Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 21/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 21/D/2008

Ședința publică din data de 16 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Adrian Repede

JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja Adrian Șter vicepreședinte instanță

Asistenți Judiciari: - -

-

GREFIER:

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, s-a constatat lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este realizată.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA

Prin acțiunea promovată sub nr. de mai sus reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând obligarea acestora la plata diferențelor salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială, prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate prin adaos în raport cu evoluția prețurilor de consum, În condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică astfel:

- pentru perioada 1.10.2004-31.12.2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform nr.OUG123/2003;

- pentru perioada 01.01.2005 - 30.09.2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG9/2005;

- pentru perioada 01.10.2005 - 31.01.2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG9/2005;

- pentru perioada 01.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG3/2006;

- pentru perioada 01.09.2006-31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 3315 lei, conform nr.OG3/2006;

- pentru perioada 01.01.2007 -31.03.2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG10/2007;

- pentru perioada 01.04.2007-30.09.2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;

- pentru perioada 01.10.2007- 31.12.2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.

Efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților.

Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plăților.

În motivarea acțiunii, reclamanții susțin în esență că își bazează acțiunea pe dispozițiile art.1 din Legea nr.50/1996, art.2 și 9 din Legea nr.154/1998, art.1 alin.1 din nr.OG134/1999, art.1 din OG83/200, OUG2/2000, OUG177/2002 și art.2 alin.3 din nr.OG9/2005, legislație care vizează și salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete și care respectând principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale sunt apreciate că conferă acestora drepturile pe care le pretind.

Se mai susține că deși dispozițiile nr.OG27/2006 stabilesc o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută în actele normative arătate mai sus și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință sectorială stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive, totuși prevederile acestei ordonanțe se apreciază că ar fi în contradicție cu prevederile art.74 din Legea 303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanței pentru că "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute în prezenta lege".

Mai mult se arată că prevederile nr.OUG27/2006 încalcă și principiile Constituției, ale Codului muncii și legii privind combaterea discriminării, art.1 alin.2 din nr.OG137/2000.

Prin întâmpinările depuse în cauză pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin C și Ministerul Justiției, s-au opus admiterii acțiunii reclamanților, susținându-se în esență că reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, aceștia neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a magistraților.

Se mai susține că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod definit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.

Analizând acțiunea în raport și de actele de la dosar, Curtea reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită instanței, să le fie plătite salarii mai mari decât cele de care beneficiază în prezent, prin recunoașterea de către instanța de judecată a dreptului lor de a beneficia și de majorările salariale acordate în anii 2005-2007 categoriilor profesionale nominalizate în cuprinsul nr.OG9/2000, nr.OG3/2006, nr.OG10/2007.

Atât personalul auxiliar de specialitate cât și ceilalți bugetari funcționari publici, cei care ocupă funcții de demnitate publică, personal contractual sunt categorii profesionale deosebite fiecare având statut propriu și de asemenea sisteme diferite de stabilire a drepturilor salariale, astfel încât este lipsită de temei legal solicitarea reclamanților constând în obligarea la recunoașterea creșterilor salariale care se acordă bugetarilor.

Reclamanții, beneficiază de drepturi stabilite prin legea funciară de salarizare astfel că ei nu pot pretinde în afara legii, alte drepturi reglementate în beneficiul altor categorii, dacă acestea nu se prevăd expres și pentru aceștia.

Acțiunea reclamanților nu poate fi privită a fi întemeiată nici prin prisma normelor generale vizând interzicerea discriminării, prev. de OG nr. 137/2000. De altfel, în conformitate cu modificările aduse acestui act normativ prin OUG nr. 75/11 iunie 2008 sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în consecință, această instituție nici nu mai poate fi investită a se pronunța, în calitate de expert, cu privire la o afirmată discriminare salarială raportată la altă categorie de salariați bugetari.

Pe de altă parte, prin mai multe hotărâri (Deciziile nr. 8181, 819, 800 și 821 din 3 iulie 2008) Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin (3) și art. 27 alin 1 din OG nr. 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Sub acest aspect este de reținut și faptul că jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că nu există discriminare decât în situația în care, persoane aflate în situații analoge sau comparabile beneficiază de tratament diferențiat că nu are nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Reclamanții nu sunt în situațiile mai sus arătate, diferențierile salariale invocate având justificări raportate la categorii profesionale deosebite, fiecare având statut propriu și sisteme de funcție diferite de stabilire a drepturilor salariale (cazul THLIMMELOS-versus -2000).

Așa fiind, față de cele mai sus reținute, Curtea va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată acțiunea în pretenții de drepturi salariale formulate de reclamanții, toți cu domiciliul ales în H- jud.C, împotriva pârâților TRIBUNALUL CLUJ cu sediul în C-N Calea nr.2, CURTEA DE APEL CLUJ cu sediul în P-ta cel M nr. 1 județul C, MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B- sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B- sector 5.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 16 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR ASISTENȚI JUDICIARI

- - - - - - -

GREFIER

Red.AR

Dact./16ex.

20.10.2008

Președinte:Adrian Repede
Judecători:Adrian Repede, Gabriella Purja Adrian Șter

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 21/2008. Curtea de Apel Cluj