Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1841/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-(8185/2008)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1841/

Ședința din ședința publică de la 24.03.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca

JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina

JUDECĂTOR - -

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL -BIROUL TERITORIAL G în numele membrilor de sindicat, -, -, -, -, -, -, -, și - împotriva sentinței civile nr.655/LM/30.05.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.13018/23.03.2009, lipsă fiind intimații-pârâți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 14.01.2009 și intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al județului Gaf ormulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 20.03.2009 după care,

Președintele completului comunică recurentului-reclamant, prin avocat, câte un exemplar al întâmpinărilor depuse de intimați.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului în temeiul art.312 pct.2, 3 și 7 Cod procedură civilă raportat la art.3041Cod procedură civilă, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Arată că așa cum rezultă din art.49 din Legea nr.138/1999 care a fost modificată prin G nr.38/2003 și Legea nr.53/2003 că polițiștilor, pentru activitatea desfășurată în calitate de militari, funcționari publici și personal contractual, li se cuvin sporuri de fidelitate de până la 20% din salariu. Nu solicită cheltuieli de judecată.

În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.655/LM/3.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL -BIROUL TERITORIAL G în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR ȘI INSPECTORATUL DE POLIȚIE G; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În considerente a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului civil, angajat în baza unor contracte individuale de muncă, pentru care drepturile bănești cuvenite sunt reglementate de OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, iar nu de OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor sau Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

Prevederile OUG nr. 24/2000 nu instituie dreptul la o primă de concediu, respectiv spor de fidelitate pentru această categorie de personal.

Conform art. 39 alin. 5 din OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, "personalul contractual este supus dispozițiilor Codului muncii și celorlalte norme legale referitoare la drepturile și îndatoririle acestuia".

Personalul contractual civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști).

Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art. 26 alin. 1 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, în timp ce personalul contractual îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul de muncă încheiat.

Mai mult, polițiștii sunt salariați în baza OG nr. 38/2003 cu modificările ulterioare, ei nepăstrând drepturile conferite de Legea nr. 138/1999, act normativ care li s-a aplicat în perioada în care au avut statut de personal militar, astfel încât este eronată susținerea reclamanților, făcută în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în sensul aplicării dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 138/1999, potrivit cărora, "personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora".

De asemenea, a reținut că raporturile de muncă ale reclamanților cu pârâții, sunt bazate pe prevederile contractelor individuale de muncă, însă nici în aceste contracte nu sunt prevăzute drepturile solicitate.

Pentru aceste motive, Tribunalul a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul MIRA - Biroul Teritorial din IJP G, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL -BIROUL TERITORIAL, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.

În susținerea recursului a arătat că membrii reclamatei sunt angajați ai G, iar potrivit prevederilor art. 49 din Legea 138/1999, personalul civil din ministerele și instituțiile prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.Din acest text de lege rezultă fără putință de tăgadă că este aplicabil și personalului contractual, iar întreaga disertație făcută de instanța de fond în scopul motivării respingerii cinice a acțiunii, nu poate fi primită.

Astfel, polițiștii, la data promulgării legii menționate erau cadre militare, însă ulterior prin Legea nr.360/2002, au devenit funcționari publici civili cu statut special, dar păstrându-și toate drepturile prevăzute de legea anterioară în calitate de cadre militare, acordându-li-se prin OG nr.38/2003, sporul de fidelitate de până la 20% din salariu, în funcție de vechimea în cadrul pârâților, precum și prima de concediu egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu (art. 37 alin. 2 din OG nr.38/2003

Având în vedere cele două texte de lege, nu se poate reține diferențierea între personalul contractual civil și personalul cu statut de funcționar public atâta timp cât ambele categorii de personal desfășoară activități similare, cu atât mai mult că acest fapt este recunoscut de pârâtul, prin aceea că aceste categorii de personal (contractual civil) beneficiază de norma de hrană de care beneficiază și polițiștii, HG nr.501/1994, precum și de indemnizația de dispozitiv, spor de condiții de pericol deosebit, în aceste condiții nu se pot face diferențe privind sporul de fidelitate, având în vedere că ambele categorii își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Acesta reprezintă un act de discriminare, așa cum este reglementat de art. 5 alin. 4 din Legea 53/2003.

Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.

Într-adevăr, se constată că nu există niciun temei al pretențiilor reclamanților-recurenți reprezentanți de sindicat, în condițiile în care atât art. 6, cât și art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003 se referă expres la "polițiști", calitate pe care reclamanții, personal contractual, nu o au, neexistând niciun fundament al extinderii aplicării dispozițiilor menționate la alte categorii de personal decât cele reglementate de ipotezele normelor.

Astfel, polițiștii au, în baza Legii nr. 360/2002, statuat special de funcționari publici, calitate în care sunt purtători ai puterii pe care o exercită, conform funcției, fiind supuși, în considerarea specificului activității lor și puterilor conferite, unei reglementări speciale, diferite de a personalului contractual, aflați cu angajatorul în raporturi de muncă guvernate de Codul muncii, sub aceste aspecte fiind evident că personalul contractual recurent(secretari-dactilografi, referenți sau operatorii controlori date) nu au aceleași atribuții, îndatoriri și responsabilității cu cele ale polițiștilor, pentru a pretinde același regim de salarizare.

este și invocarea prevederilor art. 49 din Legea nr. 138/1999, atât prin prisma faptului că sarcinile și condițiile de lucru ale personalului contractual din cadrul MIRA sunt distincte de cele ale cadrelor militare, cât și din perspectiva faptului că recurenții nu se pot prevala de acest text pentru a pretinde drepturi reglementate în alte acte normative, pentru angajați cu statut special, de funcționari publici, diferit de al cadrelor militare.

Rezultă, pe baza celor expuse, că pretențiile formulate sunt lipsite de temei legal, iar hotărârea primei instanțe, temeinică și pronunțată cu aplicarea corectă a legii, astfel că, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL -BIROUL TERITORIAL G în numele membrilor de sindicat, -, -, -, -, -, -, -, și - împotriva sentinței civile nr.655/LM/30.05.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03. 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER

Red:

Tehnored:

2 EX./03.05.2009

Jud. fond:

Președinte:Ilie Nadia Raluca
Judecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1841/2009. Curtea de Apel Bucuresti