Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2279/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2279
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar SPECIALISTS SRL, cu sediul în B, - -, nr.35, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 377 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți escu domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în M,-, -.B,.4,.39, județul D, domiciliat în M, str.-, nr.30, -.A,.3,.14, județul D, domiciliat în M,-, -D,.2,.8, județul D, G, domiciliat în M,-, -.C,.4,.59, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, sat Lungă, județul D, domiciliat în M,-, -.2,.3,.15, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat lui nr.43, județul D, domiciliată în M,-,.4,.153, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat M nr.250, județul D, domiciliat în M,-,.3,.110, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA și intimații-reclamanți escu, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții escu, G, au chemat în judecată pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaze prevăzută de art.176 din CCM, la plata aprovizionare toamnă-iarnă prevăzute de art.170 alin.1 și 2 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, pe anii 2005-2008, sume reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, obligarea pârâtei la acordarea gratuit de acțiuni ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, potrivit art.168 alin. 6 din CCM 2004 - 2008, plata beneficiilor conform CCM.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, iar de la data nașterii acestor drepturi și până în prezent societatea nu s-a achitat de aceste obligații salariale prevăzute în CCM pe anii 2005 - 2008.
S-a mai arătat că prin dispozițiile CCM la nivel de unitate și de ramură se prevede dreptul salariaților la drepturi salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe agent economic și de asemenea, la contravaloarea cotei de gaze de 4000 mc.
De asemenea, reclamanții au mai arătat că potrivit art.168 alin.6 din CCM la nivel de ramură pe anii 2004-2008, în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații parte în prezentul contract vor beneficia de un număr de acțiuni negociat de cu SA, acordate gratuit și de asemenea, beneficii ce vor fi atribuite tot în urma negocierii cu și care se vor acorda în raport de profitul net obținut de pe anul precedent.
La dosarul cauzei s-au depus copii de pe cărțile de identitate și cărțile de muncă ale reclamanților, hotărâri judecătorești reprezentând practică judiciară în materie.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și de asemenea, a invocat excepția tardivității promovării acțiunii în raport de dispozițiile art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, susținând că drepturile solicitate au fost incluse începând cu 01.06.1997 în salariile de bază ale reclamanților, potrivit art. 176 din pe anul 2007.
Pârâta a mai susținut că nu este vorba de drepturi salariale ci încălcări ale clauzelor CCM, iar în ceea ce privește contravaloarea cotei de gaze, a susținut că și acestea au fost incluse în salariu începând cu 01.07.1997, lucru care a fost înscris și în cărțile de muncă ale salariaților, cu mențiunea " reașezat salariul conform faxului nr.1818 din 04.07.1997".
Cât privește dreptul la acțiuni și beneficii, pârâta a apreciat că numai SA poate acorda aceste acțiuni și beneficii, iar nu -ul, care nu a înserat nicio clauză contractuală, acționarii săi fiind o societate pe acțiunii din anul 2002 cu o structură exclusiv privată și nu poate dispune de acțiunile altei societăți comerciale întrucât reclamanții au fost transferați de la SC SA.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.377 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a suplimentărilor salariale reprezentând prime pentru aprovizionare toamnă-iarnă 2007, conform perioadei lucrate de fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflație până la momentul plății efective, au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește dreptul la cota de gaze și aprovizionare toamnă-iarnă, acestea au fost incluse, începând cu 01.07. 1997 în salariile de bază ale reclamanților, aspect care a fost înscris și în cărțile de muncă ale reclamanților.
Cu toate acestea, dreptul salariaților la contravaloarea aprovizionare toamnă-iarnă este reiterat în CCM la nivel de ramură pe anul 2007 și cum pârâta nu a făcut dovada că a acordat aceste drepturi, în condițiile în care sunt înscrise în contract, instanța de fond a admis acest capăt de cerere pentru anul 2007.
