Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.227/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- judecător
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.1488/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care față de actele și lucrările dosarului și solicitarea recurenților pârâți de judecare a cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- reclamanții, și G, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE solicitând obligarea acestora la plata sporului de fidelitate cuvenit de la data de 01.06.2005 până la data pronunțării hotărârii, obligarea la plata primelor de concediu cuvenite pentru anii 2005, 2006 Și 2007, precum și obligarea pârâtului MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE, în calitate de coordonator principal de credite să cuprindă în buget sumele necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că în calitate de personal civil beneficiază de aceste drepturi, întrucât își desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale polițiștilor, iar atâta timp cât li se acordă de către angajator spor pentru condiții de pericol deosebit precum și sporul de dispozitiv, în aceleași procente cu al polițiștilor, angajatorul recunoaște implicit similaritatea condițiilor de muncă, concluzionând că sunt aplicabile prevederile art.49 din Legea nr.138/1999 prin care li s-au acordat toate primele, sporurile și indemnizațiile de care se bucură polițiștii.
Cu privire la faptul că plata primelor de concediu a fost suspendată prin legile bugetului de stat, s-a menționat că potrivit ar.64 alin.2 din Legea nr.24/2000, dispoziția de suspendare reintră de drept în vigoare la data expirării duratei de suspendare și în aceste condiții, neplata în continuare a drepturilor bănești aferente anilor 2005 - 2007 cu titlu de primă de vacanță este nelegală și contravine totodată art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul fiecărei persoane de a se bucura de respectul bunurilor sale. In sprijinul cererii s-a invocat și Decizia nr.XII din 05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că primele de concediu acordate polițiștilor pentru anii 2004 -2006 se cuvin, așa cum au fost reglementate de art.37 din Legea nr.138/1999.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 37 alin.2 din nr.OG38/2003 și art.49 din Legea nr.138/1999.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, arătând că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual din sunt prevăzute de nr.OUG24/2000, cu modificările și completările ulterioare și nu de cele ale nr.OG38/2003 sau ale Legii nr.138/1999, iar dispozițiile aplicabile în domeniul salarizării personalului contractual nu instituie dreptul la prima de concediu sau spor de fidelitate pentru această categorie de personal.
S-a mai susținut că reclamanții sunt într-o gravă eroare atunci când susțin că personalul contractual civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști), precum și faptul că ministerul poate să formuleze doar propuneri pentru proiectul de buget, însă, în speță, având în vedere că personalul civil nu are dreptul la prima de concediu, nu există nici un temei legal nici măcar să formuleze propuneri pentru proiectul de buget în acest sens.
Pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că de drepturile bănești pretinse beneficiază doar cadrele militare și personalul civil, însă în aplicarea art.49 din Legea nr. 138/1999 s-au avut în vedere exclusiv drepturile și sporurile de care beneficiază cadrele militare din (jandarmi, pompieri), iar acordarea acestor drepturi se poate face fie prin modificarea legislației în vigoare, fie prin introducerea unei clauze în contractul individual de muncă.
Prin sentința civilă nr.1488/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă. Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților primele de concediu aferente anilor 2005, 2006, 2007 și sporul de fidelitate procentual raportat la vechimea în muncă a fiecărui reclamant începând cu data de 01.06.2005 și până la data pronunțării hotărârii. Pârâtul a fost obligat să cuprindă în buget sumele necesare plății sumelor menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați la. H cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, ocupând funcții de medic de specialitate și tehnician dentar.
Referitor la suspendările dispuse prin legile anuale ale bugetului, se are în vedere că prima de concediu pretinsă în prezenta acțiune este un drept derivat dintr-un raport de muncă, prevăzut în actele normative sus-arătate. Suspendarea succesivă dispusă prin legile bugetului pe parcursul mai multor ani nu poate echivala cu înlăturarea drepturilor câtă vreme dreptul material există, textele de lege în discuție nefiind abrogate ori declarate neconstituționale.
