Speta drept civil. Decizia 2243/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIA
Dosar nr-
DECIZIA nr.2243
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ cu sediul în B,-, Jud. B și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN B cu sediul în B, str. - -, Nr. 30, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 506 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat situat în B,-, -.A,.20, jud. B.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 12 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Centrul Școlar de Educație Incluzivă B și Inspectoratul Școlar Județean B, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se recunoască dreptul reclamantei de a continua activitatea ca profesor titular de psihopedagogie specială în cadrul Centrului Școlar de Educație Incluzivă până la împlinirea vârstei de 65 de ani, obligarea aceluiași pârât de a încheia cu reclamanta un act adițional de modificare a contractului individual de muncă existent între parți, în sensul prelungirii duratei contractului pana la data de 31.08.2015, precum si rectificarea în mod corespunzător a mențiunilor din carnetul de munca, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a relatat instanței faptul că este profesor de psihopedagogie speciala cu gradul I acordat prin Ordinul Ministrului Învățământului nr.5920/11.10.1990, în cadrul Centrului Școlar de Educație Incluzivă, fostă școala speciala nr.1 Contractul său de muncă trebuia să înceteze la data de 16.09.2008, însă având în vedere că data pensionării la limită de vârsta a fost în cursul anului școlar, a optat pentru ieșirea la pensie după terminarea anului școlar, adică la 31.08.2009.
În conformitate cu prev.art.128 din Legea 128/1997 și ținând cont că îndeplinește condițiile privind competența profesională deosebită a solicitat rămânerea în activitate în cadrul instituției mai sus amintite, lucru refuzat deoarece nu este agreată de conducerea instituției. avizul Consiliului profesoral, nu a mai parcurs nici celelalte etape, singura soluție fiind întemeiata pe prev.OUG 67/2007, aprobata prin Legea 44/2008, prin care se realizează egalitatea de tratament între femei și bărbați in cadrul schemelor profesionale de securitate socială.
Reclamanta arătat că acțiunea este întemeiată și prin prisma deciziilor Curții Constituționale 1007/2008, 818/2008, 819/-/2008, prin care s-a recunoscut exercitarea nediscriminatorie a dreptului la muncă, și prin faptul că instanțele române sunt obligate să facă aplicarea prioritară a dispozițiilor protocolului 12 la CEDO, cu respectarea art.20 din Constituție și apreciază că instanța română trebuie să facă o aplicare unei jurisdicții depline, să stabilească starea de fapt și legea aplicabilă în cauza dedusa judecații, existența sau inexistența unui tratament discriminatoriu.
Consideră că în speță, nu se pune problema contrarietății vreunui text legal cu art.16 al.1 din Constituție, ci la interpretarea nediscriminatorie a modului de stabilire a vârstei standard de pensionare pentru femei, în lumina aplicării directe a prevederilor CEDO, care nu poate fi refuzată de instanțele de judecată.
Se arată că în cursul anului 2008 trebuia să înceteze contractul de muncă în vederea pensionării, ca urmare a împlinirii vârstei standard de pensionare pentru femei, prevăzuta de Legea 19/2000, redusă cu 5 ani ca o măsura de protecție a unui grup defavorizat, având în vedere că femeia da naștere la copii și depune o muncă suplimentară în gospodărie.
Așa fiind apreciază că nici o măsura de protecție privind un drept constituțional, dreptul la pensie, nu poate fi aplicată cu efectul încălcării altui drept, cel la muncă, pentru acele femei care nu doresc să beneficieze de favoarea acordată de lege, și care doresc să-și continue activitatea și după împlinirea vârstei de pensionare.
Se mai arată că în societatea contemporană a crescut rolul femeii, iar o serie tot mai largă de profesii și meserii permit exercitarea acestora până la împlinirea de vârste înaintate. În caz contrar, se încalcă principiul egalității de șanse și tratament între femei și bărbați, reglementat de art.14 din CEDO, art.12 din Protocolul la această convenție, precum și cele ale art.7 lit.a,g, ale art.9 al.1 lit.a și e din Legea 202/2002.
