Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ȘI DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA NR.198/DOSAR NR-
Ședința publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif- - - - JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
- - - JUDECĂTOR 3: Dorina
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat depârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVEîmpotriva sentinței civile nr.1543/M pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 16 octombrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 24 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr.1543/16.10.2008 Tribunalul Brașova admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, invocată din oficiu; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
A obligat pe pârâți să plătească în solidar reclamantei drepturile salariale cuvenite acesteia cu titlu deprimă de vacanță pe anii 2005, 2006 și 2007, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală la data plății efective.
A obligat pe pârâți să plătească în solidar reclamantei drepturile salariale cuvenite acesteia cu titlu de spor de fidelitate, începând cu data de 09.04.2005 și până la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală la data plății efective.
A respins pretențiile reclamantei având ca obiect drepturile salariale cuvenite acesteia cu titlu de primă de vacanță pe anul 2004, precum și drepturile salariale cuvenite acesteia cu titlu de spor de fidelitate pe perioada 01.12.2004 - 08.04.2005, ca prescrise.
A obligat pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale susmenționate.
A obligat pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Prima instanță a reținut că xcepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pe perioada 01.12.2004 - 08.04.2005 este întemeiată, urmând a fi admisă, având în vedere prevederile art.1 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ, potrivit cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta este încadrată în structurile militare și de poliție ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu contract de muncă pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.09.1994, în funcția de programator analist ajutor II. (filele 46-70 si fila 11 dosar -).
Potrivit art.47 din Legea nr.138/1999 "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege", iar art.49 din același act normativ prevede că "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Potrivit art.6 din OG nr. 38/30.01.2003 republicată, aprobată prin Legea nr.353/2003 "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
În aplicarea acestor dispoziții, a fost emis ordinul nr. 132 din 09.02.2004. Pentru sporul de fidelitate, acest ordin prevedea că "polițiștii, pentru activitatea desfașurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază.".
Activitatea ce intră sub incidența prezentelor dispoziții este descrisă de același ordin ca fiind "perioada cât polițiștii au făcut parte din cadrele militare în activitate, au îndeplinit serviciul militar în termen sau cu termen redus, au fost elevi ai unei instituții militare de învățământ, militari angajați pe bază de contract, concentrați, mobilizați sau în prizonierat".
Se constată astfel că Ministerul Internelor și Reformei Administrative acordă personalului civil care lucrează în condiții similare cu polițiștii, în temeiul art.49 din Legea nr. 138/1999, anumite prime, sporuri și indemnizații care se acordă polițiștilor, precum: indemnizație de dispozitiv de 25% din salariul de bază, spor pentru condiții de pericol deosebite de până la 30% din salariul de bază, spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de confidențialitate de până la 15% din salariul de bază, contravaloarea normei de hrană nr.1.
În raport cu prevederile textelor legale menționate mai sus, nu poate fi reținută diferențierea între personalul civil și cel de funcționar public cu statut special, câtă vreme ambele categorii de personal desfășoară activități similare.
Ca urmare, reclamanta are dreptul la sporul de fidelitate prevăzut de dispozițiile legale susmenționate.
Potrivit art.37 alin.2 din nr.OG38/30.01.2003 republicată, aprobată prin Legea nr.353/2003, "La plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de baza cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată. "
Cu privire la această primă de concediu, se observă că, prin acte normative succesive, s-a suspendat acordarea acestei prime. Măsura suspendării acordării primei de concediu a afectat însă doar exercițiul dreptului, nu și existența lui, deoarece un drept prevăzut de lege încetează prin abrogare, care nu s-a produs până în prezent.
Potrivit art.41 alin.2 din Constituția României "salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea i igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice".
Conform art.53 din Constituție, "exercitiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura dispusă trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Art.18 din Codul muncii prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat îmotriva oricaror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecință, reclamanta are dreptul la prima de concediu solicitată.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse anterior, instanța a admis în parte acțiunea și a bligat pe pârâți să plătească în solidar reclamantei drepturile salariale cuvenite acesteia cu titlu de primă de vacanță pe anii 2005, 2006 și 2007, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală la data plății efective.
De asemenea, a obligat pe pârâți să plătească în solidar reclamantei drepturile salariale cuvenite acesteia cu titlu de spor de fidelitate, începând cu data de 09.04.2005 și până la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală la data plății efective.
Pe cale de consecință, a obligat pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale susmentionate.
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifică prin necesitatea corelării drepturilor salariale de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul la care acestea erau datorate de către angajator și cele de la momentul la care aceste sume de bani intră efectiv în patrimoniul beneficiarului, pentru a nu se diminua puterea de cumpărare.
Dobânda legală la suma datorată trebuie acordată pentru acoperirea prejudiciului constând în lipsa de folosință a banilor, pe perioada cuprinsă între momentul la care trebuiau acordate aceste drepturi salariale și momentul plății efective, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 Cod civil.
Deoarece instanța a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, a respins pretențiile reclamantei având ca obiect drepturile salariale cuvenite acesteia cu titlu de primă de vacanță pe anul 2004, precum și drepturile salariale cuvenite acesteia cu titlu de spor de fidelitate pe perioada 01.12.2004-08.04.2005, ca prescrise.