Conform dispozițiilor art.53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului ori prin suspendarea succesivă a plății primei de vacanță. Acest drept nu a fost restrâns ci îngrădit, operând în mod concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
A considera că și după expirarea perioadei de suspendări și aplicării unui act normativ dispozițiile acestuia nu își produc efectele, echivalează cu o golire de conținut a normei juridice, fapt ce contravine în esență dreptului consacrat în art. 1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Dealtfel prin Decizia nr. XII/5.02.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și în aplicarea dispozițiilor art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 prin salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor probate prin Legea nr.353/2003 a decis că prima de concediu se cuvine pentru perioada 2004 - 2006.
Art.49 din Legea nr.138/1999 prevede că "personalul civil din ministerele și instituțiile prevăzut la art.47 care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Prin dispozițiile nr.OG 38/2003 s-a acordat funcționarilor publici cu statut special (polițiștilor) sporul de fidelitate de până la 20% din salariu în funcție de vechimea în muncă, precum și prima de concediu, egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu.
Se reține astfel că singura condiție impusă de art.49 din Legea nr.138/1999 pentru ca personalul civil din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative să beneficieze de sporurile, primele și indemnizațiile acordate cadrelor militare este ca ambele categorii de personal să desfășoare activități în condiții similare. Ca urmare, nu există nici o rațiune pentru neincluderea sporului de fidelitate și a primelor de concediu raportat la textele de lege menționate, cu atât mai mult cu cât reclamanții beneficiază de alte drepturi recunoscute polițiștilor, respectiv norma de hrană, indemnizație de dispozitiv, spor pentru pericol deosebit, după cum se precizează chiar în cuprinsul cererii.
În aceste condiții a fost înlăturată și apărarea pârâtei în sensul că actele normative invocate de reclamanți reglementează drepturile de care beneficiază exclusiv polițiștii, iar drepturile bănești ale cadrelor militare avute în vedere la art.49 din Legea nr.138/1999 ar fi cele reglementate prin Legea nr. 80/1995.
Dealtfel, prin art.1 din Legea nr.138/1999 se menționează că dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din Ap. Ministerul d e Interne, și
Prin adresa nr.-/26.09.2008 emisă de Direcția Generală Medicală din cadrul ministerului pârât, se precizează că "activitatea desfășurată în cadrul centrului medical are un caracter unitar, indiferent că este prestată de personal contractual sau polițist", existând reglementări diferite doar cu privire la drepturile și obligațiile fiecărei categorii de personal dintre cele menționate anterior.
Rezultă că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.49 din Legea nr.138/1999 în ceea ce privește activitatea reclamanților, aceștia desfășurându-și activitatea fără putință de tăgadă în condiții similare cu celelalte cadre militare (medicii militari).
In consecință, raportat la textele de lege menționate, s-a apreciat că reclamanții au dreptul la primele de concediu pentru anii 2005 - 2007, precum și la sporul de fidelitate pretins, urmând a fi obligați pârâții la plata acestor drepturi începând cu data de 01.06.2005 și până la data pronunțării hotărârii.
În calitate de ordonator principal de credite, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost obligat să cuprindă în buget sumele necesare plății acestor drepturi, în lipsa acestora pârâții - ca instituții bugetare, neavând posibilitatea achitării sumelor menționate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului H solicitând admiterea recursurilor și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
În expunerea de motive au reținut, în esență, că reclamanții, făcând parte din personalul civil, contractual al H, sunt beneficiarii drepturilor bănești prevăzute de dispozițiile nr.OUG24/2000 și nu ale celor prevăzute de nr.OG38/2003 sau de Legea nr.138/1999.
Conform art.49 din Legea nr.138/1999, personalul civil din, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indexările acordate acestora, dar în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu, astfel că, pe cale de consecință, nici reclamanții nu pot beneficia de plata acestora.
