Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1877/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1877/R/2009
Ședința publică din 15 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Măduța Doina | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat derecurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B,-, sector 5,în contradictoriucu intimații reclamanți, ambii cu. ales în O, - -, nr. 10 intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR -împotriva sentinței civilenr. 805/LM din 18 mai 2009 de TRIBUNALUL BIHOR în dosar nr-,având ca obiect: litigiu de muncă-drepturi bănești.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 7 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru 9 2009, 11 2009 și pentru ziua de azi 15 2009, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 804/LM din 18 mai 2009 TRIBUNALUL BIHORa admis in parte acțiunea civila formulata de reclamanții si ambii cu domiciliul procesual ales in O,str. - - nr.10 in contradictoriu cu parații MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTATILOR cu sediul in B,- sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA si TRIBUNALUL BIHOR ambii cu sediul in O,str. - - nr.10 si in consecința:
A obligat parații in solidar la plata efectiva, către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art.4 din OUG nr.27/2006 si OG nr.177/2006,începând cu data de 24.10.2005 pana la zi si pentru viitor in procent de 15 %,drepturi salariale ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație calculat până la data plății efective.
A respins restul pretențiilor. Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut căreclamanții au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Bihor numiți în funcție în condițiile art.110 și urm. din Legea 304/2004 republicată. Din probele administrate in cauza instanța a reținut că reclamanta este numita in funcția de asistent judiciar începând cu data de 30.06.2000 poz 5 si urm. din carnetul de munca si reclamantul este numit cu aceeași data in funcția de asistent judiciar (adeverința nr.1884/41/A din 13.05.2009).
OUG nr.27/2006 reglementează prin art.16 alin.1 și 2, salarizarea asistenților judiciari, stabilind că beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. din anexa, nr.crt.28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice.
Conform art.86 din Legea 303/2004 astfel cum a fost modificată prin OUG nr.100/2007, constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzuți la art.87 alin.1 sau magistratul asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, procuror financiar, consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice, sau personal de specialitate juridică prev. la art. 87 alin.1 precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii juridice, personal de probațiune cu studii superioare juridice în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului sau în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatul Poporului, Curții de Conturi, Consiliul Legislativ.
Potrivit art,4 din OUG nr.27/2006, toate categoriile de personal judiciar de specialitate din instanțele judecătorești, judecători, procurori, magistrați asistenți, beneficiază de sporul de fidelitate pentru vechimea în funcția juridică sau de specialitate juridică deținută în sistemul justiției.
De sporul de fidelitate beneficiază și personalul auxiliar de specialitate în conformitate cu prevederile OG nr.8/2007.
Asistenții judiciari deși desfășoară activitate de specialitate juridică în cadrul instanțelor judecătorești, legea declarând expres că perioada desfășurată în funcția de asistent judiciar constituie vechime în magistratură, această categorie socio-profesională este exclusă de la beneficiul sporului prevăzut la art.4 din OUG nr.27/2006.
Prin prisma obiectului și cauzei juridice a acțiunii, între reclamanți (aparținând aceleiași categorii a personalului judiciar, dar ocupând funcții distincte de asistenți judiciari) nu poate exista un tratament diferențiat sau criterii de apreciere diferite, deoarece asistenții judiciari îndeplinesc o funcție similară celei de magistrat, deoarece trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale prevăzute pentru magistrați; trebuie să dispună de pregătirea profesională, vechimea, profilul moral și aptitudinile stabilite pentru judecătorii de la tribunale; trebuie să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați; trebuie să depună jurământul magistraților și să poarte ținuta vestimentară în modelul prevăzut pentru judecători; trebuie să respecte obligațiile profesionale prevăzute de Codul d eontologic al judecătorilor și procurorilor; li se aplică răspunderea disciplinară prevăzută pentru magistrați; se supun numai legii; prerogativă judiciară recunoscută numai judecătorilor; se bucură de stabilitate ca și magistrații stagiari și magistrații-asistenți; deliberează la fel ca judecătorii; au vot consultativ, la fel ca magistrații-asistenți; au dreptul la opinie separată, drept recunoscut numai judecătorilor; au un domeniu specializat de activitate, la fel ca și magistrații militari sau judecătorii de la tribunalele specializate; nu pot face parte din partidele politice sau din sindicate (art.110-113 din legea nr.304/2004). Această similitudine este reconfirmată și de reglementarea funcției de asistent judiciar și prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (de exemplu prin art.5 al acestei legi). Ceea ce este esențial și decisiv, este faptul că asistenților judiciari, asimilați și din punctul de vedere al salarizării cu judecătorii (prin OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006), legiuitorul le- impus condiții stricte și severe, definitorii și specifice numai pentru magistrați, inclusiv aceea a respectării tuturor obligațiilor prevăzute pentru magistrați. Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării, persoanele care au aceleași obligații și interdicții profesionale nu pot fi tratați diferit, aceștia aflându-se în situație comparabilă cu celelalte categorii socio-profesionale din categoria personalului judiciar din instanțele judecătorești.
