Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2244/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIA
Dosar nr-
DECIZIA NR.2244
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar SPECIALISTS SRL, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 421 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,.114A,. B,.1,.61, sector 6.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2009, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 19 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5067/ 120 / 30.09.2008, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâta SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor neacordate conform art 183 pe anii 2005-2008, să se constate nulitatea clauzei art. 174 CCM pe anii 2005 -2008, să fie obligată pârâta la plata indemnizației minime de concediere pe perioada 2005-2008, la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, pentru anii 2005-2008 și ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-40003de gaze naturale conform art. 10 alin. 1 și 178 alin 1, constatarea nulității clauzei art. 176 alin. 1 din CCM și solicitarea drepturilor salariale reprezentând prime de Paști și de C neacordate pentru perioada lucrată, reactualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, arată că au fost salariații pârâtei, dovada făcând-o cu cărțile de muncă, că au beneficiat de prevederile art. 174 CCM și că, începând cu data de 01.05.2004, nu au mai beneficiat de aceste prevederi întrucât s-a modificat acest articol și solicită în continuare constatarea nulității prevederilor art. 174 din CCM al SC, în noua formă.
La fel nu s-au respectat prevederile art. 183 (1) în sensul primirii alimentelor de protecție și nici nu s-au avut în vedere dispoz. art. 50 din CCM, referitoare la indemnizația minimă de concediere.
Se mai susține că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă prev. în art 170 alin. 1 din CCM la nivel de ramură și primele de Paști și C nu s-au acordat; la fel și contravaloarea a 2500-40003de gaze nu a fost acordată deși dispoz. art. 178 alin. 1 din CCM erau obligatorii.
Referitor la constatarea nulității art. 176 alin. 1 din CCM, se susține că acest drept salarial poate fi compensat numai în temeiul unui act adițional la și s-au încălcat dispozițiile art. 178 alin. 2 din, arătându-se că CCM la nivel de unitate a fost înregistrat la după Paștele din anul 2008.
În drept își întemeiază cererea pe Codul muncii și CCM-uri.
La termenul de judecată din 10.12.2008, reclamanții au solicitat prin apărător și recalcularea salariilor conform art. 128 și 129 din CCM.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. nr.421 din 18 februarie 2009 a admis excepția tardivității cererii invocată de pârâtă aferentă anului 2005 și a respins cererea privind aceste drepturi bănești ce reprezintă primă Paști 2005 precum și cererea privind prima C 2005.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru cererile privind nulitatea clauzelor CCM, pentru perioada 2005-2007 și s-a respins ca prescrise aceste capete de cerere pe această perioadă.
A fost admisă excepția lipsei de interes pentru capetele de cerere privind nulitatea clauzelor CCM, pe anul 2008 și s-au respins capetele de cerere privind nulitatea clauzelor CCM pe 2008.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte astfel cum a fost completată, cererea formulată de reclamanții și, n contradictoriu cu pârâta SC SA(fostă SC SA), a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale calculate conform art. 128, 129 CCM 2005, pe perioada 30.09.2005- 23.12.2005, către reclamanți.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Referitor la excepția tardivității primei de Paști 2005, s-a luat act că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 30.09.2008 astfel că drepturile anterioare datei de 30.09.2005 nu au mai putut fi solicitate conform dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. Codul muncii, și s- respins acest capăt de cerere reprezentând primă Paști 2005.
Prima instanță a constatat că reclamanții au fost salariații pârâtei până în data de 23.12.2005, astfel că puteau solicita drepturile aferente perioadei 30.09.2005- 23.12.2005, constatându-se că perioada ulterioară nu a fost lucrată de reclamanți, astfel prima de C 2005 a fost respinsă.
În ceea ce privește excepțiile prescripției dreptului la acțiune pentru cererile privind nulitatea clauzelor art. 174 și 176 alin. 1 din CCM, constatând că în privința acestor solicitări sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.e s-a admis excepția prescripției pentru cererea de constatare a nulității clauzei art. 174 din CCM al SC SA încheiat pe anii 2005, 2006, 2007, și cea de constatare a nulității clauzei art. 176 alin 1 din CCM al SC SA, încheiat pe anii 2005, 2006, 2007, iar în ceea ce privește anul 2008 instanța a reținut lipsa de interes întrucât reclamanții nu mai erau salariații pârâtei și nu mai puteau pretinde nici un drept, motiv pentru care s-au respins aceste capete de cerere.
Referitor la capătul de cerere privind diferențele salariale prevăzute de art. 128 și 129 din CCM, acestea au fost apreciate ca întemeiate, recunoscute și de pârâtă și au fost admise în parte pentru perioada 30.09.2005- 23.12.2005.
Cu privire la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și cota de gaze, tribunalul a constatat că, în art. 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze, în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la prezentul contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998, s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate, în art. 176 alin.1, este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Se poate, prin urmare, concluziona că, suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005 și următ. intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au depus nici un contract colectiv de muncă la nivel de ramură pe această perioadă care să prevadă respectivele drepturi.