Prin OUG 67/2007, se dă posibilitatea angajaților să opteze pentru a se pensiona fie la vârsta standard prevăzută de Legea 19/2000, fie la vârsta standard prevăzută de aceeași lege pentru bărbați, care este mai mare.
Principiul egalității de tratament implică absența oricărei discriminări directe sau indirecte bazată pe sex, în ceea ce privește stabilirea unor vârste de pensionare diferite, așa cum se arata si in art.2 pct.1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, fiecare persoana fiind supusa doar îngrădirilor stabilite prin lege, in scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii, respectului drepturilor si libertăților celorlalți, in vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice si bunăstării generale intr-o societate democratica.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Centrul Școlar pentru Educație Incluziva Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere următoarele: reclamanta este născută la data de 16.04.1950, iar în conformitate cu prev. Legii 19/2000 și ale Ordinului 340/2001, a îndeplinit condițiile standard de pensionare la data de 16.09.2008, la 16 zile de la începerea anului școlar 2008-2009.
Făcând aplicarea prev.art.127 al.1 al Legii 128/1997, aceasta și-a continuat activitatea pana la 01.09.2009, pentru întregul an școlar 2008-2009.
Reclamantei îi sunt aplicabile prev. Legii 128/1997, iar in conformitate cu prev.art.128 din lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, care dovedește competenta profesională deosebită, poate fi menținut ca titular în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unității de învățământ, exprimat în urma votului nominal deschis și cu aprobarea anuală a inspectoratului școlar.
Cererea de prelungire a activității reclamantei s-a discutat inițial in ședința din 16.01.2009, apoi a fost rediscutata la data de 10.02.2009, urmare a votului din cele doua ședințe aceasta neprimind aviz favorabil pentru continuarea activității.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat și în cursul anului 2008 prelungirea de activitate, însă consiliul profesoral s-a opus, datorită comportamentului reclamantei și atitudinii sale disprețuitoare față de colegi, conducere, consiliului de administrație.
S- a mai arătat că temeiul de drept al cererii nu este aplicabil în speță, deoarece art.2 lit.a definește termenul de schemă profesională de securitate socială, iar la art.9 sunt prevăzute legile care trebuie modificate, și anume Legea 80/1995, Legea 164/2001, OUG 36/2003, OUG 595/2003, Legea 303/2004, etc. Acele legi se refera la categorii profesionale distincte, cu legi speciale, derogatorii de la dreptul comun, reglementat de Legea 19/2000.
Cu privire la capătul de cerere referitor la cererea privind continuarea activității ca titular, a solicitat respingerea, având în vedere și faptul că în anul 2008, reclamanta a solicitat să fie pensionată începând cu data de 01.09.2008, apoi s-a răzgândit și a cerut să continue activitatea.
În legătura cu încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă cu durata până la data de 31.08.2015, a solicitat respingerea, deoarece prelungirea activității nu se poate aproba de la început pentru o durata de 3 ani, ci cu aprobare anuală, fiind încheiate acte adiționale succesive, pentru fiecare an școlar în parte.
Referitor la rectificarea în mod corespunzător a mențiunilor din carnetul de munca, pârâta solicitat de asemenea, respingerea, pentru că reclamanta nu a indicat care sunt mențiunile din carnetul de muncă a căror rectificare o cere. În anul 2008, reclamanta a beneficiat de diplomă de excelență și de premiul bănesc aferent acelei distincții, în valoare de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni, care se acordă numai personalului pensionabil, adică aflat în ultimul an de activitate înaintea pensionarii.
Prin întâmpinarea formulată paratul Bas olicitat, de asemeni, respingerea acțiunii reclamantei, având în vedere că reclamanta este profesoară, iar cadrelor didactice le sunt aplicabile atât prev.Legii 128/1997, precum și ale Legii 19/2000.
