Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 196/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 196
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr. 1216/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru unitatea pârâtă consilier juridic ru, cu delegație la dosar, și intimații-reclamanți, și, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru pregătire apărare, iar prin serviciul registratură intimații-reclamanți au depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru acordarea drepturilor bănești reprezentând acordarea ajutorului pentru aprovizionare toamnă-iarnă 2005.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât pune concluzii de admitere a excepției, iar pe fond - de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Având pe rând cuvântul, intimații-reclamanți, și solicită respingerea excepției, acțiunea fiind declarată înăuntrul termenului legal, iar pe fond - cer respingerea recursului și menținerea drept temeinică și legală a sentinței atacate potrivit întâmpinării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr.1216 din 25 februarie 2009, Tribunalul Gorj, a admis în parte acțiunea formulată de petenții, și, în contradictoriu cu intimata C Energetic
A fost obligată intimata la plata către petent a contravalorii primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru petentul pe perioada noiembrie 2005- mai 2006, pentru petentul pe perioada noiembrie 2005- decembrie 2006, pentru petentul pe perioada noiembrie 2005-mai 2006, actualizată la data plății.
A fost obligată intimata la plata contravalorii ajutorului reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pe perioada 2005-2006 către petentul și pentru anul 2005 către petenții și.
S-a respins capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2006 pentru petenții și.
S-a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției parțiale, invocată de intimată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 124 din la nivelul ramurii pentru anul 2005, care prevede că indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătesc de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu, sens în care, se apreciază că raportat la această prevedere se dă posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu de odihnă, cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, situație în care s-a respins excepția invocată.
Cât privește fondul cauzei, instanța a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 238 din Codul Muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin. 2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s- constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiate cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prevăzute de art.186 alin.1 și art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996, instanța a constatat, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art.236 din Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul Muncii privind salarizarea, respectiv art.154, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că intimata face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând, intimata, pentru anii 2005, 2006, încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate, precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legii nr.193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2007, conform art.142 alin.4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art.123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996.
Având în vedere că drepturile bănești solicitate de petenți sunt drepturi câștigate prin încheiat la nivel de ramură, orice convenție a părților negociată cu încălcarea respectivelor prevederi este nulă, sens în care s-a admis acțiunea și a fost obligată intimata la plata către petenți a contravalorii primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, pentru perioadele înscrise în acțiune, sume actualizate la data plății.
Conform dispozițiilor art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze,Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C precum si in luna octombrie( pentru aprovizionarea de toamna - iarna), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Mai mult decat atat, potrivit disp.art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
Instanța a apreciat că, intimata nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentari a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa, in cuantum de un salariu minim pe ramura.
Având în vedere perioada în care fiecare petent a fost salariatul intimatei, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat intimata la plata contravalorii ajutorului reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pe perioada 2005-2006 către petentul și pentru anul 2005 către petenții și.
A fost respins capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2006 pentru petenții și, și cererea privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC Energetic SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele de recurs aceasta susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția privind inadmisibilitatea acțiunii întrucât Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru perioada 2005-2006-2007 nu mai este în vigoare și nu poate retroactiva.
Consideră că acțiunea este prescrisă în raport de prevederile art.283 lit.e din Codul Muncii care dispune că "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. În speță nu a fost executată clauza inserată la art.123 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2005-2007, fiind astfel incidente dispozițiile art.283 lit.e din Codul Muncii.
Ca prin contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate nu s-au stabilit clauze la nivel de unitate.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins excepția privind prescripția parțială a acțiunii pe anul 2005 întrucât conform art.124 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anul 2000, prelungit prin acte adiționale până în anul 2006 "indemnizația de concediu și prima de vacanță se plătesc, de regulă, la cererea salariatului înainte de plecarea în concediu".
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită", ori, reclamantul a beneficiat de concediu de odihnă integral aferent anului 2005, astfel încât dreptul lor la acțiune s-a născut la data intrării în concediu iar acțiunea introductivă în instanță s-a depus în luna august 2008.
În ce privește cererea privind suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă, recurentul susține că pentru anul 2006 drepturile bănești reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă nu au fost acordate deoarece nu au fost prevăzute de o lege specială.