Personalul contractual civil din, apreciază recurenții, nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special, respectiv polițiștii. Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice expres prevăzute de art.26 alin.1 din Legea nr.218/2002, iar reclamanții au atribuții stabilite în contractul de muncă.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului H și-a întemeiat recursul pe excepția lipsei calității procesuale pasive, menționând că nu se află în raporturi juridice cu reclamanții, singura legătură existentă fiind asigurarea serviciilor medicale de către aceștia. Reclamanții își exercită activitățile în cadrul Centrului Medical Județean H, independent de inspectoratele de poliție județene, fiind în relații de subordonare directă cu Direcția Medicală, instituție care se află în subordonarea
Deliberând asupra recursurilor de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Dând eficiență prevederilor art.137 Cod pr.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul H, excepție care urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În mod greșit apreciază pârâtul că între el și reclamanții intimați nu există raporturi juridice, câtă vreme aceștia asigură serviciile medicale pentru întregul sistem, situație în care textele de lege invocate nu au relevanță în cauză.
Chiar dacă Inspectoratul Județean de Poliție și Centrul Medical Județean, în cadrul căruia reclamanții își desfășoară activitatea au organe proprii de conducere și organe financiar contabile distincte, așa cum susține pârâtul recurent, doar Inspectoratul Județean de Poliție are calitatea de ordonator terțiar de credite, calitate în care propune și apoi gestionează un singur buget pentru ambele instituții, situație în care reclamanții au calitatea de angajați cu contract de muncă ai
Pe fond, recursurile sunt fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de angajați cu contract individual de muncă pe durată determinată în funcțiile de medici și tehnicieni dentari.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile Deciziei nr.XII/05.02.2007 prin care a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general și, în aplicarea dispozițiilor art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobate prin Legea nr.353/2003 a decis că prima de concediu se cuvine pentru perioada 2004 - 2006.
Așa cum corect a reținut recurentul, drepturile bănești cuvenite reclamanților, în calitate de personal civil contractual din, sunt stabilite prin nr.OUG24/2000 și nu prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, și nici prin nr.OUG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Este adevărat că prin art.49 din Legea nr.138/1999, personalul civil, inclusiv din, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
De asemenea, este reală susținerea conform căreia prin dispozițiile nr.OG38/2003 s-a acordat polițiștilor, în calitate de funcționari publici cu statut special, sporul de fidelitate de până la 20% din salariu în funcție de vechimea în muncă, precum și prima de concediu, egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, singura condiție impusă de art.49 din Legea nr.138/1999 pentru ca personalul civil din cadrul să beneficieze de sporurile acordate polițiștilor, pe atunci cadre militare, este ca ambele categorii de personal să desfășoare activități în condiții similare.
O primă observație care se impune este aceea că, la data intrării în vigoare a Legii nr.138/1999, primele de concediu și sporul de fidelitate nu erau menționate în beneficiul polițiștilor și, pe cale de consecință, nu puteau profita nici personalului contractual.
În al doilea rând, chiar dacă instanța de fond a înțeles necesitatea îndeplinirii condiției desfășurării activității în condiții similare de către ambele categorii de personal, nu a motivat în ce constau aceste "condiții similare".
În realitate, această condiție nu este îndeplinită în speță, câtă vreme polițiștii îndeplinesc atribuțiile expres prevăzute în Legea nr.218/2002, în timp ce reclamanții, conform contractelor de muncă depuse la dosar, îndeplinesc alt gen de activități.
Că este așa rezultă și din modul de redactare a Deciziei nr.XII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 05.02.2007, prin care, atât în considerente, cât și în dispozitiv, se fac referiri doar la dreptul polițiștilor de a primi prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu pentru perioada anilor 2004 -2006, fără nici o referire la personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.37 alin.2 teza I din nr.OG48/2003 privind prima de concediu, pentru simplul considerent, așa cum am arătat mai sus, că nu își desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale polițiștilor.
În virtutea aceluiași raționament, reclamanților nu li se cuvine nici sporul de fidelitate.
Față de cele ce preced, în conformitate cu prevederile art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de pârâți și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite atât recursul declarat de pârâtul, cât și recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Jud. H împotriva sentinței civile nr.1488/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții C-tin, Blada - și. împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Thred.
2ex./18 Martie 2009
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
