Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1842/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (5717/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1842/
Ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G, în numele membrilor de sindicat și, împotriva sentinței civile nr.680/LM/13.06.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsa părților, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.02.2008, pe rolul Tribunalului Giurgiu - Secția Civilă sub nr-, reclamantul Sindicatul Învățământului G, în numele membrilor de sindicat și, a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local și Școala cu clasele I-VIII, solicitând obligarea acestora la plata sporului de confidențialitate prevăzut de art.26 din Codul muncii, retroactiv, începând cu data de 23.01.2006 până la data introducerii acțiunii și în continuare pentru viitor, actualizat cu rata inflației.
Prin sentința civilă nr.680/LM/13.06.2008, Tribunalul Giurgiua respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei și Școala cu Clasele I-VIII.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că reclamantul a promovat acțiunea în numele membrilor de sindicat numiți în funcții de conducere ca director și, respectiv, director adjunct.
S-a analizat ordinul ministrului educației și cercetării nr.3142/25.01.2006 ce a fost invocat ca temei al cererii. Astfel, potrivit art.VI, pe durata contractului și încă o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia, directorul/directorul adjunct este obligat să păstreze cu rigurozitate confidențialitatea asupra datelor și informațiilor care nu sunt destinate publicității și care sunt prezentate cu acest caracter de Ministerul Educației și Cercetării ori de autoritatea executivă a administrației publice locale.
Potrivit art.20 din Codul muncii, între părți pot fi negociate, în afara clauzelor generale și alte clauze specifice, între care se înscrie și clauza de confidențialitate, iar potrivit art.26, prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamente interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Prin urmare, respectarea clauzei de confidențialitate de către directori sau directori adjuncți reprezintă o obligație contractuală a acestora, obligație ce nu implică și un drept corelativ al acestora de a primi spor de confidențialitate.
S-a observat că, prin art.13 alin.1 din OUG nr.123/11.12.2003, s-a prevăzut spor de confidențialitate de până la 15% pentru o categorie limitată de personal contractual, respectiv pentru cel din aparatul de lucru al Guvernului și din instituțiile și autoritățile publice, spor a cărui acordare se prevede prin acte normative specifice. Potrivit art.13 alin.2, categoriile de personal, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute de bugetul aprobat.
Reclamantul a solicitat acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul de conducere, director/director adjunct, din învățământul preuniversitar, categorie de personal exceptată de la aplicarea art.13 din OUG nr.123/2003, pentru care acordarea sporului de confidențialitate nu este prevăzută de acte normative specifice, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul Sindicatul Învățământului Gad eclarat recurs la data de 07.07.2008, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 25.07.2008 sub nr-.
Prin motivele de recurs neîntemeiate în drept în dispozițiile limitative ale art. 304 Cod de procedură civilă, recurentul-reclamant critică sentința atacată pentru nelegalitate și solicită admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii.
Se arată că prin OUG nr.123/2003 se acceptă acordarea sporului de confidențialitate, dacă există un act normativ specific care să prevadă acest spor. Ori, metodologia de numire a directorului si directorului adjunct aprobată prin ordinul ministrului educației si cercetării nr.3142/2006 - unde se menționează că pe durata contractului de management educațional și încă o perioada de 2 ani de la încetarea acestuia sunt obligați să păstreze cu rigurozitate confidențialitatea (anexa IV, cap.VI) și pot suporta consecințele prevăzute in anexa IV, cap.VII, este actul normativ prin care membrii de sindicat numiți în funcții de conducere ca director și director adjunct se încadrează în prevederile OUG 123/2003.
Recurentul-reclamant consideră greșite considerentele sentinței când se arată că "reprezintă o obligație contractuală a acestora, obligație ce nu implică și un drept corelativ al acestora de a primi spor de confidențialitate", atâta timp cât există obligația de confidențialitate și încă 2 ani după încetarea contractului managerial, ceea ce implică și acordarea unor drepturi echivalente obligației de confidențialitate. În acest sens, se invocă Legea informării angajaților nr.467/12.12.2006, publicată în nr.1/2006, care este în conformitate cu Directiva Parlamentului Europei și a Consiliului nr.2002/14/CE publicat în oficial al Comunității Europene nr.280/23.03.2002.
Neacordarea sporului de confidențialitate pentru directori și directori adjuncți este o discriminare deoarece alte categorii de personal îl primesc în baza unor acte normative - în afara de cele stipulate expres în OUG 123/11.12.2003.
Sindicatul învățământului Gaf ormulat acțiunea revendicativă a drepturilor bănești deoarece directorii și directorii adjuncți sunt cadre didactice cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, care pe perioada mandatului exercită și activități didactice. Legislația specifică pentru stabilirea salariului din învățământ prevede că pentru funcția de director și director adjunct se acordă o indemnizație, conform metodologiei aprobate, care este parte din salariu. Metodologia, ca act normativ publicat în nr.181/2006 prevede la anexa.IV, cap.VI confidențialitatea ca un criteriu, dar nu se aplică în cuantumul indemnizației.