Urmare a negocierii purtate între partenerii sociali SC Energetic și salariați prin sindicat au fost încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate fără a se stabili vreo clauză cu privire la aprovizionarea toamnă -iarnă. Neavând o clauză expresă, pentru anul 2006, pârâta susține că nu poate fi obligat să execute o obligație pe care nu și-a asumat-
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată Curtea retine următoarele:
Potrivit art.123 din contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 53346/06/25.04.2000 din contract colectiv de munca la nivel de ramura energie, termica, petrol, gaze, cu modificările si prelungirile ulterioare aduse prin acte adiționale nr.1/2001, nr. 2/2002, nr. 3/2003, nr. 4/2003, nr.5/2004, nr.6/2005, pe lângă indemnizația aferenta concediului de odihna salariații vor primi o prima de vacanta de minimum 75% din indemnizația bruta de concediu de odihna, astfel încât acest ajutor in valoare sa nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu in valoare.
Potrivit art. 124 din contract, indemnizația de concediu de odihna si prima de vacanta se plătesc, de regula, la cererea salariatului, înainte de plecarea in concediu.
Aceleași prevederi au fost preluate si in contractul colectiv de munca nr. 288/02 din 15 februarie 2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, prelungit in 2007 prin actul aditional nr.1.
Potrivit rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
Potrivit art. 30 (1) din lege, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Potrivit art. 155 Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Potrivit art. 283( 1) Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Cu privire la excepțiile puse in discuție, Curtea retine următoarele:
Prima de concediu, alături de indemnizația de concediu, face parte din noțiunea larga a drepturilor salariale, contraprestație a obligației de munca asumata si executata de către salariat.
Astfel, invocarea de către unitate a prevederilor art. 283 alin.1(e) din Codul Muncii este neîntemeiata, in cauza fiind aplicabile prevederile art. 283 alin. 1(c) Codul Muncii.
In ceea ce privește, inadmisibilitatea acțiunii motivata pe faptul ieșirii din vigoare a dispozițiilor contractului colectiv de munca, Curtea retine ca dreptul reclamanților la prima de vacanta a luat naștere in patrimoniul acestora in momentul in care contractul era in vigoare, încetarea existentei acestuia neavând consecința asupra efectelor ce s-au produs in perioada in care era in vigoare.
Dreptul de creanța născut in temeiul contractului continua sa existe si ulterior expirării perioadei de valabilitate a acestuia.
Ca atare si aceasta excepție este neîntemeiata.
Cu privire la modalitatea de soluționare excepției prescripției parțiale a acțiunii pentru anul 2005, Curtea retine că, în mod corect a fost respinsă această excepție, reținându-se că, din modul de redactare art. 124 alin. 1 din CCM la nivel de ramură se desprinde ideea că obligația de plată a primei de vacanță înainte de plecarea în concediu nu este una imperativă.
Cu alte cuvinte, plata primei de vacanță se poate realiza și ulterior efectuării concediului de odihnă, iar data plecării în concediu nu reprezintă momentul nașterii dreptului de creanță al salariatului.
Cu privire la motivele de recurs ce vizează fondul cauzei:
Apărarea unității recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unităților ce desfășoară activitate in ramura respectiva.
In raport si de obligativitatea executării drepturilor si obligațiilor cuprinse in contractele colective, Curtea constata ca in mod neîntemeiat unitatea recurenta nu a acordat primele de vacanta salariaților reclamanți.
În ce privește criticile privind aprovizionarea toamnă-iarnă:
Prin contractul colectiv de muncă nr. 288/02din 15 februarie 2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 prelungit succesiv prin acte adiționale până în anul 2008, fost negociat și stabilit dreptul invocat de reclamant, astfel:
Art. 176 - (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
În mod corect instanța de fond a reținut obligativitatea executării obligațiilor asumate prin contractul colectiv incheiat la nivel de ramură.
Potrivit rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 30 (1) din lege, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Apărarea unității recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unităților ce desfășoară activitate in ramura respectiva, astfel că salariaților li se cuvenea plata drepturilor prevăzute de art. 176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Lipsa unor prevederi similare în contractul colectiv de muncă nu înlătură în nici un caz obligația ce îi revine angajatorului în executarea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Este însă întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune privind suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2005.
Din modalitatea de redactare a art. 176 alin. 1 Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, Petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007, rezultă că dreptul suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Potrivit art. 166 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul Muncii, rezultă că dreptul la acțiune se prescrie în 3 ani de la data scadenței. Cum plata suplimentării salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă 2005 trebuia făcută în luna octombrie 2005, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanți la data de 25.11.2008, dreptul la acțiune privind plata acestor drepturi pentru anul 2005 este prescris.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază motivele de recurs ca fiind fondate parțial și, în temeiul dispozițiilor art. 312 și art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii pentru ajutorul reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă 2005 ca fiind prescrisă pentru toți cei 3 reclamanți.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr. 1216/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea pentru ajutorul reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă 2005 ca fiind prescrisă pentru toți cei 3 reclamanți.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex.
26.01.2010
/
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Maria