Criteriul "Perioada temporara" a numirii asistenților judiciari invocat de pârâtul Ministerul Justiției, este în contradicție cu dispozițiile imperative ale art. 1 și art.295 alin.2, ale art.5 și ale art.154 alin.3 raportate la art.86 din Codul Muncii.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într- situație comparabilă.
Obligația de fidelitate nu este specifică funcției de magistrat. de fidelitate la care face referire art.39 alin.1 lit.d, este un principiu ce guvernează orice relație juridică în raporturile de muncă. Acordarea sporului de fidelitate nu este o obligație a angajatorului, corelativă obligației de fidelitate a angajatorului, dar dacă angajatorul înțelege să acorde acest spor, nu o poate face în mod discriminatoriu, acordându- doar unora dintre angajații săi fără a avea criterii obiective și rezonabile iar diferențierea să urmărească un scop legitim, respectând un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Este adevărat că dreptul la diverse sporuri și stimulente salariale, nu este un drept fundamental apărat și garantat de Constituție, însă potrivit art.16 din legea fundamentală, cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
Apărările pârâtului Ministerului Justiției, care susținut neacordarea sporului raportat la statutul diferit al asistenților judiciari față de cel al magistraților, atribuțiile și condițiile de muncă diferite, sunt nerelevante sub acest aspect, atâta timp cât statutul și atribuțiile precum și condițiile de numire sunt profund diferite față de categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate, care beneficiază de acest spor. Eventuala diferențiere procentuală pe care angajatorul are opțiunea să o facă dacă are în vedere criteriile obiective pe care le-a enunțat, nu este același lucru cu excluderea totală a unei categorii de personal, tratată diferit și discriminatoriu față de restul personalului judiciar.
Potrivit art.21 alin.1 din OG nr.137/2000, în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate, în speță, reclamanții, își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporționale cu prejudiciul suferit și dovedit. faptul că și recrutarea asistenților judiciari presupune parcurgerea unor etape obligatorii de verificare a aptitudinilor și competenței profesionale, fapt expres prevăzut de art. 110 din Legea nr. 304/2004 (inclusiv art. 110 lit. b: "dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare") și art. 6 alin. 2 din HG nr. 616/2005("promovarea examenului"). Însă pentru acordarea sporului de fidelitate nu are nici o relevanță recrutarea, ci acumularea vechimii în funcția judiciară sau nejudiciară de specialitate juridică, aceste fiind fundamentul acordării acestui spor.
Situația asistenților judiciari, sub aspectul sporului de fidelitate, nu poate fi raportată la acte normative abrogate (precum OUG nr. 179/1999, OUG nr. 20/2002 etc.) care reglementau alte funcții, cu alte atribuții, cu alte incompatibilități, alte trăsături și categorii juridice decât cele stabilite de Legea nr. 304/2004 și ale Legea nr. 303/2004. Criteriul și justificarea acordării sporului de fidelitate în favoarea personalului judiciar sau chiar nejudiciar (dar de specialitate juridică din instituțiile publice din justiție) este unul și același: efectul dreptului la vechime în specialitatea funcției din sistemul justiției, garantat în mod egal de lege pentru toți cei ce muncesc într-o funcție judiciară sau în serviciul public al justiției, și implicit a fidelității acumulate cu respectare incompatibilităților funcției, specifice sistemului, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte persoanele din unul și același sistem al justiției. Deci sporul de fidelitate se acordă având în vedere că aceste funcții impun incompatibilități drastice care au ca efect interzicerea obținerii de venituri salariale sau de altă natură din alte locuri de muncă. Astfel, potrivit art. 4 din nr.OUG 27/2006, toate persoanele din categoria personalului judiciar de specialitate juridică din instanțele judecătorești (judecători, procurori, magistrați asistenți), ba chiar și personalul fără atribuții judiciare dar de specialitate juridică din instituțiile publice din justiție, beneficiază de un spor de fidelitate pentru vechimea în funcția judiciară sau în funcția de specialitate juridică deținută în sistemul justiției. Chiar până și personalul administrativ de la protocol sau resurse umane, fără absolut nicio atribuție judiciară, se bucură, conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 124/2000, de toate drepturile, inclusiv de sporul de fidelitate. Mai mult, și personalul judiciar care nu este de specialitate juridică (personalul auxiliar) beneficiază de sporul de fidelitate pentru vechimea în funcția judiciară deținută în sistemul justiției ( art. 16 din nr.OG 8/2007). De același spor beneficiază și celelalte categorii de personal nejudiciar conex din sistemul justiției: consilierii de probațiune (conform art. 7 din Legea nr. 327/2006) și personalul din penitenciare (potrivit art. 6 din nr.OG 64/2006).