Potrivit legii pensiilor, reclamanta a îndeplinit condițiile de pensionare la data de 16.09.2008, însă prevederile generale au fost coroborate cu prev. Legii 128/1997, precum și cu cele ale Ordinului 340/2001, conform cărora personalul didactic poate fi pensionat numai la data încheierii anului școlar respectiv, ceea ce i-a dat dreptul reclamantei să-și continue activitatea până la data de 31.08.2009.
În legătura cu cererea de prelungire a activității, a arătat că ea este doar o posibilitate, și nu o obligație a unității de învățământ.
În speță, reclamanta nu a obținut avizul favorabil din partea consiliului profesoral, necesar și obligatoriu pentru acordarea aprobării anuale a pentru prelungirea de activitate.
A arătat că OUG 67/2007 nu se aplică speței deduse judecații, deoarece in textul ei nu se regăsesc mențiuni referitoare la vârsta de pensionare și nici nu se face referire la acte normative care reglementează vârsta de pensionare, și anume Legea 19/2000.De asemeni, este de notorietate ca vârsta de ieșire la pensie a femeilor este mai mică decât cea a bărbaților, iar acesta nu poate fi considerat un criteriu de discriminare, atâta vreme cât legiuitorul a considerat normal și legal ca acestea să aibă posibilitatea de a ieși la pensie mai repede decât bărbații.
În final, s-a arătat că reclamanta a solicitat și beneficiat în anul școlar 2007-2008 de diploma de excelență și de premiul bănesc aferent acesteia, ce se acordă în conformitate cu prev.art.113 lit.e din Legea 128/1997.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către, pentru a comunica dacă la nivelul anului școlar 2009-2010 există posturi vacante de profesori specialitatea psiho-pedagogie, învățători, educatori, profesori itineranți, și dacă există posturi de profesori suplinitori la aceleași specialități, precum și numărul lor, relațiile fiind comunicate cu adresa nr.3575/07.05.2009.
La solicitarea părților au fost audiați martorii I, și, fiind vorba de câte o persoană din cele care au votat pentru prelungirea activității reclamantei, s-au abținut ori au votat împotrivă.
Prin sentința civilă nr. 506 din 13 mai 2009 Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă și Inspectoratul Școlar Județean B, constat că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru continuarea activității ca profesor titular de psihopedagogie specială în cadrul Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă B și pentru anul școlar 2009 -2010 și a obligat pârâtul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă B, să încheie cu reclamanta un act adițional de modificare a contractului de muncă existent, în sensul prelungirii duratei acestuia și pentru anul școlar 2009 -2010.
Prin aceeași sentință a obligat același pârât să rectifice mențiunile corespunzătoare din carnetul de muncă al reclamantei și a respins capătul de cerere privind prelungirea contractului până la data de 31.08.2015.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu cei doi pârâți, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să i se recunoască dreptul de a continua activitatea ca profesor titular de psihopedagogie specială în cadrul Centrului Școlar de Educație Incluzivă până la împlinirea vârstei de 65 de ani, obligarea aceluiași pârât de a încheia cu reclamanta un act adițional de modificare a contractului individual de munca existent între părți, în sensul prelungirii duratei contractului pana la data de 31.08.2015, precum și rectificarea în mod corespunzător a mențiunilor din carnetul de muncă.
După cum a rezultat din actele din dosar, reclamanta este profesor de psihopedagogie speciala cu gradul I acordat prin Ordinul Ministrului Învățământului nr.5920/11.10.1990, în cadrul Centrului Școlar de Educație Incluziva, fosta scoală speciala nr.1 Ea este născută la data de 16.04.1950, iar in conformitate cu prevederile Legii 19/2000 și ale Ordinului 340/2001, a îndeplinit condițiile standard de pensionare la data de 16.09.2008, la 16 zile de la începerea anului școlar 2008-2009.Făcând aplicarea prev.art.127 al.1 al Legii 128/1997, a optat pentru ieșirea la pensie după terminarea anului școlar, astfel încât aceasta și-a continuat activitatea până la 01.09.2009, pentru întregul an școlar 2008-2009.
