Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 211/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 211/
Ședința publică din 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA" G, cu sediul în G,- bis, împotriva sentinței civile nr.1696/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ȘCOALA GENERALA NR.22 " " G, cu sediul în G,-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 martie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 2 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.4114/121/8.11.2006 la Tribunalul Galați, reclamantul Sindicatul Liber Educația cu sediul în G, în numele membrilor săi de sindicat a chemat în judecată pârâta Școala Generală nr.22 din G solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să respecte condițiile de salarizare ale personalului didactic și didactic auxiliar așa cum sunt prevăzute în Legea nr.128/1997, Legea nr.53/2003, HG nr.281/1993, OUG nr.8/2000, OUG nr.123/2003 și OUG nr.68/2004 respectiv: să respecte faptul că pentru plata prin cumul, precum și pentru plata cu ora potrivit prev.art.51 al.8 din Legea nr.128/1997 se au în vedere prev.art.49 al.1 din aceeași lege, ceea ce înseamnă că pentru plata cu ora sau prin cumul trebuie acordate toate drepturile ce se acordă pentru activitatea didactică de bază respectiv: indemnizația de școală specială, sporul de stabilitate, sporul de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit sau gradația de merit care se acordă pentru calitatea activității, sporul de vechime în muncă, fiind parte din post didactic vacant sau temporar vacant, plata cu ora sau prin cumul impunându-se și pe timpul vacanțelor din interiorul anului școlar( vacanța de iarnă, vacanța intersemestrială, vacanța de Paști), la fel ca pentru norma didactică de bază, să respecte art.145 al.1 și 2 din Legea nr.53/2003, și anume faptul că indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât media zilnică a tuturor drepturilor salariale înscrise în contractul individual de muncă din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu, dar nu mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă.
A solicitat obligarea pârâtei să recalculeze salariile membrilor de sindicat începând cu data de 3.11.2003 până la data plăților efective, cu aplicarea indicilor de inflație, până la data plăților efective.
A solicitat obligarea pârâtei să restituie salariaților reprezentați diferența dintre salariile legale calculate și salariile primite prin calcul eronat din perioada 8.11.2003 până la data plăților efective, cu aplicarea indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii civile reclamantul susținut că plata cu ora sau prin cumul pentru personalul didactic existent, cu activitatea de bază în învățământ ( munca suplimentară a acestuia) s-a făcut cu încălcarea disp.art.51 al.8 din Legea nr.128/1997 și a art.120 al.2 din Legea nr.53/2003, respectiv nu a fost acordat sporul de vechime în muncă, nu s-a acordat spor pentru munca suplimentară și nu au fost acordate sumele corespunzătoare în perioada vacanțelor școlare din interiorul anului respectiv.
S-a mai arătat de reclamant că prin specificul învățământului, orele suplimentare au caracter permanent pe perioada unui an școlar sau pe o fracțiune a acestuia: prin prevederile art.51 al.9 din Legea nr.128/1997 reprezintă fracțiuni din posturile didactice vacante sau temporar vacante, sunt înscrise în contractul individual de muncă și impune aceleași activități ca pentru norma de bază: planificări, pregătirea materialului didactic, pregătirea pentru intrare în clasă, orele ca atare, corectări ale lucrărilor scrise etc.
A mai arătat reclamantul că persoanele care nu au normă de bază în învățământ, precum pensionarii și sunt plătiți cu ora sau prin cumul, în învățământ primesc și sporul de vechime în muncă sunt salarizați și în perioada vacanțelor școlare din interiorul anului școlar, primesc și indemnizația de concediu de odihnă.
Pârâta, a mai arătat reclamantul, încalcă disp.art.145 al.1 și 2 din Legea nr.53/2003 în sensul că indemnizația de concediu se calculează numai în raport cu salariul de bază pentru norma didactică de bază în timp ce legea prevede că aceasta nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă ( pentru care se acordă concediul), respectiv nu se au în vedere drepturile salariale pentru plata cu ora, deși acestea au caracter permanent și sunt înscrise în cartea de muncă.
