Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA NR.201/DOSAR NR-
Ședința publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif- - - - JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
- - - JUDECĂTOR 3: Dorina
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN B împotriva sentinței civile nr.36 pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 19 ianuarie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 24 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 36/19.01.2009 Tribunalul Brașova admis cererea formulată de reclamantul Sindicatul Familia, prin reprezentant legal, în numele membrilor săi de sindicat, Irma, G, și, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și de Protecția Copilului B și Consiliul Județean A obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și de Protecția Copilului B să calculeze și să plătească fiecărui membru de sindicat drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % lunar raportat la salariul de bază,începând cu data de 02.12.2005 până la încetarea raportului de muncă, respectiv a contractului de muncă, de la data scadentă a fiecărei indemnizații,sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective cu excepția perioadelor în care salariații au avut contractul de muncă suspendat sau întrerupt. A obligat pârâtul Consiliul Județean B să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale de mai sus, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective. A obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și de Protecția Copilului B să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui salariat cu privire la plata acestor drepturi.
Prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de angajați, personal contractual,în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, pârâta în cauza de față.
Prin prezenta acțiune aceștia solicită plata indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu luna aprilie 2005.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea 138/1999 și vizează cadre militare, angajați pe bază de contract și salariați civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații și Ministerul Justiției.
Prin ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice iar la pct.3.1.1 se arată că prin personal civil în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite de Legea 138/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea 138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25 % din salariul de bază și se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă că, salariaților civili le este recunoscut beneficiul aceleiași indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Este evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003, Ministrul administrației și Internelor a urmărit ca din rândul personalului care beneficiază de acest spor să facă parte și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discriminarea în privința drepturilor de natură salarială a personalului aflat în subordinea și coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminarea pentru personalul din cadrul aceleiași instituții.
De reținut și faptul că potrivit art.13 din legea 138/1999 la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi( așa cum reflectă și practica judiciară depusă în speță), astfel încât prevederile constituționale ( art.16), cele art.14 din CEDO, art.1 din protocolul nr.12 precum și art.5 și 6 din codul Muncii, impun premisa de reglementare unitară a acestor drepturi.
Față de data solicitării drepturilor -decembrie 2005, instanța a reținut că o parte din reclamanți au fost angajați în cadrul instituției ulterior acestei date, astfel că, instanța, față de considerentele expuse, va admite acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Județean Familia, Servicii Publice" în numele membrilor săi de sindicat, Irma, G, și și va obliga pârâții să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, începând cu data de la care fiecare angajat al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și-a început raportul de muncă cu această pârâtă.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, instanța a constatat că acesta este întemeiat, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 civ.
Este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu.
actualizarea obligației bănești neexecutată, se urmărește repararea unui alt gen de prejudiciu, de neconceput la data adoptării Codului civil, respectiv a aceluia care constă în erodarea creanței, datorită inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Prejudiciul care se repară astfel este distinct de beneficiul nerealizat și constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării, astfel că daunele-interese acordate prin actualizarea creanței sunt compensatorii.
Aceasta este și semnificația soluției jurisprudențiale conform căreia "în cazul neachitării sau achitării cu întârziere a sumelor de bani, debitorul este dator să plătească prețul actualizat potrivit indicelui inflației, chiar în lipsa unei clauze contractuale în acest sens, deoarece actualizarea nu reprezintă o sancțiune contractuală, ci echivalentul valoric al prestației creditorului la data plății efective, conform art. 1084.civ. Referirea la prevederile art. 1084.civ. sugerează că prin actualizarea creanței se repară un prejudiciu, diferit de cel acoperit prin dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Județean B și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
În dezvoltarea motivelor de recurs ale Consiliului Județean B se arată că Ordinul MAI nr. 496/2003 care reglementează indemnizația de dispozitiv, raportat la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, nu se aplică personalului contractual din cadrul Direcției generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B, care este un serviciu public specializat în ocrotirea drepturilor copilului și a persoanelor cu handicap, neîncadrându-se în sistemul instituțiilor avute în vedere de legiuitor la emiterea actului normativ mai sus menționat.
Recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B critică acordarea indemnizației pentru viitor, considerând că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată de modificări legislative ulterioare. Mai mult decât atât, această recurentă nu poate angaja, ordonanța și plăti cheltuieli bugetare dacă nu are surse bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite.
Analizând recursurile formulate, Curtea apreciază că sunt întemeiate.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Prin urmare, în mod evident ordinul se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor județene nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt, printre altele, consiliile județene, prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21.
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B în cadrul căruia reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, este subordonat Consiliului Județean B, în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea acestuia. Dat fiind regimul juridic al acesteia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament. Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul pârâtului Consiliul Județean B va fi admis iar acțiunea reclamanților va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
Având în vedere considerentele de mai sus va fi admis și recursul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B întrucât cele invocate prin motivele de recurs sunt o consecință a admiterii acțiunii, ori prin prezenta decizie fiind respinsă acțiunea nu mai sunt relevante motivele invocate ce țin de caracterizarea creanței și posibilitățile ordonatorului secundar de credite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Consiliul Județean B și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B împotriva sentinței civile nr. 36/19.01.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Familia, prin reprezentant legal, în numele membrilor săi de sindicat, Irma, G, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. -/04.03.2009
Dact. /16.03.2009
Jud. fond: -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Mihail Lohănel, Dorina