Având in vedere că este profesoară la clasa a VI-a, reclamanta a solicitat continuarea activității până când elevii ei vor termina clasa a VIII-a, invocând aplicarea prev.art.128 din Legea 128/1997. Conform acestui text de lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, care dovedește competența profesională deosebită, poate fi menținut ca titular în funcția didactică la 3 ani peste vârsta de pensionare la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unității de învățământ, exprimat în urma votului nominal deschis și cu aprobarea anuală a inspectoratului școlar.
Reclamanta a solicitat prelungirea activității, îndeplinind condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat.
Cererea a fost discutata inițial în ședința din 16.01.2009, apoi a fost rediscutată la data de 10.02.2009, urmare a votului din cele doua ședințe aceasta neprimind aviz favorabil pentru continuarea activității, situație transmisă și inspectoratului școlar.
Anterior, reclamanta solicitat și în cursul anului 2008 prelungirea de activitate, însă consiliul profesoral s-a opus, cu motivația că aceasta are un comportament și o atitudine disprețuitoare față de colegi, conducere, consiliul de administrație.
În cauză, instanța a dispus audierea a trei martori, pe situația de fapt, din depozițiile acestora rezultând ca reclamanta și-a desfășurat activitatea de cadru didactic peste 35 de ani, iar pe linie profesională, aceasta este un cadru didactic cu o pregătire temeinică si solidă, care se preocupă de activitatea de predare si instruire a elevilor, intr-o continua perfecționare profesională. Din declarațiile acelorași martori a reieșit că motivul real al consiliului profesoral de refuz a prelungirii activității reclamantei, nu a fost faptul ca aceasta nu s-a încadrat în colectiv, ci intenția colegelor ei, care termina o facultate de același profil, de a ocupa postul reclamantei, care preda la orele de dimineața, mai bine plătite. Una din martore chiar a recunoscut că o mare parte a cadrelor didactice din școala sunt in curs de absolvire a unei facultăți cu profilul celei absolvite de reclamantă, si că este "o bătălie pentru orele de dimineață, care sunt mai bine plătite".
Motivarea respingerii cererii de prelungire, făcuta de directorul unității școlare, cuprinde multe fraze al căror conținut este nuanțat, cu talent artistic si farmec literar, insă lipsit de conținut, pentru că în final sa răzbată concluzia finală și reală a respingerii, si anume "în scoală sunt multe cadre didactice tinere, care au terminat studii de specialitate și nu sunt titulare deoarece nu exista posturi vacante. Prin pensionarea reclamantei s-ar crea un post vacant". De asemenea, a mai arătat ca întregul colectiv de cadre didactice al Centrului Școlar de Educație Incluziva își dorește ca reclamanta să nu primească nici măcar încadrarea ca suplinitor pentru anul școlar următor.
mai reținut instanța de fond că adresa nr.3575/07.05.2009, depusă de către paratul B la dosar, a rezultat ca există posturi vacante de profesori la specialitatea psiho-pedagogie, învățători, educatori, profesori itineranți, pentru anul școlar 2009 - 2010, ca posturile vacante se la etapa de pretransfer/transfer unde urmează să fie ocupate de cei cu specializare in domeniu, si ca cele libere vor fi scoase la concursul de titularizare ce va avea loc in data de 15.07.2009.In acest fel, nu se încalcă nici metodologia de mișcare a cadrelor didactice, stabilită de Ministerul Educației și Învățământului, astfel încât nu se justifică, sub nici o formă, înlăturarea reclamantei din cadrul unității școlare în care își desfășoară activitatea.
Așa fiind, apare ca abuzivă măsura luată de consiliul profesoral de a refuza să-i acorde reclamantei prelungirea de activitate, pentru toate argumentele expuse pe larg mai sus.
La acestea se adaugă și faptul că reclamanta nu dispune de alte mijloace legale de a cenzură atitudinea discreționară a consiliului profesoral, măsura respectiva neputând fi cenzurata decât de instanța de judecată.