Prin cererea din 24.11.2006 reclamantul și-a completat acțiunea civilă cu un nou capăt de cerere solicitând obligarea pârâtei să respecte faptul că educatorii preșcolari, învățătorii, institutorii și educatorii școlari cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I au dreptul la reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului conf.art.45 al.1 din Legea nr.128/1997 iar dacă reducerea normei didactice nu este posibilă, atunci pentru cele două ore săptămânal, au dreptul la plata cu ora.
Prin sentința civilă nr.187 din 26.01.2007 s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții membrii de sindicat sunt salariați ai unității pârâte conform Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
In ce privește capătul de cerere privind obligarea paratei la plata cu spor de 75% conform disp art.120 din Codul munciia orelor prestate peste norma didactica cu titlu de ore suplimentare instanța de fond l-a respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
In cazul membrilor de sindicat ai reclamantului salarizarea se efectuează în baza Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic iar norma didactică variază între 16 si 24 de ore pe săptămână, cu mult sub norma întreagă a timpului de muncă prevăzută de Codul muncii care este de 40 de ore pe săptămâna.
Astfel instanța a reținut că pentru ca membrilor de sindicat ai reclamantului să li se aplice sporul prevăzut de legea generală respectiv Codul muncii, trebuie ca aceștia să depășească cele 40 de ore pe săptămâna stabilite ca plafon maxim de către Codul muncii.
Membrii de sindicat ai reclamantului în schimb sunt salarizați conform Legii nr.128/1997 care a stabilit o norma de baza mai mică decât cea prevăzută de norma generală ( Codul muncii ), derogatorie de la aceasta având în vedere specificul activității desfășurate de către personalul didactic.
S-a mai reținut de instanța de fond că legiuitorul nu a avut intenția ca această categorie de salariați să beneficieze de acest spor de ore suplimentare având în vedere că personalul didactic beneficiază de o reducere semnificativa a normei de muncă față de norma generală in materie reglementată prin art.109 din Codul muncii.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea paratei la plata concediului de odihnă cu luarea în calcul a sporului pentru ore suplimentare instanța de fond l-a respins pentru aceleași motive mai sus arătate.
Cu privire la reducere normei didactice cu doua ore fără diminuarea salariului a personalului didactic de predare și instruire practica, cu o vechime de peste 25 de ani și gradul didactic I, instanța a reținut că reprezentantul pârâților nu a arătat care dintre membrii de sindicat ai reclamantului îndeplinesc condițiile mai sus arătate, astfel că a considerat nedovedit acest capăt de cerere.
In ce-i privește pe membrii de sindicat ai reclamantului învățători și educatori, instanța de fond a reținut că acestora nu li se poate reduce norma didactica, motivat de faptul că aceștia nu au normă didactică ci sunt încadrați pe postul respectiv de învățător sau educator, în aceste condiții nefiind posibilă aplicarea disp. art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, acestor categorii.
Față de aceste considerente instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber "Educația " G considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat reclamantul susținut că instanța de fond în mod greșit le-a respins acțiunea civilă fără a se administra probe- respectiv fișele de salarii ale membrilor de sindicat pentru care a formulat acțiunea, încălcând disp.art.129 al.5 din pr.civ.
A mai arătat recurentul că instanța de fond nu a soluționat în totalitate primul capăt de cerere prin care s-a solicitat nu numai acordarea sporului de 75% prev.de art.120 din muncii ci și acordarea tuturor indemnizațiilor și a sporurilor pentru activitatea cu ora sau prin cumul conf.art.51 al.8 din Legea nr.128/1997 care face trimitere la art.49 al.1 lit.a din aceeași lege, care prevede criteriul fundamental al salarizării personalului didactic, care îl constituie funcția și norma didactică îndeplinită, acestea fiind altele decât funcția și norma didactică de bază.
Din contractele individuale de muncă, se poate constata că un cadru didactic cumulează mai multe funcții didactice iar norma didactică îndeplinită este mai mare decât norma didactică de bază, din fișele de salariu putându-se constata că pentru orele de predare care fac diferența de la norma didactică îndeplinită la norma didactică de bază nu se acordă toate sporurile prevăzute de Legea nr.128/1997, a mai arătat recurentul reclamant.
