriva pârâților Scoala cu Clasele I-VIII, Scoala cu Clasele I-VIII M, Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului, ce a avut ca obiect obligarea angajatorului la plata primelor de concediu aferente perioadei 2005-2008.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut in esență că reclamanții sunt angajați ai pârâtelor Școala cu Clasele I-VIII si Școala cu Clasele I-VIII Potrivit susținerilor acestora, necombătute de către unitățile de învățământ angajatoare, reclamanților nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2008.
Dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut, la nivel de principiu, prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
Tribunalul a mai reținut că contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Or, aceste venituri sunt distincte de cele bugetare, alocate de către pârâții de 3 și 4, chemați în judecată în procesul de față, astfel încât trebuie dedus că reclamanților li se cuvine plata primelor de vacanță doar în măsura în care unitatea angajatoare a obținut astfel de venituri în anii pentru care se invocă drepturile bănești.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că pârâtele Scoala cu Clasele I-VIII si Scoala cu Clasele I-VIII M, sunt persoane juridice și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
Judecătorii fondului au mai observat că "veniturile proprii" la care fac referire contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, sunt cele obținute din sursele enumerate în art. 17 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004, iar nicidecum cele alocate de la bugetul de stat, reglementate distinct în art. 17 alin. 1 și 2 ori din bugetul Consiliului Județean, la care se face referire în art. 17 alin. 3-5.
Astfel fiind, Tribunalul a conchis că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2008, pot fi achitate doar din veniturile proprii obținute de către pârâtele Scoala cu Clasele I-VIII si Scoala cu Clasele I-VIII M, din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din HG nr. 2192/2004, precum și că pârâții Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului, nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale.
De aceea,a fost respinsă acțiunea față de pârâții Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului, dat fiind că aceștia nu sunt îndatorați la plata către reclamanți a sumelor pretinse prin acțiune și nici la alocarea fondurilor necesare plății, către unitatea de învățământ angajatoare.
Cât privește pe pârâtele Școala cu Clasele I-VIII si Școala cu Clasele I-VIII M, s-a constatat că acestea au comunicat, prin Adresa cu nr. 1391/16.04.2009/, depusă la dosar la termenul de judecată din 22.07.2009, că nu au obținut venituri proprii în anii 2005-2008, ceea ce înseamnă că unitățile școlare pârâte nu au dispus în anii 2005-2008 de veniturile proprii necesare pentru a acoperi plata primelor de vacanță solicitate prin acțiune.
În atari condiții, cererea reclamanților apare neîntemeiată, deoarece dreptul la acordarea primei de vacanță este supus, implicit, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, condiției ca unitatea angajatoare să obțină în anul bugetar respectiv venituri proprii, precum și să le aloce pentru efectuarea unor astfel de plăți, condiții care nu se verifică în speță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal reclamanții, reprezentați prin Sindicatul liber al Învățământului Preuniversitar T, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 28.09.2009,solicitând modificarea în totalitate a sentinței supusă reformării în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost ea formulată în primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamanților, care, în opinia lor se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9. pr. civ. Curtea reține că acestea au vizat în esență omisiunea judecătorilor fondului de a lua in considerare prevederile art. XIII din OUG nr. 32/2001,aprobate prin Legea nr. 374/2001, potrivit cărora finanțarea unităților de învățământ se realizează din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. In justificarea legitimării procesual pasive a pârâtului Consiliul Local, recurenții au invocat și prevederile HG nr. 538/2001 și cele ale art. 167 din Legea nr. 84/1995.
S-a mai susținut că lipsa actuală a fondurilor bănești sau prevederea lor în proiectele de buget este o problemă de executare a hotărârilor judecătorești și cade în sarcina angajatorului, neputând împiedica aplicarea dispozițiilor legale pe care instanța de judecată le valorifică în cadrul motivației sentinței.
Pârâții intimați nu s-au prezentat la judecată și nu și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinare, cu toate că au fost citați cu această mențiune în cursul procesului.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul reclamanților, prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate în fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 pct.9, 304 ind. 1 și art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea reține că acesta este întemeiat, cu următoarele argumente.
Reclamanții sunt angajați ai unității școlare pârâte, făcând parte din categoria personalului didactic și didactic auxiliar, iar potrivit susținerilor lor, necombătute de către angajatoare, acesteia nu i-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2008.
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007,"prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu."Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008. acestui contract au convenit"ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), in mod eronat prima instanță a interpretat clauza conținută de art. 37 din contractul colectiv de muncă mai sus menționat ca fiind condiționată de obținerea de către unitățile școlare a unor venituri proprii care să poată acoperii drepturile angajaților. De regulă, limitarea ori condiționarea unor drepturi este expresă, iar dacă există vreo îndoială o clauză contractuală se interpretează în favoarea angajatului.
Instanța de recurs consideră că, dacă s-ar pretinde că art.37 condiționează implicit plata primelor de obținerea de către unitățile școlare a unor venituri proprii care să poată acoperii drepturile angajaților, ar însemna că, la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, partenerii sociali angajatori și-au asumat o obligație pur potestativă. Ori, știut fiind că acest tip de clauze sunt nule de drept, interpretarea contractului nu poate fi făcută decât după regula conținută de art. 978/civ. care spune căclauzele îndoielnice se interpretează in înțelesul in care ele pot produce un efect.
Soluția primei instanțe de fond este greșită și cu privire la modul de rezolvare a excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local și Primăriei. Astfel, chiar dacă raportul de muncă supus analizei este încheiat între cadrele didactice și unitatea de învățământ conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate în principal prin bugetele locale ale autorităților administrative și, în același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din OUG nr. 32/2001.
Într-adevăr, prin contractele colective de muncă la nivel de ramură învățământ la care s-a făcut referire mai sus, partenerii sociali care le-au negociat și încheiat au identificat fondurile bănești din care unitățile de învățământ vor plăti reclamantei primele de concediu ca fiind resursele proprii obținute de angajator, în înțelesul dat de prevederile art. 17 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004. Cu toate acestea, Curtea observă că, în aprecierea asupra legitimării procesual pasive a Primarului Municipiului A, Tribunalul putea și trebuia să observe conținutul art. 39 și 40 din norme, prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional în aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială. Ori, potrivit art. 61 alin. 1 și art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală primarul îndeplinește o funcție deautoritate publicăși reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Considerând că repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă în lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă în speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului, instanța de recurs consideră că prevederile legale mai sus menționate conferă unităților administrativ teritoriale, reprezentate prin primar calitate procesual pasivă.
Pentru considerentele de fapt și de drept analizate, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.1, Curtea va admite recursul reclamanților și va modifica sentința recurată în sensul că va obliga pârâții să plătească reclamanților sumele de bani reprezentând primele de concediu aferente anilor 2005-2008, actualizate cu rata inflației de la momentul nașterii acestor drepturi și până la plata lor efectivă.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamanților, prin Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar, împotriva Sentinței Civile nr. 1737/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.
Modifică sentința recurată în sensul că admite acțiunea reclamanților, obligă pârâții să plătească reclamanților sumele de bani reprezentând primele de concediu aferente anilor 2005-2008, actualizate cu rata inflației de la momentul nașterii acestor drepturi și până la plata lor efectivă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 17.12.2009
Tehnored / /17.12.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