Susține recurentul că mandatul de director și director adjunct se obține pe baza unui concurs de competențe, conform unei metodologii aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, după consultarea federațiilor sindicale reprezentative în cadrul Comisiei de Social, pentru o perioadă de 4 ani, sau sunt numiți prin delegare de către Inspectoratul Școlar sau Ministerul Educației și Cercetării, după caz. Acest personal se încadrează în categoria salariaților cu funcție de conducere, conform art.294 Cod muncii.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși nu se invocă nici unul din motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, Curtea, în virtutea dreptului conferit de art. 306 Cod pr.civilă de a califica cererile părților, consideră că s-au formulat numai critici care țin de interpretarea și aplicarea greșită a legii, astfel încât recursul va fi analizat din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Este de observat că numirea pe post a directorului și directorului adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face, potrivit art.21 din Legea nr.128/1997, dintre personalul didactic titular în urma câștigării concursului desfășurat pe baza criteriilor de competență profesională și managerială, cu avizul consultativ al consiliului de administrație. Pentru exercitarea atribuțiilor care îi revin, potrivit legii, directorul încheie un contract de management educațional cu inspectorul școlar general.
Așadar, cadrele didactice care ocupă funcții de conducere în învățământul preuniversitar exercită atribuțiile didactice în executarea unui contract individual de muncă, iar atribuțiile de conducere în baza contractului de management.
Pentru activitatea desfășurată în funcția de conducere, inclusiv pentru complexitatea activității desfășurate și pentru celelalte obligații asumate prin contractul de management educațional, inclusiv obligația de confidențialitate, personalul de conducere este remunerat printr-un salariu de bază la care se adaugă o indemnizație de conducere de până la 50%, în condițiile Legii nr.349/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Existența clauzei de confidențialitate, ca obligație contractuală a directorului și directorul adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, nu echivalează însă cu dreptul salariatului de a pretinde, pentru respectarea acestei obligații, plata unui spor salarial, în condițiile în care acordarea sporului de confidențialitate nu este stabilită, în mod expres, printr-un text de lege special prin care să fie particularizate dispozițiile OUG nr.123/2003. Nici dispozițiile internaționale ori cele generale în materia raporturilor de muncă, cuprinse în Codul muncii, nu instituie un atare spor și nici nu acreditează ideea că obligația de a păstra secretul informațiilor cu acest caracter de care au luat cunoștință în exercițiul profesiei se remunerează automat prin acordarea unui spor cu acest titlu.
În ceea ce privește existența unei discriminări directe, invocată de recurent, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reținută, atâta vreme cât acordarea sporului de confidențialitate nu este prevăzută, cu caracter general, de legislația muncii, iar stabilirea beneficiului unui astfel de spor doar pentru anumite categorii profesionale, cum sunt cele la care se referă OUG nr.123/2003, sau prin alte acte normative cu caracter special, nu constituie discriminare, în sensul OUG nr.137/2000 și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât beneficiarii acestor acte normative nu se găsesc într-o situație analoagă cu personalul bugetar de conducere al unităților de învățământ preuniversitar de stat, atribuțiile, responsabilitățile și informațiile cu caracter confidențial cu care intră în contact și pe care au obligația să le păstreze fiind diferite.
În lipsa unei reglementări exprese în acest sens, instanța nu se poate substitui legiuitorului, neavând competența de a completa o omisiune de reglementare lărgind câmpul de aplicare al unor dispoziții, atunci când legiuitorul nu o face. Judecătorul nu poate înlătura o lege (act normativ cu putere de lege) pe motiv că este discriminatorie sau inechitabilă sau să-i suplinească insuficiențele, fiind ținut doar să o aplice în litera sa.
În acest sens sunt și deciziile nr.818, nr.819, nr.820 și nr.821/2008 ale Curții Constituționale, obligatorii potrivit art.147 al.4 din Constituție, prin care s-au declarat neconstituționale prevederile art.1, art.2 al.3 și art.27 al.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în măsura în care se interpretează că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea Constituțională a apreciat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, încalcă principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României, precum și prevederile art.61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare sau pe cale de delegare legislativă, Guvernul.
Față de considerentele expuse și având în vedere inexistența unei reglementări legale care să stabilească sporul de confidențialitate pretins în beneficiul personalului de conducere din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, Curtea apreciază sentința recurată ca fiind temeinică și legală, astfel că în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G, în numele membrilor de sindicat și, împotriva sentinței civile nr.680/LM/13.06.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./ tehn.
2 ex./24.04.2009
Tribunalul Giurgiu
Judecători fond,
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