Instanța de fond, a arătat recurentul reclamant a greșit când a reținut în motivarea sentinței civile că " norma didactică variază între 16 și 24 ore pe săptămână, cu mult sub norma întreagă a timpului de muncă prevăzută de Codul muncii care este de 40 de ore", astfel că instanța nu a analizat motivarea acțiunii și nici disp.art.42 și art.43 din Legea nr.128/1997.
Din prevederile art.42 și art.43 din Legea nr.128/1997 rezultă că norma didactică de 16-24 ore pe săptămână este pentru predare-învățare, instruire practică și evoluare în clasă, la aceasta adăugându-se orele pentru activitățile de pregătire metodico-științifică, de educație și extracuriculare prev.de art.42 al.1 lit.b din Legea nr.128/1997 reglementate prin Ordin al, prevăzute în fișa postului și care fac să depășească " norma națională" de 40 de ore pe săptămână prevăzută de Codul munciia arătat recurentul-reclamant.
Motivarea instanței de fond referitor la capătul de cerere privind plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în calcul sporului pentru activitatea cu ora sau prin cumul nu poate fi primită pentru că Legea nr.128/1997 nu are nici prevedere cu privire la modul de calculare a acestei indemnizații, singurele prevederi fiind cele din Codul munciia arătat recurentul reclamant.
A arătat recurentul reclamant că motivarea instanței de fond că nu a putut soluționa capătul de cerere referitor la reducerea normei didactice cu 2 ore pentru personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I pentru că nu a dovedit persoanele care îndeplinesc aceste condiții nu poate fi primită pentru că aceasta se datorează instanței de fond care nu solicitat pârâtei fișele de salariu și contractele individuale de muncă.
Mai mult decât atât instanța de fond nu a analizat cererea sa prin care solicită pentru educatorii și învățătorii cu gradul didactic I și vechime peste 25 de ani în cazul în care nu se poate reduce norma didactică, aceștia să fie salarizați pentru 2 ore cu plata cu ora.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile și rejudecarea cauzei pe fond.
Prin decizia civilă nr.383 din 27.04.2007 s-a admis recursul declarat de recurentul Sindicatul Liber Educația din G împotriva sentinței civile nr.187/2007 (dosar nr-).
S-a casat sentința civilă nr. 187/2007 și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut următoarele:
Instanța de fond nu a stabilit clar obiectul acțiunii civile a reclamantului.
În primul rând reclamantul formulează cereri la general și anume ca pârâta să respecte dispozițiile legale în materie privind salarizarea cadrelor didactice obligație care nu trebuie dispusă prin hotărâre judecătorească, respectarea legii fiind obligație constituțională.
Reclamantul nu a menționat care este prejudiciul material suferit de membrii săi de sindicat constând în neacordarea unor drepturi salariale urmare aplicării nelegale a unor dispoziții din actele normative ce privesc salarizarea personalului didactic.
De asemenea instanța de fond, chiar și asupra capetelor de cerere în modul în care au fost formulate de reclamant nu s-a pronunțat în totalitate, aceasta fiind datorată și modului ambiguu în care este formulată acțiunea civilă.
Astfel, pe de o parte, reclamantul a solicitat pentru membrii săi de sindicat ca la calculul sumelor cuvenite pentru plata cu ora sau prim cumul să se ia în considerație așa cum li se calculează salariul cuvenit pentru activitatea didactică adică: indemnizația pentru școala specială, spor stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, spor de vechime etc. conform art.51 al.8 cu referire la art.49 al.1 din Legea nr.128/1997.
Pe lângă aceasta reclamantul a solicitat pentru membrii săi de sindicat și sporul de 75% prevăzut de art.120 al.2 din muncii.
Ori instanța de fond s- pronunțat cel puțin așa rezultă din motivare-numai asupra acestui spor de 75%, ignorând celelalte solicitări ale reclamantului.
