Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1837/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3114/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1837/
Ședința din ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA ( SC SA) împotriva sentinței civile nr.658/06.02.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Litigii de Muncă, contencios administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenta-pârâtă a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, înregistrată la dosar la data de 09.02.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.658/06.02.2008 pronunțată în dosarul - Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta A, fiind obligată aceasta la plata către reclamant a drepturile salariale reprezentând prime de Paști și după cum urmează: C 2004-980 lei, Paști 2005-1400 lei, C 2005-1400 lei, sume calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 474,32 lei daune interese.
În considerente a reținut că, în ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, instanța a reținut-o ca întemeiată în ceea ce privește perioada drepturilor salariale pentru sărbătoarea de Paște 2004, trecând mai mult de 3 ani de la data formulării acțiunii, conform dispozițiilor art.1 și art.23 din Decretul nr.167/1958, coroborat cu art.156 Codul muncii.
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, așa cum reiese din copia cărții de muncă depusă la dosarul cauzei.
Prin actul adițional încheiat la Contractul colectiv de muncă din 3.10.2003, s-a prelungit aplicarea pe o perioadă de încă un an.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2003, cu efecte și pe 2004, stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de mediu pe SC SA. La alin.2 al sus-menționatului articol, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SC SA pe anii 2004, 2005 și 2006, au menținut dispozițiile art. 168 alin.1.
2 al art.168 a fost însă modificat în forma "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse, în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se fi dispus în acest sens și pentru viitor și fără să se specifice în acest sens și în contractele colective de muncă încheiat ulterior acestui an.
Prin urmare, societatea nu și-a îndeplinit obligațiile de a negocia cu I, conform dispozițiilor art. 168 M, dispoziții care au fost menținute în contractele încheiate în toți anii ulteriori.
Întrucât conducerea patronatului începând cu anul 2004 nu s-a mai întâlnit cu conducerea federației salariaților pentru a negocia potrivit prevederilor Contractului colectiv de muncă, acordarea acestor suplimentări salariale nu a mai avut loc.
Instanța a reținut că potrivit art. 969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și, prin urmare, dispozițiile din contractul colectiv muncă pe care reclamanta își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel, trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron și organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate, ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art.31 din Legea nr.130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractelor colective de muncă, pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării, sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. Conform art. 236 alin.4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituit legea părților.
Normele enunțate subscriu așadar, contractelor colective de muncă, voința părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului, ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali care trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art.31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor Contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzelor cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Art.168 alin.2 a prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Astfel că, interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr. 130/1999, u poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederilor invocate.
Pârâta invocă în apărare, o hotărâre a comisiei paritare a SC SA, respectiv hotărârea nr.12/18.06.2007, în care se menționează că -au luat în considerare dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de SA, încheiat între SC SA și I, sens în care s-a stabilit ca la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și C, să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Cu privire la această apărare, a reținut instanța că un contract încheiat în mod valabil reprezintă voința părților atâta timp cât nu a fost desființat și, prin urmare putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1 Cod civil, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
Legea mai favorabilă se aplică numai în cazul infracțiunilor unde este vorba de libertatea unei persoane și în cazul contravențiilor, nicidecum în civil, cu atât mai mult cu cât dispozițiile unui contract colectiv de muncă reflectă voința părților din momentul încheierii acestuia.
Prin această hotărâre a comisiei paritare a SC SA, care poartă dată certă, fiind din anul 2007, luna iunie, se urmărește interesul societății în defavoarea foștilor salariați, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă încheiate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 (în ceea ce privește prima de Paște pe acest an).
Pârâta nu a făcut dovada că aceste suplimentări salariale, ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariile angajaților, cu atât mai mult cu cât ele variază de la an la an, așa cum arată aceasta în întâmpinare.
În conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului.
La dosarul cauzei, s-au depus în probațiune, adrese ale SC SA, cu privire la cuantumul salariului mediu brut pe anii solicitați, la nivelul societății, în raport de care reclamanta și-a calculat pretențiile - precum și o adresă cu indicii de inflație raportat la prejudiciul suferit ca urmare a neacordării sumelor la scadență.
S-a înlăturat și apărarea pârâtei, potrivit căreia este o diferență între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivel de, întrucât din adresele de la dosar emise chiar de pârâtă, se specifică doar salariul minim pe societate, salariul de bază mediu la nivel de, salariu mediu brut, diurna de delegare și adaos pentru condiții de șantier, pentru toți anii specificați în acțiune, în speță nefăcându-se vreo dovadă în condițiile art. 1169 Cod civil, că ar fi vorba de un alt cuantum al acestuia.