În concluzie a rezultat în mod evident și indiscutabil faptul că sporul de fidelitate (sporul pentru vechime în specialitatea funcției din sistemul justiției) se acordă întregului personal de specialitate din sistemul justiției, judiciar sau doar conex, indiferent de funcția concretă deținută în acest sistem (deci indiferent de statut, recrutare, atribuții, durata funcției etc.). Acest spor recompensează alegerea făcută de titular de a munci în sistemul justiției și însuși lucrul prestat în sistemul justiției, atât timp cât acesta este prestat, deci nu recompensează doar o anumită funcție.
Instanța a constatat că, deși funcția de asistent judiciar constituie atât o funcție judiciară cât și una de specialitate juridică din instanțele judecătorești (iar perioada desfășurării activității de asistent judiciar este vechime în magistratură), precum și că, deși asistenții judiciari acumulează vechimea în funcția judiciară respectând incompatibilitățile specifice sistemului justiției în mod similar cu restul personalului judiciar, totuși, prin art. 16 alin. 2 din nr.OUG 27/2006, categoria socio-profesională a asistenților judiciari a fost exclusă în mod discriminatoriu de la beneficiul sporului prevăzut de art. 4 din nr.OUG 177/2002 și de art. 4 din nr.OUG 27/2006, spor ce are corespondent în cazul tuturor categoriilor de personal judiciar, a celui nejudiciar de specialitate juridică sau a celui conex fără această specialitate juridică, toate din sistemul justiției. Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților ale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică. Art.2 pct.2 din Convenția nr.111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de fidelitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului judiciar nu primește sporul de fidelitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru simplul fapt că sunt titulari ai dreptului de vechime în funcția judiciară (la fel ca și asistenții judiciari). Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art.19 pct.3 că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia conform considerentelor expuse că excluderea asistenților judiciari de la acordarea sporului de fidelitate a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța o găsește admisibilă, ținând cont și de prevederile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul Muncii. Astfel, în acest articol se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. Potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Instanța a constatat ca pentru perioada 11.03.2005 -24.10.2005 a operat prescripția,raportat la prevederile art.283 alin 1lit.c din Codul Muncii coroborat cu art.3 din Decretul nr.167/1958 si la data introducerii acțiunii respectiv 24.10.2008, motiv pentru care a respins pretențiile pentru aceasta perioada.
Întrucât instanța doar constată existența discriminării, sens în care acordă despăgubiri, și nu stabilește salarizarea reclamanților, a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă. Obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este o obligație solidară. Astfel, conform art.295 din Codul Muncii, raportul juridic dedus judecății este guvernat de prevederile Codului muncii, completate cu cele ale legislației civile. În acest sens, Codul civil reglementează solidaritatea pasivă între debitori (art.1039 Cod civil), completând prevederile Codului muncii.
de aceste considerente instanța a admis in parte acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților solicitând admiterea lui, casarea sentinței și respingerea cererii formulate.
În motivarea recursului este criticată hotărârea ca fiind nelegală, dată cu depășirea limitelor puterii judecătorești motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă și de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel arată că prin hotărârea pronunțată și prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de neadmis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
În ce privește temeiul de drept pe care instanța și-a motivat admiterea acțiunii reclamanților și anume art. 1 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, arată că prin deciziile din 3 iulie 2008, decizia nr. 1325/04.12.2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, stabilind că aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Raportat la situația dedusă judecății arată că art. 4 din OUG 27/2006, aprobată prin Legea 45/2007 a prevăzut în mod expres și restrictiv care sunt categoriile care beneficiază de majorarea indemnizației de încadrare brută lunară în raport cu vechimea numai în aceste funcții. Ori, admițând acțiunea, instanța de fond a acordat asistenților judiciari reclamanți drepturi inexistente neprevăzute de legi arogându-și atribuții de legiferare specifice altor puteri ale statului, cenzurând astfel soluția aleasă de legiuitor, completând dispozițiile legale, creând astfel pe cale judiciară sisteme paralele de salarizare celor instituite prin actele normative, stabilind astfel și pe viitor regimul juridic aplicabil reclamanților cu încălcarea voinței legiuitorului.
Un alt motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, constă în obligarea pârâților la acordarea majorării indemnizației lunare în raport cu vechimea în funcția de asistent judiciar și pentru viitor, această dispoziție fiind nelegală întrucât art. 27 din OUG 27/2006 permite doar acordarea de despăgubiri bănești pentru un prejudiciu deja produs, iar nu de drepturi salariale pentru viitor, situație în care acest capăt de cerere nu putea fi primit întrucât se referea la un pretins drept viitor, drept care nu s-a născut încă, astfel că reclamanții nu justificau un interes actual.