OUG 67/2007 dă posibilitatea angajaților să opteze pentru a se pensiona fie la vârsta standard prevăzută de Legea 19/2000, fie la vârsta standard prevăzută de aceeași lege pentru bărbați, care este mai mare. Astfel, in cursul anului 2008 trebuia sa înceteze contractul de muncă în vederea pensionarii, ca urmare a împlinirii vârstei standard de pensionare pentru femei, prevăzută de Legea 19/2000, redusă cu 5 ani ca o măsură de protecție a unui grup defavorizat, având în vedere ca femeia da naștere la copii și depune o muncă suplimentară în gospodărie.
Prin urmare, legiuitorul a instituit o măsură pozitivă ce vizează protecția unui grup social defavorizat(femeile), care astfel se retrag mai repede din câmpul muncii, pentru a se bucura de exercitarea dreptului constituțional la pensie (garantat de art.47 al.2 din Constituție). Dreptul la pensie are, la rândul lui, un rol de protecție, fiind un drept de asigurări sociale acordat pentru intervenirea unui risc social asigurat, bătrânețea.
Însă nici o măsură de protecție privind un drept constituțional, dreptul la pensie, al femeilor, nu poate fi aplicata cu efectul încălcării altui drept al lor, cel la munca, pentru acele femei care nu doresc sa beneficieze de favoarea acordata de lege, si care doresc sa-si continue activitatea și după împlinirea vârstei de pensionare, deoarece starea biologică le permite acest lucru. In societatea contemporana a crescut rolul femeii, iar o serie tot mai larga de profesii și meserii permit exercitarea acestora pana la împlinirea de vârste înaintate.
Așa fiind, instituirea cu caracter obligatoriu și inflexibil pentru femei a unei vârste standard de pensionare reduse față de bărbați este discriminatorie, fiind contrară egalității de șanse și tratament între femei și bărbați și având ca efect încetarea obligatorie a raporturilor de muncă al femeilor anterior celei a bărbaților. In acest fel, se încalcă dreptul constituțional la muncă al femeilor, deoarece măsura de protecție, constând în reducerea vârstei de pensionare, se aplică și împotriva voinței celei în cauză și chiar dacă obiectivul urmărit de măsura de protecție nu mai există, aceasta măsură nefiind legitimă și proporțională cu situația de fapt, precum și principiul egalității de șanse și tratament între femei și bărbați, reglementat de art.14 din CEDO, art.12 din Protocolul la aceasta convenție, și cele ale art.7 lit.a,g, ale art.9 al.1 lit.a și e din Legea 202/2002.
Prin OUG 67/2007 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, act normativ care completează Legea 202/2002 se da posibilitatea angajaților să opteze pentru a se pensiona, fie la vârsta standard prevăzută de Legea 19/2000 pentru femei, ca fiind vârsta mai mică de pensionare, fie la vârsta standard prevăzută de aceeași lege pentru bărbați, care este mai mare.
Principiul egalității de tratament implică absența oricărei discriminări directe sau indirecte bazată pe sex, în ceea ce privește stabilirea unor vârste de pensionare diferite, așa cum se arată și în art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiecare persoană fiind supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii, respectului drepturilor si libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, în deciziile de speță nr. 1007/2008, 818/2008, 819/-/2008, prin care s-a recunoscut exercitarea nediscriminatorie a dreptului la muncă, iar instanțele române sunt obligate să facă aplicarea prioritară a dispozițiilor protocolului 12 la CEDO, cu respectarea art.20 din Constituție să stabilească starea de fapt și legea aplicabilă în cauza dedusă judecății, existenta sau inexistența unui tratament discriminatoriu.
