Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1838/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7526/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1838/
Ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant - împotriva sentinței civile nr.690/LM/13.06.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5.12.2007 sub nr- pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Civilă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 9.330 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite cu titlu de suplimentări salariale de Paște și C pe anii 2004-2007 și neachitate, precum și suma de 533,32 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor sus menționate.
Prin sentința civilă nr. 1235/03.03.2008, Tribunalul Teleormana admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul în contradictoriu cu SC SA, în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Prin sentința civilă nr.690/LM/13.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA (fostă SC SA B).
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a avut în vedere situația de fapt potrivit căreia reclamantul llie este salariatul pârâtei (fostă ) în calitate de personal contractual, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Potrivit art.168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, în varianta anterioară anului 2003, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe " În anul 2003, pe calea unui act adițional la contractul colectiv de muncă, în urma negocierilor dintre patronat și sindicatul reprezentativ al reclamantului, s-a convenit ca în salariul de bază al fiecărui salariat să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și Paște.
Pentru anii următori (2004, 2007), în actele adiționale la contractul colectiv de muncă a fost reiterată dispoziția referitoare la includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat.
Formularea conținută în actele adiționale din anii 2004 - 2007 la contractele colective de muncă, în speță art. 168 alin. 2 "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", din cauza impreciziei termenilor folosiți, a produs confuzie, generând litigiile de față.
A fost înlăturată teza reclamantului în sensul că voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă și ale adiționalelor din anii 2004 - 2007 fost în sensul includerii suplimentărilor salariale în salariul de bază numai pentru anul 2003 nu și pentru anii ulteriori.
În scopul clarificării clauzei confuze conținută în actele adiționale la contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, respectiv art. 168 alin. 2, fost convocată Comisia paritară, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanți ai patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului, în realitate, chiar semnatarii contractului colectiv de muncă și al actelor adiționale ce conțineau clauza confuză. Concluzia unanimă a participanților la Comisia paritară a fost aceea că: "părțile semnatare confirmă că în redactarea art. 168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
Având în vedere că tribunalul a constatat ca nefondat capătul principal de cerere având drept obiect pretențiile solicitate, pentru aceleași rațiuni a fost declarat ca nefondat și capătul de cerere subsidiar având ca obiect plata de daune pentru neplata la termenul cuvenit a suplimentărilor salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 08.09.2008 reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 26.09.2008 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, se critică hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie și se solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că prima instanță în mod greșit a respins acțiunea reclamantului de acordare a drepturilor salariale prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă. Ori, din interpretarea dispozițiilor acestui articol rezultă că aceste drepturi urmau a fi acordate de două ori pe an, într-un anumit cuantum în urma negocierilor cu -. Excepție s-a făcut numai în anul 2003, când aceste prime au fost incluse în salariul de bază, situație dovedită cu hotărârile nr.14 și 15, precum și cu actele adiționale ale contractului de muncă pentru anii 2004, 2005, 2006 prin care se păstrează dispozițiile art.168 alin.1 și se modifică numai dispozițiile art.168 alin.2.
Susține recurentul-reclamant că, dacă modalitatea plății acestor prime ar fi fost includerea în salariul de bază, s-ar fi precizat în actele adiționale ale contractului colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, așa cum s-a procedat pentru primele acordate în anul 2003.
Nu poate fi avută în vedere hotărârea Comisiei paritare deoarece aceasta modifică contractul colectiv de muncă, adăugând la art.168, ceea ce nu se poate face decât prin act adițional. De altfel, art. 235 din contractul colectiv de muncă prevede că "pe parcursul aplicării prezentului contract. nu vor fi emise unilateral hotărâri sau reglementări interne care să contravină sau să limiteze prevederile acestuia". Așadar, această hotărâre a Comisiei paritare nu interpretează o eventuală clauză îndoielnică din contract, ci modifică această clauză, ceea ce nu se poate realiza pentru trecut conform principiului neretroactivității.
În plus, hotărârea Comisiei paritare nu poate fi luată în considerare și datorită faptului că nu poartă viza de înregistrare la Direcția de Muncă și Protecție Socială, nu se menționează calitatea persoanelor semnatare, sau dacă au avut mandat pentru a lua o asemenea hotărâre.