Având în vedere că instanța a admis în parte petitele 1 și 2 din acțiune, așa cum s-a arătat mai sus, în temeiul art.1din Decretul nr.92/1976, instanța a obligat pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție
În dezvoltarea motivelor de recurs a Ministerului Internelor și Reformei Administrative sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta arată că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nicidecum de cele ale OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare sau ale Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.49 din Legea nr.138/1999, cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care desfășurară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută plata sporului de fidelitate, astfel încât este evident că personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Dispozițiile nr.OUG24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv la primă de concediu pentru această categorie de personal.
Se impune a sublinia faptul că personalul contractual civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști).
Astfel, polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art.26 alin.1 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, în timp ce personalul contractual civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul de muncă încheiat cu instituția.
De asemenea se critică obligarea la plata actualizată a sumelor plus dobânda legală.
Pârâtul Inspectoratul Poliției Județului B arată că, motivarea instanței potrivit căreia nu se poate face diferență între sporurile acordate, atât polițiștilor cât și personalului civil (referitoare la spor de dispozitiv, spor de condiții de pericol deosebit, spor de condiții periculoase și vătămătoare, spor de antenă și normă de hrană), așa nu se poate face diferența nici între sporul de fidelitate și prima de concediu, prevăzute pentru polițiști, consideră că este greșită având în vedere faptul că primele drepturi sunt prevăzute în mod expres în nr.HG281/1993, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul MAI nr.121/18.01.2007, pentru modificarea și completarea Ordinului MAI nr.275/2002, pentru aplicarea prevederile legale a Legii nr.138/1999, pct.17 făcând referire la art.25 al Legii amintite, în baza Notei Raport a Inspectoratului General al Poliției Române nr.- din 31.01.2007, pct.4, Legea nr.19/2006 și nr.440/2003 pentru aplicarea nr.OG26/1994, privind drepturile de hrană, în timp de, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Tot în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei, fără ca aceasta să facă dovada că desfășoară activități similare și în aceleași condiții cu polițiștii, instanța limitându-se doar la aprecierea că ambele categorii de personal își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Instanța din oficiu a ridicat excepția tardivității declarării recursului de către recurenta Inspectoratul Județean de Poliție
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă această excepție va fi analizată cu prioritate.
Din procesul verbal de comunicare a sentinței atacate reiese că pârâta recurentă a primit sentința la data de 17.11.2008, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul Brașov la data de 19.12.2008, în condițiile în care termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii. Așa fiind, declararea căii de atac s-a făcut cu nerespectarea termenului legal, termen imperativ, devenind aplicabile dispozițiile art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța urmând a constata că recursul este tardiv.
Analizând recursul formulat de cealaltă recurentă instanța constată că este fondat.
Reclamanta în speță are funcția de programator analist ajutor la IPJ B, deci prin natura funcției nu se poate stabili o similitudine între activitatea reclamantei și cea de polițist care să îi justifice pretențiile.
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile OUG24/2000 și nu de cele ale OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor sau ale Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.49 din Legea 138/1999 cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu astfel încât este evident că personalul contractual din Ministerul d e Interne nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Nu pot fi extinse dispozițiile din OG38/2003 care reglementează sporul de fidelitate și plata primelor de concediu doar în favoarea polițiștilor și asupra categoriei de personal de care aparține reclamanta deoarece art.47 din Legea 138/1999 recunoaște acordarea pentru personalul contractual din instituția de apărare națională, ordine publică și siguranță națională a drepturilor salariale reglementate de legislația aplicabilă în sectorul bugetar ca reglementare generală și unele drepturi reglementate de Legea 138/1999 ca lege specială.
Sporul de fidelitate pretins de reclamantă are ca temei dispozițiile art.6 din OG38/2003 însă acest act normativ se aplică personalului cu statut special de polițist.
Acordarea unor anumite drepturi ca sporul de dispozitiv, sporul de pericol deosebit, spor de condiții, vătămătoare, norma de hrană atât pentru polițiști cât și pentru personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și Ministerul Apărării Naționale nu este un argument temeinic pentru a acorda prin extindere la această categorie de personal și sporul de fidelitate și respectiv prime de concediu deoarece prima categorie de drepturi au reglementare legală pentru acordare și personalului contractual, respectiv HG 281/1993, Ordinul MAI 121/2007 date în aplicarea Legii 138/1999, pe când ultima categorie de drepturi nu are reglementare expresă pentru acordarea și categoriei de personal contractual.
Deci acordarea lor în lipsa reglementărilor legale, doar prin aplicarea unor norme create pe cale judiciară sau cu aplicarea unor prevederi cuprinse în alte acte normative care nu sunt incidente reportului juridic dedus judecății este nelegală.
Pentru aceste considerente, recursul va fi admis în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă și sentința modificată în sensul respingerii acțiunii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului.
Admite recursul formulat de Ministerul Internelor și Reformei Administrativeîmpotriva sentinței civile nr.1543/16.10.2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge ac iunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
dispozițiile referitoare la admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și respingerea pretențiilor pentru perioada prescrisă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /04.03.2009
Dact. /09.03.2009
- 3 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Mihail Lohănel, Dorina