În speță, nu se pune problema contrarietății vreunui text legal cu art.16 al.1 din Constituție, ci la interpretarea nediscriminatorie a modului de stabilire a vârstei standard de pensionare pentru femei, în lumina aplicării directe a prevederilor CEDO, care nu poate fi refuzată de instanțele de judecată. Sunt discriminatorii prevederile, criteriile, practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii, practici, sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Prin Directiva 2000/78 din 05.03.2009, Curtea s-a pronunțat în sensul că interzicerea discriminărilor pe criterii de vârstă constituie un element esențial pentru atingerea obiectivelor stabilite in liniile directoare privind ocuparea forței de muncă și încurajarea diversității la încadrarea în muncă. Cu toate acestea, diferențele de tratament legate de vârsta nu constituie o discriminare interzisă atunci când sunt justificate în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politica de ocupare a forței de muncă, a pieței muncii si formarii profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.
Este esențial să se facă distincție între diferențele de tratament care sunt justificate în anumite împrejurări și necesită dispoziții specifice care pot în funcție de situația statelor membre și discriminările care trebuie sa fie interzise.
În acest fel, este de competența instanței naționale să verifice dacă reglementarea în cauză în acțiunea principală corespunde unui asemenea obiectiv legitim și dacă autoritatea legislativă sau de reglementare națională putea în mod legitim să considere, având în vedere marja de apreciere de care dispun statele membre în materie de politică socială, ca mijloacele alese erau corespunzătoare și necesare pentru realizarea acelui obiectiv. Acest articol 6 impune statelor membre să stabilească legitimitatea obiectivului invocat cu titlu de justificare în limita unui standard ridicat aplicabil în materie de probațiune.
În ceea ce privește poziția B, de respingere a acțiunii reclamantei, instanța de fond a reținut că singurele argumente în favoarea acestei solicitări sunt acelea că reclamanta nu a obținut avizul favorabil din partea Consiliului Profesoral, necesar si obligatoriu pentru acordarea aprobării anuale a pentru prelungirea de activitate.
Din aceste considerente, instanța a constatat întemeiată în parte acțiunea reclamantei și că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru continuarea activității ca profesor de psihopedagogie specială în cadrul Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă B, și pentru anul școlar 2009 - 2010.
Așa fiind, instanța de fond a reținut că nu se justifică acordarea prelungirii de activitate de la început, pentru o perioada de 3 ani, ținând cont de prev.art.128 din Legea 128/1997.Conform acestui text de lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu titlul științific de doctor, care dovedește competenta profesională deosebită, poate fi menținut ca titular în funcția didactica pana la 3 ani peste vârstă de pensionare la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unității de învățământ, exprimat în urma votului nominal deschis și cu aprobarea anuală a inspectoratului Școlar.
Textul de lege prevede expres că se impune aprobarea anuală a B cu privire la continuarea activității reclamantei, ori în situația în care instanța ar accepta ca prelungirea sa se facă de la început pe trei ani, s-ar eluda prevederile legale in materie și s-ar încălca atribuțiile si competenta paratului Reclamanta are posibilitatea ca la sfârșitul anului școlar respectiv să formuleze o noua cerere către Consiliul Profesoral al scolii, aprobările fiind anuale.
Împotriva acestei sentința în termen legal au formulat recurs pârâții Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă și Inspectoratul Școlar Județean B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect recurenții au arătat că acțiunea era tardiv formulată, împrejurare care nu a fost sesizată de instanță și nu a fost pusă în discuția părților. Astfel, în conformitate cu disp. art.73 lit.a, coroborate cu disp. art. 67 lit.a din Legea nr.168/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi pot fi introduse pe rolul instanțelor de judecată în termen de 30 zile de la data când cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă împotriva sa. Or, în condițiile în care reclamanta a fost nemulțumită de neacordarea avizului de menținere în funcția didactică după împlinirea vârstei de pensionare, aspect de care a luat cunoștință la data de 16.01.2009, termenul de depunere a acțiunii la instanță începe să curgă din acest moment sens în care acțiunea, înregistrată la Tribunalul Buzău la data de 11.03.2009, este tardiv formulată.