Mai susține recurentul-reclamant că în mod nelegal nu au fost acordate daunele interese solicitate, acestea fiind justificate, conform dispozițiilor art.164 alin.4 din contractul de muncă, de întârzierea nejustificată a plății drepturilor salariale.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamant, în calitate de salariat al intimatei-pârâte, s-a solicitat obligarea (în prezent SC SA) la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște din anii 2005-2007 și de C pe anii 2004-2006, pe temeiul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea constată că probatoriul administrat în fața instanței de fond pentru dovedirea pretenției dedusă judecății de către reclamant și respectiv în apărare de către pârâtă nu este lămuritor. Este de observat că reclamantul a anexat cererii de chemare în judecată numai copia carnetului de muncă și copia actului de identitate. Deși în cuprinsul cererii, la arătarea motivelor de fapt ale pretenției, reclamantul face vorbire de contracte colective de muncă încheiate la nivelul unității începând cu anul 2003, contracte care prin negocierea dintre patronat și sindicat ar fi acordat salariaților suplimentările salariale de Paște și C pretinse, precum și la cuantumul salariului de bază mediu în unitate, partea nu a înțeles să depună copia acestor înscrisuri la dosar, deși avea sarcina probațiunii sub acest aspect în temeiul art. 112 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Cât privește pârâta SC SA, a formulat apărări prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 30.05.2008 la care a anexat înscrisuri în combaterea pretențiilor reclamantului, așa cum prevede art.287 Codul muncii. Între înscrisurile depuse se găsesc contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anul 2003, înregistrat la cu nr. 9002/31.10.2003 și actele adiționale nr. 3 și 4, înregistrate la cu nr. 3078/04.05.2006 și respectiv 2115/03.05.2007, reprezentând contracte colective de muncă la nivelul unității pentru anii 2006 și 2007. De asemenea, pârâta a depus la dosar și hotărârea comisiei paritare din 6.11.2007 referitoare la interpretarea art. 168 din aceste contracte colective, hotărârea din 31.03.2008, precum și hotărâri ale consiliului de administrație și note interne ale societății.
Pe baza acestor documente i în considerarea declarației apărătorului societății pârâte că nu solicită efectuarea unei expertize contabile, probă declarată neutilă cauzei, tribunalul a hotărât respingerea pretenției dedusă judecății, motivând măsura luată pe interpretarea clauzelor din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, interpretare bazată pe cea făcută de Comisia paritară constituită la nivelul unității.
Curtea consideră greșit raționamentul primei instanțe.
În ceea ce privește hotărârea comisiei paritare înregistrată sub nr. 4209/06.11.2007 și intitulată "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SC SA", dar și hotărârea înregistrată sub nr. 12093/01.04.2008, în litigiul de față se pune problema validității acestora.
Deși tribunalul a apreciat în sens contrar, se impune a se constata că este veridică și teza recurentului potrivit căreia respectivele hotărâri (care în realitate au caracterul unei convenții intervenită între patronat și sindicate în legătură cu modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art.168 din contractul colectiv de muncă de la nivelul intimatei pârâte) nu sunt valide. Hotărârile Comisiei paritare, deși se declară ca fiind convenții cu caracter interpretativ asupra unei clauze îndoielnice din contractul colectiv de muncă, sunt în realitate convenții cu caracter modificator a unei clauze din contractul colectiv de muncă și care nu pot produce efecte decât dacă respectă cerințele art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, respectiv comunicarea și înregistrarea acestora la organul competent potrivit legii.
Asemenea ipoteză vine de altfel în sprijinul susținerilor recurentului-reclamant, pentru simplul motiv că art.168 din contractul colectiv de muncă, astfel cum este reprodus în actele adiționale din perioada 2004-2007 nu poate fi considerată o clauză neîndoielnică, în condițiile în care menționează explicit în primul alineat, că, în concret, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SA vor beneficia de un salariu mediu pe SA". Împrejurarea că în cel de-al doilea alineat se prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui angajat nu înseamnă neapărat necesar că această operațiune ar fi valabilă și s-ar fi aplicat în perioada 2004-2006 (referirea expresă la anul 2003 se opune unei atare interpretări) și nu conduce în mod automat la concluzia că art.168 alin.1 ar fi devenit lipsit de obiect.
