Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1722/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1722
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurile declarate de pârâtul Consiliul Județean T, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice și pârâtul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă " " împotriva sentinței civile nr. 1066 din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, cauza este oprită spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1066 din 01.04.2009, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar în numele și pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII T, Școala cu clasele I-VIII T, Școala Profesională Gh. T, Consiliul Județean T și Ministerul Economiei și Finanțelor, și obligate unitățile de învățământ la plata primelor de vacanță.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Raportat la considerentele deja expuse, referitoare la forța obligatorie a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, atât pentru angajatori, cât și pentru salariați instanța apreciază că acțiunea promovată este întemeiată, în ciuda faptului că Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996. De asemenea, apare irelevant faptul că, contrar susținerilor reclamanților, OUG nr. 146/2007 nu îi vizează, privind doar categoriile de personal enumerate în art. 1 alin. 2, între care nu se regăsesc și cadrele didactice ori alți angajați din învățământ.
În schimb, instanța constată că, potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Ori, instanta constata ca, contractul colectiv de munca incheiat intre partenerii sociali, nu defineste notiununea de "din venituri proprii", fapt ce duce la concluzia ca, conducatorii acestor institutii, trebuiau sa prevada aceste cheltuieli cu personalul din subordine in bugetul de venituri si cheltuieli ale insitutiilor de invatamant parate.
Si aceasta, pentru ca extragerea unei solutii contrare (ca aceea pe care tinde la o acredita paratii) este obstaculata de art.243 apartenent Codului Muncii si cu precadere de art.30 din Legea nr.130/1999, a caror formulare si nesuscceptibila de interpretari diferite ori speculatii, trimite indeajuns de transant la concluzia ca, executarea contractului colectiv se priveste a fi obligatorie pentru parti si, mai apoi, ca neindeplinirea obligatiilor asumate prin contract, atrage, inexorabil, raspunderea paratilor, abstractie facand de norma constitutionala circumscrisa alin. 5 apartenent art.41 din Constitutie, chemat sa garanteze caracterul obligatoriu al conventiilor colective intre părti.
Ceea ce, asa cum constant a statuat doctrina reputata in materie ( - Tratatul de dreptul muncii 590) si ulterior, tot constant, a confirmat Jurisprudenta, ingaduie a se conchide si ca existenta sau inexistenta resurselor financiare, nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca, ci (eventual) doar asupra modului de executare a hotararii.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că sunt persoane juridice și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă și Consiliul Județean T, și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului declarat de pârâta unitatea de învățământ Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă a invocat faptul că sentința recurată este nelegală deoarece nu realizează venituri proprii pentru a putea onorariu solicitările reclamantului.
Recurentul Consiliul Județean Tar eiterat în motivele de recurs lipsa calității procesuale pasive a sa, arătând că directorul școlilor pârâte are calitatea de ordonator terțiar de credite, având doar obligația de a asigura fondurile necesare pentru finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special preuniversitar din bugetul consiliului județean.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat constatarea lipsei calității procesuale a sa ca pârât sau ca și chemat în garanție.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. XII din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. De asemenea art. 167 din Legea învățământului nr. 85/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. "alte surse", din acest ultim articol, coroborată cu art. 37 lit. G, din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003 - 2004, ce a fost prelungit până în anul 2007, stabilesc obligația pentru unitățile de învățământ, de a acorda primele de vacanță din fonduri proprii, trebuind astfel depuse diligențe pentru a obține fonduri proprii, iar obligația de a repartiza aceste fonduri pentru plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ, derivând din art. 39 și 40 din HG nr. 2192/2004 prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială, aparține și consiliile locale de care aparțin.
Contractul colectiv de muncă, nu stabilește astfel o obligație sub condiție în sarcina unităților de învățământ.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean T, se constată că Președintele Consiliul Județean, nu are calitate de ordonator principal de credite față de unitățile școlare în ceea ce privește distribuirea veniturilor proprii obținute de acestea, acest rol revenind așa cum arătat consiliului local de care aparține unitatea de învățământ.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de pârâtul Consiliul Județean T și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1066 din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va modifica sentința în parte în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul Consiliul Județean T ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, și ca o consecință a respingerii acțiunii față de Consiliul Județean, va respinge cererea de chemare în garanție formulată de acesta.
De asemenea Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă " ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtul Consiliul Județean T și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1066 din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința în parte în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul Consiliul Județean T și cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge recursul declarat de pârâtul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă " ".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 18.01.2010
Tehnored / 18.01.2010/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