Legat de modul de soluționare a primului capăt de cerere depinde și modul de soluționare al celui de al doilea capăt de cerere referitor la calculul indemnizației de concediu- respectiv ce drepturi salariale stau la baza calculării acesteia.
Referitor la capătul de cerere privind reducerea normei didactice instanța de fond trebuia să solicite reclamantului să-și precizeze membrii de sindicat pentru care solicită acest drept și care se încadrează în această dispoziție legală, pârâtei revenindu-i sarcina să confirme sau să infirme această situație.
Pentru educatori, învățători reclamantul a solicitat pe de parte reducerea normei didactice și în cazul în care aceasta nu se poate realiza să le fie plătite ca ore suplimentare aceste ore.
Or și asupra acestui aspect instanța de fond nu s- pronunțat.
Aspectele menționate mai sus duc la concluzia ca instanța de fond pe lângă faptul că nu a stabilit clar obiectul acțiunii civile a reclamantului, nu s-a pronunțat nici asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, ceea ce înseamnă o nepronunțare asupra fondului cauzei.
În rejudecare cauza s-a înregistrat sub nr- la Tribunalul Galați.
Prin sentința civilă nr.1696 din 13 noiembrie 2007 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții a, și prin reprezentantul lor Sindicatul Liber Educația G împotriva pârâtei Școala generală nr.22 " " din
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei să calculeze salariul pentru plata cu ora sau prin cumul procentual din salariul de bază a persoanei înmulțit cu numărul de ore efectuate peste norma didactică de bază.
A obligat pârâta să acorde reclamanților care au lucrat cu ora sau prin cumul și sporul de vechime în muncă.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei să acorde plata cu ora sau prin cumul în perioada vacanțelor școlare.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei să calculeze îndemnizația de concediu de odihnă ca medie a tuturor drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul de odihnă multiplicată cu numărul de zile de concediu. Obligă pârâta să aibă în vedere doar drepturile salariale cu caracter permanent.
A obligat pârâta să reducă norma didactică a reclamanților, cu două ore săptămânal, sau, dacă nu este posibil să plătească aceste ore în regim de plată cu ora, începând cu data de 03.11.2003, sau de la data îndeplinirii condițiilor legale.
A obligat pârâta să recalculeze salariile reclamanților și să achite diferența dintre salariile legal calculate și cele primite începând cu data de 3.11.2003, sumele urmând a fi reactualizate în funcție de indicii de inflație la data plății.
S-a respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții și-au precizat acțiunea cu cerere la dosar (fila 5) și a detaliat în ședința publică aceste precizări.
Astfel, reclamantul a solicitat:
- recalcularea salariilor pentru persoanele care au prestat activitate la plata cu ora sau cumul procentual din salariu de bază acordat pentru norma didactică de bază a persoanei în cauză înmulțit cu numărul de ore efectuate peste norma didactică de bază;
- acordarea sporului de vechime pentru aceste ore;
- acordarea acestor plăți(pentru plata cu ora/cumul) și pentru perioada vacanțelor școlare;
- calcularea îndemnizației de concediu de odihnă ca medie zilnică a tuturor drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediu de odihnă, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Au precizat reclamanții că toți se încadrează în aceste prevederi.
Față de acțiunea astfel cum a fost precizată instanța de fond a reținut următoarele:
Sporul de vechime se aplică și la plata cu ora sau cumul (acele ore suplimentare efectuate peste norma didactică) motivat de faptul că potrivit disp. art.93 al 1 din Legea nr. 128/1997 modificată și completată " personalul didactic poate fi salarizat și prin plata cu ora sau prin cumul. Calculul pentru plata cu ora sau prin cumul se face la norma didactică prevăzută laart. 81alin. (1) - (5) la nivelul postului, cu respectarea drepturilor de vechime a persoanei în cauză, la care se adaugă și sporurile cuvenite".
Este adevărat că această reglementare privește personalul didactic din învățământul superior, dar dispozițiile referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar, nu fac nici o referire la modul de calcul pentru plata cu ora sau prin cumul, deși aceștia efectuează ore suplimentare.