Totodată, validitatea hotărârilor comisiei paritare trebuie analizată și stabilită și din perspectiva art.38 alin.2 din Codul muncii care interzice orice tranzacție (convenție) prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, mai ales că rolul sindicatelor este acela de a acționa în apărarea intereselor membrilor lor și nu în sensul în care s-a procedat de către sindicatul reprezentativ de la nivelul intimatei-pârâte.
Nu în ultimul rând, Curtea observă că prin înscrisurile depuse la dosar de intimată, provenind de la conducerea societății, s-a dovedit că în luna martie 2003, la nivelul conducerii SC SA s-a hotărât reașezarea salariilor tuturor angajaților în sensul includerii unei sume fixe de 700.000 lei lunar, în executarea clauzei din art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 2003. Această includere a primelor de Paște și de C în salariul de bază s-a făcut prin Hotărârea nr. 14 din 31.03.2003 a Consiliului de administrație al SC SA și s-a executat în privința reclamantului, dovadă fiind mențiunea de la poziția nr. 57 din carnetul de muncă. Este de observat însă că această hotărâre a Consiliului de administrație a aprobat "nota privind reașezarea salariilor personalului din cadrul societății pe anul 2003" întocmită de directorul general în care se arată că suma fixă de 700.000 lei/om/lună a rezultat din împărțirea la 12 sumei de 5,0 mil. lei/om/eveniment pentru Paști + 3,2 mil. lei/om/eveniment pentru Așadar, prima reglementată de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003, corespunzătoare unui salariu de bază mediu la nivel de unitate, a fost luată în calculul angajatorului în mod diferit pentru cele două sărbători religioase, fără nici o justificare. În plus, acest cuantum al salariului de bază mediu nu poate fi verificat de instanță întrucât nu există date referitoare la acest aspect în dosar.
Această situație de fapt și de drept trebuie analizată și lămurită atât pentru anul 2003 care nu face obiectul litigiului, cât mai ales pentru anii următori prin raportare la prevederile contractelor colective de muncă.
Curtea, față de lipsa din dosar a actelor juridice care conțin prevederi asupra primelor de Paște și de C în perioada solicitată, față de neefectuarea de verificări contabile asupra sumelor pretinse, consideră că în realitate nu s-a judecat pricina pe fond, judecătorii având obligația statornicită de art. 129 al. 5 Cod de procedură civilă, de a dispune și din oficiu administrarea acelor probe necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. În lipsa acestor probatorii, instanța de recurs nu poate verifica incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, respectiv greșita interpretare a clauzelor îndoielnice din actele juridice ce produc efecte între părțile litigante și care constituie legea lor. În plus, Curtea nu poate verifica, în conformitate cu art. 3041Cod de procedură civilă, nici situația de fapt învederată de societatea intimată-pârâtă privind stingerea obligației de plată a unei sume de bani distincte cu acest titlu pentru anii 2004-2007 după includerea primelor în salariul de bază începând cu anul 2003.
Față de cele arătate, Curtea, în temeiul art.312 al.3 coroborat cu art. 3041 Cod de procedură civilă, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei în primă instanță pentru rejudecarea pricinii.
Urmează ca, la rejudecarea pricinii, tribunalul să pună în vedere părților să depună la dosar înscrisurile pe care le consideră necesare, dar și documente contabile care să evidențieze operațiunea afirmată de intimata-pârâtă (respectiv dovezi ale modului de determinare a sumei de 700.000 lei, dar și dovezi că în anii ulteriori, salariul de bază a fost menținut la același nivel ca efect al includerii primelor în discuție, iar nu ca efect al includerii altor sporuri). După administrarea probei cu înscrisuri, se impune cu necesitate ordonarea efectuării unei expertize contabile pentru a se lămuri aspectele relevate anterior de C, dar și lămurirea împrejurării executării suplimentărilor salariale pretinse prin includerea în salariul de bază pentru anii următori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant - împotriva sentinței civile nr.690/LM/13.06.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./tehn.
2 ex./23.04.2009
Tribunalul Giurgiu
Judecători;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
