Drepturi salariale (banesti). Decizia 201/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.201
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
-
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1581 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna M, sat nr. 56, județul P și cu domiciliul ales la Cabinet avocatură cu sediul în B, sector 4,-,.1,. 10.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 15 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului,cât și pentru a da posibilitatea apărătorului intimatului-reclamant să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 22 februarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 5630 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate aferente anilor 2004-2006, suma ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a fost salariatul societății pârâte Suc. pe perioada anilor 1999-22.09.2006.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că potrivit prevederilor contractului individual de muncă art.III alin.3 beneficia pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și, deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004-2005-2006 nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști care se ridică la suma totală de 5630 lei.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare pârâta SC SA Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâta a depus Contractul colectiv de muncă, carnetul de muncă, sentința civilă nr.604/14.07.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.4764/2005, sentințele civile nr.1562/2007, 1084/2007.
Prin sentința civilă nr.1581 din 10.12.2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SA B, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5630 lei drepturi salariale suplimentare de Paște și de C pe perioada 2004-2006, sumă reactualizată în funcție de indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă Suc. în perioada 1999-22.09.2006.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu, pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate negociat și aplicat la nivelul societății pârâte, a menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că din probele administrate în cauză rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada 2004-2006, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 2576 lei, drepturi salariale neacordate, sumă ce urmează a fi reactualizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimatul-reclamant nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresanr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, susținând în esență respingerea recursului declarat ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul a fost salariat la "" SA, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând la data de 22.09.2006.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004,2005și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON,înainte de Cul 2005-de 927 Ron,înainte de Paștele 2006 de 1047 Ron. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantului, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus,principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 21.12.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.1581/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate, respectiv 799 lei primă de C pe anul 2004, 850 lei primă de Paște pe anul 2005,927 lei primă C 2005 și 1047 lei primă Paște 2006, sume ce vor fi reactualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă a acesteia.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1581 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna M, sat nr. 56, județul P și cu domiciliul ales la Cabinet avocatură cu sediul în B, sector 4,-,.1,. 10.
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3623 lei reprezentând: 799 lei - primă de C 2004, 850 lei primă de Paști 2005, 927 lei primă C 2005 și 1047 lei primă de Paști 2006, sumă ce urmează a fi reactualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3ex./28.02.2008
/
dos.fond - Trib.
jud.fond
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Marilena