În acest fel, nu există nici o rațiune pentru care aceste dispoziții legale să nu se aplice și personalului didactic din învățământul preuniversitar.
De asemenea, vechimea în muncă se acordă în considerația persoanei pentru uzura acumulată de salariat și experiența acumulată, spor ce se calculează procentual din salariul de bază, așa încât apreciem că acest spor se acordă inclusiv pentru fiecare oră efectuată suplimentar.
Cu privire la cererea de acordare a orelor suplimentare și pentru perioada vacanțelor școlare în condițiile în care se acordă plata pentru norma didactică normală și pentru perioada vacanțelor școlare, instanța reține următoarele:
Cadrele didactice, primesc plata pentru norma didactică pentru perioada cât elevii sunt în vacanță școlară, chiar dacă profesorul/educatorul nu predă efectiv ore la clasă. Nu se pot acorda ore suplimentare pentru această perioadă, întrucât orele suplimentare se acordă, se plătesc doar pentru situația în care au fost efectiv prestate. Aceiași rațiune intervine și pentru perioada cât profesorul/educatorul se află în concediu de odihnă pe perioada vacanțelor școlare, în indemnizația de concediu intrând salariu de bază și sporurile ce intră în salariu de bază, precum și toate sporurile lunare dar și sporul pentru ore suplimentare care se acordă doar în luna în care orele suplimentare au fost efectiv lucrate.
Cu privire la cererea privind aplicarea corectă a articolului 145 Codul muncii la calculul îndemnizației pentru concediu de odihnă, instanța a reținut că solicitarea reclamanților cuprinde exact textul din Codul muncii, dar interpretarea lor în aplicarea acestor dispoziții este greșită, în sensul că se are în vedere doar salariul de bază și sporurile cu caracter permanent, iar orele suplimentare, de asemenea, nu se acordă, ele se plătesc pentru luna când au fost efectiv prestate. Chiar dacă lună de lună se efectuează ore suplimentare, sporul nu caracter permanent ce va fi avut în vedere la calculul altor drepturi.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr-128/1997, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Dispozițiile legale sus arătate sunt imperative, fiecare unitate de învățământ în care sunt încadrați și reclamanții, având obligația să reducă norma didactică cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului la data când cele două condiții sunt îndeplinite cumulativ.
Instanța de fond a mai reținut că legiuitorul a avut în vedere reducerea normei didactice și nu a normei didactice de predare, astfel că este imposibilă reducerea normei didactice.
În aceste condiții, munca prestată de reclamanți peste norma didactică redusă potrivit celor de mai sus, reprezintă o muncă suplimentare care trebuie retribuită în mod corespunzător,
Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut că acțiunea civilă este fondată în parte.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții prin reprezentantul lor Sindicatul Liber Educația G considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat s-a susținut că referitor la primul capăt de cerere (1 ) prin care solicita obligarea pârâtei să calculeze salariul pentru plata cu ora sau prin cumul procentual din salariul de bază acordat pentru norma didactică de bază a persoanei în cauză înmulțit cu numărul de ore efectuate peste norma didactică de bază, obligarea pârâtei să calculeze la plata cu ora sau prin cumul și sporul de vechime în muncă și obligarea pârâtului să calculeze drepturile salariale pentru plata cu ora sau prin cumul pentru întreaga perioadă a fiecărui an școlar (între 01.09 - 31.08) exceptând perioada concediului de odihnă, care, deși admis parțial în sensul că la plata sporului de vechime să se ia în calcul și sumele plătite cu ora sau prin cumul, instanța de fond este în eroare pentru ce a admis cât și pentru ce nu a admis, pentru că în învățământ salariul de bază se formează itinerant: de la salariul de bază al funcției didactice de bază la salariul de bază al funcției didactice îndeplinite, apoi la salariul de bază al funcției sau postului persoanei în cauză, apoi la salariul de bază al funcției sau postului persoanei în cauză, apoi la salariul de bază.
