Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.199
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
-
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1499 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în comuna, județul P, și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocatură cu sediul în P, -,. 4..3, județul P, domiciliată în P, str. - nr. 1A, -.A,. 17, județul P, domiciliată în,-, județul P, domiciliat în Scăeni,-, județul P, a domiciliată în Scăeni,-, județul P și G domiciliat în comuna, sat nr. 211, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 22 februarie 2008, dând următoarea decizie.
urtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea inițială înregistrată sub nr- și acțiunile conexe nr-, -, -, -, -, - și nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, -, -, -, a- și G au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunilor reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază, reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza CCM încheiat la nivelul societății, prin care se prevedea, la art.168 alin.1, o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări care nu s-ai acordat și, ca atare, pârâta datorează acestora și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunilor, susținând că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat în parte, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că în cauză sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în situația neexecutării CCM sau a unor clauze ale acestuia.
Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune constatând că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1499 din 23 noiembrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunile conexe și a obligat pârâta să plătească reclamantei a- suma de 2380 lei pentru fiecare, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective reprezentând suplimentara salarială corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anul 2005 și sărbătorii de C pentru anul 2004; reclamanților, -, - și G suma de 5630 lei pentru fiecare, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paști pentru anii 2005, 2006 și sărbătorii de C pentru anul 2004, 2005 și reclamantului suma de 7480 lei actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paști pentru anii 2005, 2006 i sărbătorii de C pentru anii 2004, 2005 și 2006 și reclamantei - suma de 9330 lei actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paști pentru anii 2005, 2006, 2007 și sărbătorii de C pentru anii 2004, 2005 și 2006. Prin aceeași sentință a mai fost obligată pârâta și la plata a câte 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanții - și -.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că CCM la nivel de unitate pe anul 2004 prevede la art. 168 dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, iar în alin.2 al aceluiași articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori s-a constatat că CCM pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut numai alin.1 al art.168, iar alin.2 făcea referire la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu, condiții în care nu s-a impus efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din CCM aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, s- mai apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a stabili salariul mediu la nivel de societate, întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, salariul fiind cel menționat în adresele nr.1225/2006, 1666/2003, și nr.655/2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după promovarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale, rezultând așadar că părțile semnatare ale CCM la nivelul pârâtei pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au înțeles că păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la alin.1 art.168 CCM și în cursul anilor sus-menționați, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune al intimatului este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimatul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea intimatului-reclamant este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a mai arătat că prima instanță nu a observat că valoarea unei suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP, sens în c are a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta la plata unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând la dosar o serie de înscrisuri.
În subsidiar, recurenta solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței cu luarea în considerare a ultimului motiv de recurs.
Reclamanții, -, - și au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunile conexe sunt prescrise și trebuie respinse ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunile conexe trebuie respinse întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște și de C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și respectiv 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunilor, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunile reclamanților au fost introduse abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunilor în condițiile în care acestea au fost promovate înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamanți a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestora conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele de 980 lei, reprezentând primă C 2004 și respectiv de 1400 lei reprezentând primă Paște 2005 și C 2005 avute în vedere de prima instanță, totalizând 3780 lei, sume care au fost reactualizate cu indicele de inflație, ajungându-se la totalul de 4254,32 lei, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimatul-reclamant, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004 și 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, depusă în copie la dosarul de fond (fila 108), la care prima instanță nu face însă nici o referire, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004 și de 850 lei pentru luna aprilie 2005, respectiv 927 lei pentru luna noiembrie 2005, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs (fila 23).
În consecință, ținând cont de considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamanți după cum urmează: câte 3623 lei către reclamanții, și G, reprezentând: 850 lei primă Paște 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 799 lei primă C 2004, 927 lei primă C 2005; 4783 lei către, reprezentând: 850 lei primă Paște 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 799 lei primă C 2004, 927 lei primă C 2005, 1160 lei primă C 2006; 1649 lei către a reprezentând 850 lei primă Paște 2005 și 799 lei primă C 2004; 6043 lei către reprezentând 850 lei primă Paște 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1260 lei primă Paște 2007, 799 lei primă C 2004, 927 lei primă C 2005, 1160 lei primă C 2006, sume ce vor fi reactualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective, menținând restul sentinței.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimații-reclamanți -, G și -, având în vedere faptul că recursul pârâtei a fost considerat fondat, Curtea va constata că nu sunt incidente în cauză disp.art.274 alin.1 Cod pr.civilă, sens în care aceste cheltuieli nu vor fi acordate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1499 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în comuna, județul P, și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocatură cu sediul în P, -,. 4..3, județul P, domiciliată în P, str. - nr. 1A, -.A,. 17, județul P, domiciliată în,-, județul P, domiciliat în Scăeni,-, județul P, a domiciliată în Scăeni,-, județul P și G domiciliat în comuna, sat nr. 211, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanți după cum urmează: câte 3623 lei către reclamanții, și G, reprezentând: 850 lei primă Paște 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 799 lei primă C 2004, 927 lei primă C 2005; 4783 lei către, reprezentând: 850 lei primă Paște 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 799 lei primă C 2004, 927 lei primă C 2005, 1160 lei primă C 2006; 1649 lei către a reprezentând 850 lei primă Paște 2005 și 799 lei primă C 2004; 6043 lei către reprezentând 850 lei primă Paște 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1260 lei primă Paște 2007, 799 lei primă C 2004, 927 lei primă C 2005, 1160 lei primă C 2006, sume ce vor fi reactualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Menține restul sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
IȚ/FA
2008-02-26
3 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