Pentru cele arătate, tribunalul a respins capătul de cerere referitor la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pentru 2005 și la contravaloarea a 4000 mc de gaze, pentru care nu există prevederi nici în contractul la nivel de ramură și nici în cel la nivel de unitate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind nerespectarea dispozițiilor art.50, s-a reținut că nu s-a cuantificat acest drept pentru fiecare reclamant și nici nu s-a făcut dovada modului desfacerii contractului de muncă, astfel că a fost respins acest capăt de cerere.
Referitor la capătul de cerere întemeiat pe prevederile art. 183 din, reprezentând alimente, protecție efort, a reținut instanța că, în primul rând, nu este permisă compensarea în bani a acestui drept, iar începând cu 01 mai 2004, dreptul privind alimentația pentru protecție efort este compensat prin acordarea tichetelor de masă începând cu data de 01.05.2004, prin modificarea art. 174 din CCM, prin actul adițional 3193/ 06.05.2004, motiv pentru care a respins și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC " " SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 7 și 8 Cod pr.civilă.
Recurenta consideră că acțiunea reclamanților este tardivă deoarece în cauză se aplică termenul de prescripție de 6 luni instituit de disp.art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii pentru neexecutarea dispozițiilor contractului de muncă și nu este aplicabil termenul de 3 ani conform art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, deoarece drepturile solicitate nu au caracter salarial.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că cei doi reclamanți au avut contractul de muncă suspendat pe perioada octombrie-decembrie 2005, astfel că pe această perioadă unitatea recurentă nu poate fi obligată la achitarea drepturilor salariale.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția tardivității primei de Paști 2005, Curtea constată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 30.09.2008 astfel că drepturile anterioare datei de 30.09.2005 nu au mai putut fi solicitate conform dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. Codul muncii, și respins acest capăt de cerere reprezentând prime Paști 2005.
Reclamanții au fost salariații pârâtei până în data de 23.12.2005 astfel că puteau solicita drepturile aferente perioadei 30.09.2005- 23.12.2005, constatându-se că perioada ulterioară nu a fost lucrată de reclamanți, astfel prima de C 2005 a fost respinsă în mod corect.
În ceea ce privește excepțiile prescripției dreptului la acțiune pentru cererile privind nulitatea clauzelor art. 174 și 176 alin. 1 din CCM, Curtea constată că în privința acestor solicitări sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Ca atare, în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni, astfel încât urmează să fie admisă excepția prescripției pentru cererea de constatare a nulității clauzei art. 174 din CCM al SC SA încheiat pe anii 2005, 2006, 2007, și cea de constatare a nulității clauzei art. 176 alin 1 din CCM al SC SA, încheiat pe anii 2005, 2006, 2007.
Pe fondul cauzei, referitor la capătul de cerere privind diferențele salariale prevăzute de art. 128 și 129 din CCM, acestea au fost apreciate ca întemeiate, în mod corect, recunoscute și de pârâtă și au fost admise în parte pentru perioada 30.09.2005- 23.12.2005.
Cu privire la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și cota de gaze, tribunalul a constatat că în 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la prezentul contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate, în art. 176 alin.1, este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Se poate, prin urmare, concluziona, că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005 și următori, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au depus nici un contract colectiv de muncă la nivel de ramură pe această perioadă, care să prevadă respectivele drepturi.
În ceea ce privește capătul de cerere privind nerespectarea dispozițiilor art.50, s-a reținut că nu s-a cuantificat acest drept pentru fiecare reclamant și nici nu s-a făcut dovada modului desfacerii contractului de muncă, astfel că va fi respins acest capăt de cerere.
Referitor la capătul de cerere întemeiat pe prevederile art. 183 din, reprezentând alimente, protecție efort, Curtea reține că, în primul rând, nu este permisă compensarea în bani a acestui drept, iar începând cu 01 mai 2004, dreptul privind alimentația protecție efort este compensat prin acordarea tichetelor de masă începând cu data de 01.05.2004, prin modificarea art. 174 din CCM, prin actul adițional 3193/ 06.05.2004, motiv pentru care va fi respins și acest capăt de cerere.
În ceea ce privește susținerea recurentei că reclamanții au avut contractul de muncă suspendat pe perioada octombrie-decembrie 2005, Curtea constată că acest aspect nu afectează acordarea primelor de Paști și C, potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Referitor la diferențele salariale solicitate, Curtea constată că instanța de fond nu a stabilit un cuantum al acestora, astfel încât, cu ocazia executării sentinței, urmează să fie avute în vedere disp.art. 128-129 CCM/2005 și susținerile recurentei referitor la perioada lucrată.
Așa fiind, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului declarat de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar SPECIALISTS SRL, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.421 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,.114A,. B,.1,.61, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
GREFIER,
red.
tehnored.SȘ
5 ex./04.11.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
;
operator date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