S-a arătat că din aplicarea dispozițiilor art. 51 alin. 9 din Legea nr. 128/1997 rezultă că, cumulul sau plata cu ora se acordă în regim de suplinire (înlocuire în funcție) a posturilor didactice vacante sau temporar vacante, în nici o prevedere din lege nu se face distincție între "cumul" și "plata cu ora", cumulul sau plata cu ora în învățământ se realizează pentru personalul didactic existent încadrat cu norma maximă, la același angajator cu care nu poate fi decât un singur contract individual de muncă, dar cu un act adițional prin care se cumulează funcția și norma didactică de bază cu fracțiunea de funcție și de normă didactică suplinită, formându-se funcția și norma didactică îndeplinită la care face referire art. 49 alin. 1 lit. a, alin. 2 și alin. 3.
Privind salarizarea activităților realizate prin cumul sau plata cu ora, art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 face trimitere la art. 49 (alin. 1) din aceeași lege, au mai arătat recurenții reclamanți.
Deci, salarizarea în învățământ se face la "funcția și norma didactică" îndeplinită și nu la "funcția și norma didactică de bază", au mai arătat recurenții.
Salarizarea la funcție și norma didactică îndeplinite este prevăzută de legiuitor și pentru faptul că în învățământ cadrul didactic este obligat să efectueze mai mult decât o normă didactică de bază, au susținut recurenții.
Pentru funcția și norma didactică prevăzută de art. 43 "salariul de bază se stabilește potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 prin înmulțirea coeficientului de multiplicare 1,00 cu coeficienții de multiplicare din anexele 1 și 2 ale legii, au arătat recurenții.
Întrucât salarizarea personalului de predare din învățământul preuniversitar se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită se impune potrivit legii cumulul dintre salariul de bază pentru funcția și norma didactică de bază cu salariul cuvenit pentru activitatea prestată prin cumul sau plata cu ora rezultând salariul de bază al funcției sau normei didactice îndeplinite.
Fracțiunea de normă didactică suplimentară prin cumul sau plată cu ora face parte din noma didactică îndeplinită, au mai arătat recurenții.
În atare condiții, au arătat recurenții, sporul de vechime în muncă se acordă la salariul de bază al funcției didactice îndeplinite, deși, și la componenta acestuia care o reprezintă drepturile salariale cuvenite pentru activitatea de suplinire în regim de plată cu ora sau prin cumul.
Suplinirea, de către cadrul didactic încadrat cu normă întreagă, a unei funcțiuni de funcție sau de normă didactică modifică funcția și norma didactică, îndeplinită, deci modifică timpul de muncă pentru activitatea de predare-învățare, de instrucție practică și de evaluare, conform planurilor de învățământ precum și timpul de muncă pentru activitățile de pregătire metodică-științifică și activităților de educație complementare procesului de învățământ, au susținut recurenții.
Din prevederile art. 42 din Legea nr. 128/1997, au mai susținut recurenții, decurge faptul că, pentru întreaga activitate pentru întreaga funcție și normă didactică îndeplinită, personalul didactic prestează proporțional atât activitatea de predare-învățare, cât și activitățile complementare procesului de învățământ (metodico - științifice, de educație, etc.), pentru fiecare era de predare-învățare, fie că este din norma de bază, fie că este din fracțiunea de normă didactică suplinite, cadrul didactic participă la pregătirea și instruirea de specialitate, întocmește planificări și proiecte, pregătește material didactic, etc.
Dacă norma didactică vacantă este îndeplinită ca normă didactică de bază, persoana în cauză este salarizată cu toate drepturile, pe toată perioada anului școlar, cu sporul de vechime în muncă, cu drepturile de concediu de odihnă aferente, au arătat recurenții.
Deci, au arătat recurenții, pentru suplinire prin cumul sau plata cu ora este legal ca salarizarea să se facă pentru întreaga perioadă a anului școlar, instanța de fond fiind în eroare când le-a respins acțiunea civilă.
Referitor la capătul de cerere (1b) prin care au solicitat obligarea pârâtului să calculeze îndemnizația de concediu de odihnă ca medie zilnică a tuturor drepturilor salariale cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul de odihnă multiplicat cu numărul de zile de concediu, recurenții au susținut că instanța de fond este în eroare considerând că art. 145 din Codul muncii nu trebuie interpretat în litera și spiritul legii, că este în eroare asimilând activitatea de suplinire prin cumul și plata cu ora cu orele suplimentare din alte domenii de activitate și că este în eroare considerând că drepturile salariale pentru activitatea de suplinire prin cumul sau plata cu ora nu au caracter permanent, au arătat recurenții.
