Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 122/
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în B Calea nr.141 Bloc 2.B.80 sector 6 - 12 - cod poștal -, prin procurator, domiciliat în G- -/2.45, împotriva sentinței civile nr.305 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru intimata SRL G, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind apelantul și procuratorul acestuia, și intimata Primăria municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că intimata Primăria municipiului G, a depus la instanță la data de 20 iunie 2008 întâmpinare în dublu exemplar. S-a mai referit asupra faptului că apelantul a depus la instanță la data de 25 iunie 2008, cerere prin care solicită soluționarea în lipsa sa, șisolicită comunicarea hotărârii pe adresa sa din B Calea nr.141 Bloc 2.B.80 sector 6.
Apărătorul intimatei SRL G, depune la dosar întâmpinare în trei exemplare, prin care expune pe larg punctul intimatei de vedere vis-a-vis de apelul formulat și prin care face cunoscut că nu a ridicat aspecte noi, astfel că lasă la aprecierea instanței dacă dispune comunicarea acesteia sau nu. Solicită respingerea apelului formulat ca nefondat, și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Consideră că în mod legal instanța de fond a reținut că terenul solicitat a fi restituit este afectat de detalii de sistematizare și că nu poate fi restituit în natură, în această categorie incluzându-se și parcările. Respectiva parcare a fost folosită de locatarii blocului din apropiere și aparține domeniului public și nicidecum nu a fost folosită de societatea intimată.
CURTEA
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin dispoziția nr. 612/SR din 23 februarie 2004, Primarul Municipiului Gar espins cererea de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, pentru terenul situat în G,- formulată de -., în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului.
La 21 mai 2004, persoana îndreptățită a contestat această dispoziție solicitând instanței, în contradictoriu cu Primăria Municipiului G, obligarea pârâtei fie de a-i restitui în natură imobilul, fie de a-i acorda măsuri reparatorii în echivalent.
În motivarea contestației se susține că imobilul a aparținut autorului contestatorului și a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1050.
Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Galați - Secția civilă, prin sentința nr. 988 din 13 decembrie 2004, respins contestația cu motivarea că reclamantul nu a depus, în termenul prevăzut de lege, suficiente acte din care să rezulte dreptul său de proprietate asupra imobilului în legătură cu care a formulat notificarea.
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Galați - Secția civilă care, prin decizia nr. 524/A din 21 aprilie 2005 respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că reclamantul nu a depus nici un act juridic translativ de proprietate sau care să ateste că autorul său deținea proprietatea, la data preluării abuzive nici anexat notificării transmise unității deținătoare și nici în instanță.
Împotriva hotărârii dată în apel, a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 din codul d e procedură civilă reclamantul -., care susține în esență că prin probele administrate a reușit să facă dovada calității sale de persoană îndreptățită, în accepțiunea art. 3 alin. 1 din legea nr.10/2001.
Prin decizia civilă 4996/23.05.2006 Inalta C de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia civilă 524/21.05.2005 a Curții de Apel Galați și sentința civilă 988/13.12.2004 a Tribunalului Galați și a trimis cauza spre rejudecare la tribunal.
A reținut în motivare că:
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 actele doveditoare ale dreptului de proprietate și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare, o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 24 luni de la intrarea în vigoare a legii, ulterior termenul fiind prelungit până la data de 14 martie 2003.
În redactarea actuală, art. 23 din același act normativ, dispune că înscrisurile necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Textul nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite, regulile de drept comun întâlnite în materia acțiunii în revendicare imobiliară, fiind cele aplicabile.
Din economia textului, rezultă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanei îndreptățite se dovedesc doar cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumție relativă în favoarea persoanei ce îl invocă.
Potrivit dispozițiilor art. 24(1) din lege, în redactarea ulterioară republicării, în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare, măsura preluării abuzive.
2 al textului dispune că persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deținea imobilul sub nume de proprietar.
Ca atare, anexa actului normativ de preluare în care este individualizată persoana îndreptățită sau autorul acesteia, se întregește cu înscrisurile originare sau, după caz în lipsa acestora, le prezumă iuris tantum.
În speță, prin probele administrate, reclamantul a făcut dovada atât a calității sale de unic moștenitor al defunctului (se vedea certificatul de moștenitor nr. 63 emis la 12 martie 1996 de Biroul notarului public 25 dosarul nr. 518/C/2005 al Tribunalului Galați ), cât și a împrejurării că imobilul solicitat a fost proprietatea autorului său, fiind preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.
Astfel, din actele depuse (certificatul nr. 916 din 2 iulie 1996, emis de Direcția Județeană Ga A rhivelor Naționale, anexa la Decretul nr. 92/1950 poziția 422 și adresa nr. 13533 din 15 decembrie 1992 G f,125, 38 și 47 dosar fond) rezultă că autorul reclamantului, fost senator și primar al orașului G, condamnat politic și dislocat în comuna Regiunea Bârlad la 1 martie 1952, fost proprietarul mai multor imobile, inclusiv al celui din G-( actual 13 iunie nr. 10) compus din construcție și teren, în suprafață de 1200.
Ulterior, construcția a fost demolată, iar terenul a fost preluat în domeniul privat al Municipiului G, fiind oferit spre " închiriere " reclamantului iar apoi supus licitației publice în vederea concesionării.
În contextul administrării acestor probe, în mod greșit au reținut instanțele că cel în cauză nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită sau că ar fi " decăzut " din dreptul de a mai solicita măsurile reparatorii, prevăzute prin dispozițiile Legii nr.10/2001.