Pe fond susține că asistenții judiciari au doar beneficiul drepturilor stabilite în favoarea lor prin lege, astfel încât în mod greșit instanța a reținut o stare de discriminare care să aibă ca efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a dreptului la majorarea indemnizației de încadrare în raport cu vechimea în funcție câtă vreme intimații reclamanți nu au acest drept potrivit legii, prin caracterul esențialmente temporar al funcției de asistent judiciar fiind exclusă, în mod rațional, justificarea fidelizării față de această funcție.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin. 3 teza finală din Codul d e procedură civilă precum și art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimații legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt întemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind nelegală și netemeinică, astfel că se impune modificarea în sensul respingerii acțiunii formulate.
Obiectul pretențiilor deduse judecății îl reprezintă acordarea drepturilor salariale respectiv a majorării indemnizației reglementată de dispozițiile art. 4 din OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, modificată și aprobată prin Legea nr. 45/2007.
Acest text de lege stabilește la alin. 1 că "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor de o majorare a indemnizației stabilită potrivit art. 3 alin. 1 calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează: de la 3 la 5 ani- 10%; de la 5 la 10 ani- 15%, de la 10 la 15 ani- 20%; de la 15 la 20 ani- 25% și peste 20 ani - 30%".
Această majorare a indemnizației a fost prevăzută pentru vechimea numai în funcțiile respective și anterior intrării în vigoare a OUG nr. 27/2006 respectiv la art. 4 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, persoanele care beneficiau de acest drept fiind aceleași. Textul de lege stabilește în mod expres și restrictiv care sunt categoriile care beneficiază de această majorare indemnizației de încadrare brută lunară numai în aceste funcții.
Reclamanții având calitatea de asistenți judiciari nu se încadrează între categoriile prevăzute de acest text de lege și nu pot beneficia de majorarea indemnizației neîndeplinind niciuna din condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat.
Raportat la acest text de lege în mod greșit a acordat instanța de fond asistenților judiciari drepturi stabilite de legiuitor în favoarea altor categorii profesionale, adăugând astfel la lege ceea ce este inadmisibil, judecătorul având obligația de a aplica și nu de a completa legea și de a acorda astfel drepturi salariale prevăzute, așa cum s-a reținut mai sus, exclusiv în beneficiul altor categorii profesionale, creând astfel pe cale judiciară alt sistem de salarizare bazat doar pe ideea discriminării despre care nu se poate vorbi în speță deoarece reclamanții nu sunt în situații comparabile cu magistrații -judecători sau procurori, funcțiile, condițiile de numire, atribuțiile, durata exercitării funcției sau eliberarea din funcție fiind total diferite. Este evident că prin caracterul esențialmente temporar al îndeplinirii funcției de asistent judiciar este exclusă în mod rațional justificarea fidelizării față de această funcție. Ori majorarea indemnizației prevăzută de art. 4 din OG 27/2006 reprezintă de fapt sporul de fidelitate.
Prin urmare, chiar dacă asistenții judiciari se bucură pe durata îndeplinirii funcției, temporar de drepturile prevăzute de lege pentru magistrați, acest beneficiu este acordat tocmai în temeiul legii care face trimitere expresă la dispozițiile aplicabile asistenților judiciari neputând fi extins de către instanță și nepunându-se vreun moment problema unei egalități, asimilări ori situații comparabile între cele două categorii profesionale diferite, statutul judecătorilor și procurorilor fiind reglementat diferit de cel al asistenților judiciari în cuprinsul Legii nr. 303/2004 republicată, cu modificările ulterioare, relevante în acest sens fiind condițiile de numire și de recrutare, atribuțiile profund diferite conferite celor două funcții, aplicarea sancțiunilor disciplinare, eliberare din funcție sau durata exercitării funcției.
De altfel cu privire la dispozițiile legale cu privire la discriminare, respectiv art. 1 și 27 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții pe care și-a întemeiat soluția de admitere a acțiunii instanța de fond, Curtea Constituțională a stabilit că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii sau să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de cele reținute, instanța va admite ca fondat recursul în baza art. 312 alin.1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și va modifica în totalitate sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1 combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus derecurentul pârâț MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B,-, sector 5,împotrivasentinței civile nr.804/LM din 18 mai 2009 de TRIBUNALUL BIHORpe care o modifică în parte în rensul că:
RESPINGE în întregime acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR -
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
- - - - - - -
red.dec.în concept -
18.12.2009
jud. fond /
dact. /23.12.2009/ 7 ex.
5 com- Ministerul Justiției și Libertăților B,
23.12.2009 -
-
- TRIBUNALUL BIHOR
- Curtea de APEL ORADEA
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Măduța Doina