Pe fondul cauzei, recurenții au arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii precum și faptul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Au precizat recurenții că aplicabile în cauză sunt disp. art.128 din Legea nr.128/1997 care prevăd că un cadru didactic, pentru a putea fi menținut ca titular în funcția didactică după împlinirea vârstei de pensionare, este necesar să obțină avizul consiliului profesoral ( exprimat în urma votului nominal deschis ) precum și aprobarea anuală a inspectoratului școlar. În condițiile în care intimata nu îndeplinește aceste două condiții, neavând acordul consiliului profesoral, este evident că nu putea să fie menținută ca titular în funcția didactică, interpretarea dată de prima instanță textelor de lege incidente în cauză fiind greșită.
Au mai arătat recurenții că hotărârea recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor procedurale privitoare la motivare întrucât pe de o parte, în practicaua hotărârii au fost menționate succint o parte din apărările menționate în întâmpinare, iar pe de altă parte, în considerente, instanța nu a făcut nici o trimitere la aceste apărări nepronunțându-se nici asupra problemelor de drept invocate și nici asupra probatoriului administrat în apărare, ceea ce conduce la concluzia că hotărârea este practic nemotivată.
Pentru aceste considerente, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma disp. art.3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor legale care au incidență în cauză în soluționarea cauzei, constată că recursul este fondat, potrivit următoarelor considerente:
Intimata reclamantă a solicitat prin acțiunea introductivă pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea recurenților pârâți la recunoașterea dreptului de a-și continua activitatea ca profesor titular de psihopedagogie specială în cadrul Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă B până la împlinirea vârstei de 65 ani.
Sub acest aspect, ținând cont de natura acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută critica privind tardivitatea formulării acțiunii, în cauză nefiind incidente dispozițiile legale invocate.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că în conformitate cu disp. art.128 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu titlu științific de doctor, care dovedește competență profesională deosebită poate fi menținut ca titular în funcție didactică până la trei ani peste vârsta de pensionare la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unității de învățământ, exprimat în urma votului nominal deschis și cu aprobarea anuală a inspectoratului școlar.
Din analizarea textului legal aplicabil situației de față, Curtea reține că prelungirea activității cadrelor didactice peste vârsta de pensionare reprezintă numai o posibilitate și nicidecum o obligație a unității de învățământ și că menținerea în activitate se poate realiza numai în urma îndeplinirii celor două condiții prevăzute cumulativ de lege: avizul profesoral și aprobarea anuală a inspectoratului școlar.
Din actele dosarului, reiese că cererea de prelungire a activității intimatei reclamante s-a discutat în ședința consiliului profesoral din data de 16.01.2009 și a fost rediscutată tot în cadrul acestui consiliu și la data de 10.02.2009, dar că în ambele ședințe s-a votat împotriva prelungirii activității acesteia.
Întrucât intimata reclamantă nu a îndeplinit cerința obținerii avizului consiliului profesoral, este evident că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege, astfel încât în mod eronat prima instanță a apreciat că aceasta își poate continua activitatea și pentru anul școlar 2009- 2010, obligând unitatea școlară să încheie act adițional de modificare a contractului de muncă în acest sens.
Astfel, prima instanță a interpretat eronat textul de lege, substituindu-i-se unității de învățământ care a înțeles să nu acorde avizul pentru prelungirea activității acestui cadru didactic peste vârsta de pensionare.
Curtea reține că acordarea dreptului de prelungire a activității peste vârsta de pensionare a cadrelor didactice este atributul exclusiv al unității de învățământ și întrucât intimata reclamantă nu a obținut acest aviz obligatoriu și nefiind îndeplinite cerințele disp. art. 128/ 1997, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Apreciind ca întemeiate, prin urmare criticile invocate, Curtea urmează ca în temeiul art.312 alin.1,2,3 Cod procedură civilă să admită recursul, să modifice în parte sentința în sensul că va respinge,în rest, acțiunea ca neîntemeiată, urmând să mențină restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ cu sediul în B,-, Jud. B și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN B cu sediul în B, str. - -, Nr. 30, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 506 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat situat în B,-, -.A,.20, jud. B.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier
6 ex/16.12.2009
dosar fond - al Trib.
fE.;G
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