Cât privește dreptul la acțiuni și beneficii, instanța de fond a reținut că prin art.168 alin.6 din CCM la nivel de ramură pe 2004-2008 se prevede posibilitatea reclamanților de a beneficia de aceste drepturi pe baza negocierilor din cu SA.
Cum nu s-a făcut dovada acestor negocieri, instanța de fond a apreciat că acțiunea este prematur formulată.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat trebuia reținută și apărarea pârâtei, din care rezultă că reclamanții au fost transferați de la SC SA, astfel că nu sunt îndreptățiți la acțiuni și beneficii la SC SA.
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins cererile privind acordarea de acțiuni și beneficii.
În ceea ce privește excepțiile invocate, instanța de fond a apreciat că obiectul cauzei îl constituie drepturi salariale reglementate prin art. 283 alin.1 lit. c din, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în 3 ani în situația în care obiectul conflictului individual constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Chiar dacă acordarea de drepturi salariale reprezintă obligații contractuale care ar putea face incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, instanța de fond a apreciat că dispozițiile de la litera c au un caracter special și derogă de la lit. e care are un caracter general.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția tardivității promovării acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată faptul că pretențiile referitoare la ajutorul ce se acordă pentru aprovizionarea de toamnă își găsesc sorgintea în contractul colectiv de muncă, un asemenea drept nefiind posibil a fi asimilat drepturilor salariale și nici unor altor drepturi, altele decât cele la care face referire expresă art.283 alin.1 din Codul Muncii.
Față de această situație, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune ca prim motiv de recurs.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii, constând în esență, în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997, conform telexului nr.2412/1998, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și din oficiu conform art. 3041Cod pr.civilă, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte SC B fostă SC SA B-astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă depuse la instanța de fond.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006.
Potrivit art.137 din același contract, evocat și corect interpretat de instanța de fond, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază, iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea că, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar recurenta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Pârâta a susținut și dovedit cu înscrisurile depus în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a - RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, conform art.168 alin.3 din contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris, emis și semnat de asemenea de SN SA, pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că prin Protocolul din 1 martie 2002 fost înființată societatea SC SA devenită actualmente SC care a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu toate drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv drepturile salariale astfel cum ele au fost majorate și indexate periodic, și în care a fost inclusă contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, potrivit cu cele arătate.
Drept consecință, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe unitate pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 fost inclusă în salariile de bază ale reclamanților, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a admis acțiunea.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, care constituie primul motiv de recurs, Curtea reține că drepturile salariale solicitate de reclamanți, chiar dacă își au originea în contractul colectiv de muncă sunt drepturi cu specific salarial, fiindu-le astfel aplicabil termenul de prescripție prevăzut de disp.art. 283 lit.c din Codul Muncii, respectiv 3 ani.
În aceste circumstanțe, Curtea va admite recursul conform art.312 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta- pârâtă SC SA, cu sediul în B, str. G-ral., nr. 11 bis. sector 1, prin administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B, sector 3,-, -27, etaj 4, împotriva sentinței civile nr.377 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți escu, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în M,-, -.B,.4,.39, județul D, domiciliat în M, str.-, nr.30, -.A,.3,.14, județul D, domiciliat în M,-, -D,.2,.8, județul D, G, domiciliat în M,-, -.C,.4,.59, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, sat Lungă, județul D, domiciliat în M,-, -.2,.3,.15, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat lui nr.43, județul D, domiciliată în M,-,.4,.153, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat M nr.250, județul D, domiciliat în M,-,.3,.110, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința și, pe fond, respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - ---
Grefier,
Red.
Tehnored.
16 ex./15.12.2009
dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond - ; -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Emis 14 comunicări/17.12.2009
Grefier,
1. SC SA,
2. Insolvency Specialists
3. escu,
4. ,
5. ,
6. ,
7. G,
8. ,
9. ,
10. ,
11. ,
12. ,
13. ,
14. ,
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