Au arătat recurenții că au dovedit prin cele arătate mai sus că salariul pentru suplinirea normelor didactice vacante prin cumul sau plata cu ora face parte din salariul de bază al funcției îndeplinite care cuprinde cumulul dintre salariul de bază al normei didactice de bază cu salariul de bază al normei (sau a fracțiunii de normă) didactice suplinite; că suplinirea în regim de plată cu ora sau prin cumul cuprinde nu numai orele de predare-învățare, ci și activitățile complementare, deci, nu au caracterul orelor suplimentare prestate în alte sectoare de activitate, întrucât, pentru acele ore la care se referă, în mod eronat instanța de fond se acordă sporul prevăzut de art. 120 din Codul muncii, în timp ce pentru orele didactice suplimentare se acordă salariul de bază cuprins în salariul de bază al normei didactice îndeplinite; că suplinirea în regim de plată cu ora și prin calcul are caracter permanent prin faptul că fracțiunea de normă didactică suplimentară se cumulează cu norma didactică de bază și formează norma didactică îndeplinită.
Deci, solicitarea lor privind calculul indemnizației de concediu cu drepturile salariale cuvenite pentru activitatea de suplinire prin cumul sau cu plata cu ora este pe deplin îndreptățită, au susținut recurenții-reclamanți.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile în sensul acordării și a celorlalte drepturi bănești, așa cum au fost solicitate.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale incidente cauzei, de criticile formulate în cauză, cât și de dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu poate fi primită solicitarea recurenților-reclamanți că pârâtul are obligația să le calculeze salariul pentru plata cu ora sau prin cumul, în cotă procentuală din salariul de bază acordat pentru norma didactică de bază înmulțit cu numărul de ore efectuate peste norma didactică de bază.
Salariul personalului didactic, potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Conform art. 48 alin. 2 din aceeași lege salariul de bază se stabilește pe baza valorii coeficientului de multiplicare, a coeficientului de multiplicare din anexele 1 și 2 la lege.
Salariul funcției se stabilește potrivit funcției îndeplinite gradului didactic potrivit dispozițiilor art. 49, art. 50 și art. 51 din Legea nr. 128/1997.
Pentru activitățile efectuate prin cumulul de funcții toate actele normative la nivelul ramurii învățământ (ordinele nr. 3343/2002, nr. 4848 bis/2004, nr. 3541/2006, nr. 1350/2007) stabilesc că salarizarea se face în funcție de condițiile pe care le îndeplinesc pentru încadrarea în una din situațiile privind modul de calcul al salariului de bază al personalului didactic și cu sporurile prevăzute la art. 49 (2), art. 49 (3), art. 50 (3), art. 50 (7) și art. 50 (10) în conformitate cu prevederile art. 51 (8) din Legea nr. 128/1997, cu modificările ulterioare.
Pentru plata cu ora aceleași ordine stabilesc că salarizarea se face pe baza unui tarif orar stabilit în conformitate cu norma didactică, diferențiate pe funcții.
Salarizarea se face pentru activitatea depusă în funcție de condițiile pe care le îndeplinesc pentru încadrarea în una din situațiile privind modul de calcul al salariului de bază al personalului didactic și cu sporurile prevăzute la art. 49 (2), art. 49 (3), art. 50 (3), art. 50 (7), art. 50 (10) în conformitate cu prevederile art. 51 (8) din Legea nr. 128/1997 cu modificările ulterioare.
Ori, reclamanții au solicitat prin acțiunea principală să fie obligat pârâtul să respecte faptul că pentru plata prin cumul, precum și pentru plata cu ora potrivit art. 51 (8) din Legea nr. 128/1997 se au în vedere prevederile art. 49 (1) din aceeași lege iar prin precizările făcute au solicitat ca pârâta să calculeze salariul pentru plata cu ora sau prin cumul procentual din salariul de bază acordat pentru norma didactică a persoanei în cauză înmulțit cu numărul de ore efectuate peste norma didactică.