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare prin care să fie individualizată suprafața în litigiu și, în raport de actele depuse în cauză să se clarifice împrejurarea dacă terenul este cuprins într-un detaliu de sistematizare, situație în care să se aprecieze dacă este posibilă restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. -/2006 din 21.08.2006.
A fost efectuată o expertiză topometrică de către expert ( f 22-25, 43-44).
La termenul din 23.03.2007 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către SRL G, solicitând să se constate că suprafața de teren ce face obiectul contractului de concesiune nr. 8/15.06.204 încheiat între societate și Primăria G nu face obiectul prezentului litigiu și, pe cale de consecință, să le fie respectat dreptul de folosință asupra terenului situat în G, str. - c/c - nr. 1-3( f 50-54). Cererea a fost admisă în principiu.
Contestatorul a formulat întâmpinare la cererea de intervenție, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă față de obiectul cererii principale. Pe fond, solicită respingerea acesteia ca nefondată față de înscrisurile depuse și față de conținutul deciziei de casare și față de împrejurarea că intervenienta a ridicat construcția fără autorizație, după ce cumpărase o construcție provizorie, contractul de concesiune este nul, certificatul de urbanism este nul.
La termenul din 13.04.2007,contestatorul a invocat excepția de nelegalitate a unor acte administrative: contractul de concesiune 8/2004 și actul adițional la acesta -/2006, autorizație de construire 1080/2006, 517/1996, 237/1996, 687/1996( f 93).
Pentru a se verifica, funcție de identificarea topometrică a imobilului dacă între actele administrative invocate și terenul ce se cere a fi reconstituit există o legătură, instanța a prorogat discuțiile cu privire la oportunitatea suspendării cauzei și sesizarea instanței de contencios administrativ. La ultimul termen de judecată, apărătorul contestatorului a precizat că renunță la aceste excepții de nelegalitate.
La dosar au fost depuse înscrisuri: schițe( f 24-27, 91-92, 145-148), certificat de urbanism( f 36-37), autorizație de construire( f 38, 40-42), adresa 13271/2007 a Primăriei G ( f 55), schițe( f 56-59), contract de vânzare cumpărare și acte anexă, autorizații( f 62-85,105-106, 117-118), adeverințe de la arhivele naționale privind schimbarea numerelor poștale( f 96-102), notificare și acte anexă(f 109-116), raport de expertiză extrajudiciară( f 122-141).
A fost efectuată o nouă expertiză topometrică( f 157-184, 204-207).
Prin sentința civilă nr. 305 din 3 martie 2008 Tribunalul Galați, a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu Primăria municipiului
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de SRL
A anulat în parte Dispoziția nr.612/SR din 23 februarie 2004 emisă de Primarul municipiului
A constata că petentul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobil teren în suprafață de 1200. măsuri ce se vor stabili de către Comisia Centrală potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005.
S-a reținut în motivarea sentinței că nu pot fi luate în considerare concluziile expertizei topometrice efectuate de expert, întrucât nu se sprijină pe nici un argument științific și tehnic.
In ceea ce privește expertiza întocmită de expert, se constată că această excede obiectului cauzei imobilul teren este afectat de lucrări de sistematizare asigurând accesul spre blocuri iar pe o parte din suprafață este amenajată o parcare.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând - o pentru nelegalitate pentru următoarele motive;
- greșit s-au înlăturat concluziile expertizei, care precizează că se poate restitui în natură o suprafață de teren care nu este afectată construcții și de nici un plan de sistematizare.
- după depunerea notificării s-a schimbat destinația terenului contrar dispozițiilor art.21 pct.5 din Legea nr.10/2001.
Prin întâmpinările depuse, pârâta Primăria municipiului G și intervenienta SRL G au solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și judicios motivată.
Apelul declarat de reclamant este nefondat.
Expertul, concluzionează în expertiza efectuată în dosarul de fond - filele 177 - 182, că suprafața de 1103, 89. poate fi retrocedată reclamantului din care 574,58. este favorabilă efectuării construcțiilor.
In urma obiecțiunilor formulate de pârâtă și intervenientă expertul precizează că în propunerea de restituire în natură s-a ținut cont de spațiile libere existente ocupate cândva de construcțiile vechi chiar dacă acestea au în prezent investiții minime: trotuar, parcare auto, instalații de iluminat (filele 204 -205 dosar fond).
Prin urmare se recunoaște că terenul este afectat de lucrări de sistematizare iar parcarea amenajată constituie domeniu public, în baza Hotărârii Guvernului nr.562/2002 (poziția 15).
De asemenea invocarea dispozițiilor art.21 pct.5 din Legea nr.10/2001 nu este în concordanță cu situația de fapt întrucât notificarea a fost depusă de reclamant la 132 februarie 2092 la Primăria municipiului prin executorul judecătoresc iar Hotărârea de Guvern nr.562 din 5 iunie 2002 prin care se atestă apartenența la domeniul public a terenului solicitat nu poate fi considerată ca generatoare a schimbării destinației față de solicitarea persoanei îndreptățite.
Cât privește suprafața de teren concesionată intervenientei aceasta nu face obiectul restituirii în natură în raport de concluziile expertizei astfel că oportunitatea solicitării apelantului va fi analizată funcție de aceste concluzii la care însuși reclamantul face trimitere în motivele de apel.
In consecință apelul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr.305 din 3 martie 2008 Tribunalului Galați, va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.296 cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în B Calea nr.141 Bloc 2.B.80 sector 6 - 12 - cod poștal -, prin procurator, domiciliat în G- -/2.45, împotriva sentinței civile nr.305 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red. /02.07.2008
Tehn.
6 ex./ 02.07.2008
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Romeo Jirlăeanu