De altfel, s-a reținut că la dosar există elemente de calcul care să cuantifice drepturile solicitate ceea ce exclude o admitere generică a pretențiilor reclamantului, care ar duce pe de altă parte și la pronunțarea unei hotărâri imposibil de executat.
Astfel fiind, suma care se cuvenea reclamantului cu ocazia sărbătorilor menționate mai sus, este după cum urmează; C 2004-980 lei, Paști 2005-1400 lei, C 2005-1400 lei, sume ce sunt calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate.
Prin dispozițiile art. 161 din Codul muncii, se dispune că întârzierea nejustificată a plății drepturilor salariale sau neplata acestora poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat, aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv ( damnum emergens ), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessana).
În aceste considerente s-a acorda reclamantului și suma de 474,32 lei daune interese, sumă calculată în raport de prejudiciul efectiv și beneficiul nerealizat.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a reiterat inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C, după ce în anul 2003, părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Astfel, nemodificarea textului art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă după anul 2003, când, rațional, s-ar fi impus reformularea textului se datorează unei simple erori umane, care nu produce efecte împotriva voinței juridice a părților, exprimate în sensul includerii adaosurilor în salariul de bază, devenind elemente constitutive ale acestuia; efectul imediat este unul extinctiv pentru sporul acordat anterior operațiunii includerii, aflându-ne în drept pe tărâmul novației consacrate de art. 1128 pct. 1 civ.
A arătat că prevederi similare, în sensul acordării sporului numai acolo unde acesta nu a fost inclus în salariul de bază, cuprind și dispozițiile art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006, respectiv dispozițiile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006.
A susținut, de asemenea, că textul neclar și nesusceptibil de interpretare al art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, a fost clarificat prin documentul intitulat "Notă asupra situației primelor de Paști și C", respectiv prin hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare, adoptată în baza art. 10 din Contractul colectiv de muncă, cu efecte obligatorii pentru părțile participante, astfel cum dispune pct. 4 al anexei 2 din același contract, în sensul că înțelegerea a fost ca primele de Paști și C să nu mai fie individualizate distinct, ci incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; or, înțelegerea a fost respectată de angajator, ceea ce a făcut să rămână fără obiect textul art. 168 alin. 1, dar este nesocotită de salariații care pretind în justiție primele în mod separat.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 299, 3021, 303 alin. 1 și 3041pr. civ, cu observarea art. 80 alin. 1 din Legea nr. 168/1999.
Cercetând recursul declarat de pârâtă, Curtea constată că acesta este fondat pentru motivele care urmează.
Astfel, se reține că interpretarea literală a art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 nu autorizează concluzia potrivit căreia în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003, iar cât privește hotărârea comisiei paritare prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților, în sensul că acestea au fost ca primele să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat începând cu anul 2003, numai aceasta nu face dovada acordării drepturilor salariale în discuție, potrivit celor pretinse.
Astfel, pentru dovedirea faptului pretins, a acordării primelor cu ocazia evenimentelor religioase specificate, în perioada 2004-2005, prin includerea lor în salariul de bază lunar al angajatului pe tot parcursul acestui interval, se impune efectuarea unei expertize contabile, aprecierea asupra neutilității acesteia punând partea interesantă, în speță pârâta, în imposibilitate de a-și dovedi susținerile, cu consecința nesocotirii dreptului său la apărare, fiind încălcat și principiul rolului activ al judecătorului în reglementarea prevăzută de art. 129 alin. 4-5 pr. civ, care permite instanței să ordone administrarea oricăror probe necesare stabilirii adevărului.
În consecință, pentru administrarea probei cu expertiza contabilă judiciară, incompatibilă cu faza procesuală a recursului, potrivit art. 305 pr. civ, care să stabilească, pe baza prevederilor contractuale aplicabile reclamantului, dacă salariul său de bază în perioada 2004-2005 a crescut corespunzător cu valoarea primelor de Paști și C la care era îndreptățit în acest interval, astfel cum susține pârâta-recurentă, urmând să fie determinată și valoarea acestor drepturi suplimentare, respectiv valoarea daunelor-interese pretinse, constând în actualizarea sumelor cu rata inflației, pentru ca instanța să dispună de toate elementele necesare unei corecte judecăți, în baza art. 312 alin. 3, rap. la art. 304 pct. 5 și 3041pr. civ. va fi admis recursul, se va casa sentința atacată și va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă. împotriva sentinței civile nr.658/06.02.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Contencios administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.03.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2/ ex.08.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