Ori reclamanții nu au dovedit cu nici o probă că pârâta nu calculează aceste drepturi potrivit celor mai sus arătate (nu au depus un calcul al drepturilor salariale date de pârâtă conform actelor de plată, state de plată și calculul drepturilor salariale cuvenite potrivit susținerilor reclamanților).
Sporul de vechime se calculează la salariul de bază care este format (după caz) din salariul funcției didactice conform grilei de salarizare care include anumite sporuri (stabilitate suprasolicitare), îndemnizația de conducere, îndemnizația pentru învățământ special, gradația de merit, salariul de merit, îndemnizația pentru personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte. Legiuitorul a stabilit ce intră în salariul de bază al funcției didactice îndeplinite și la care se raportează sporul de vechime.
De altfel, această problemă pusă în discuție în recurs de către reclamanți nu mai poate fi primită pentru că instanța de fond s-a pronunțat în sensul că a dispus obligarea pârâtului să acorde reclamanților care au lucrat cu ora și prin cumul sporul de vechime.
Or, această dispoziție din sentința civilă nu a fost atacată cu recurs de către reclamant.
Desfășurarea unor activități didactice de suplinire prin cumul sau plata cu ora (art. 16 alin. 4 din Legea nr. 128/1997) are loc în anumite condiții, nu are caracter de permanență deci, nu se poate dispune ca pârâtul să fie obligat să plătească niște drepturi bănești pe întreg anul și deci și pe perioada vacanțelor școlare.
Însăși noțiunea de "suplinire" este în contradicție cu noțiunea de "permanent", evident, în situația dată.
Plata orelor prin cumul și prin plata cu ora se face la momentul efectuării lor.
Activitățile complementare invocate de recurenții-reclamanți intră în modul de desfășurare a activității reclamanților-recurenți.
Pregătirea materialului didactic, a unor programe, intră în programul de lucru al cadrului didactic. Plata separată a acestor activități ar însemna să-l plătești "la bucată" sau în afara programului de lucru (pregătirea personalului didactic poate fi făcută și în afara programului de lucru).
Pe perioada vacanțelor recurenții-reclamanți primesc îndemnizațiile de concediu.
Îndemnizația de concediu, calculul acesteia este stabilită de lege ea raportându-se la salariul de bază al funcției îndeplinite (deci salariul de bază plus sporurile care intră în acesta, sporurile cu caracter permanent deci intrând și sporul de vechime.
Ori, așa după cum am arătat mai sus, plata unor drepturi bănești pentru activități didactice de suplinire prin cumul sau plata cu ora nu au caracter de permanență.
De altfel, așa după cum s-a arătat mai sus, recurenții-reclamanți reclamă doar nerespectarea unor dispoziții legale din actele normative care reglementează plata unor drepturi bănești - în sectorul de învățământ preuniversitar fără a arăta în concret prejudiciul material ce le-a fost produs.
Recurenții-reclamanți "amestecă" drepturile salariale cuvenite punând pe "picior de egalitate" aceste drepturi: îndemnizația de dirigenție, îndemnizația de conducere, îndemnizația de predare la clase simultane cu activitățile prin cumul și plata cu ora care au regimuri juridice diferite, unele din ele intrând în componența salariului de bază al funcției didactice îndeplinite conform legii, altele nu.
Deci, sub aspectele mai sus menționate, criticile formulate de recurenții-reclamanți reprezentați de Sindicatul Liber "Educația" G nu sunt întemeiate astfel că, motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Cum nu au fost invocate motive de aplicare a art. 3041Cod procedură civilă, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1696/13.11.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA" G, cu sediul în G,- bis, împotriva sentinței civile nr.1696/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 Aprilie 2008.
Președinte, pentru Judecător Judecător,
aflat în CO, conf. art.261
al.2, semnează
Vicepreședinte
: /02.07.2008
:DC/2 ex/02.07.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
