Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2335/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2335
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în B, str. -. -, nr. 79, - 14,. 1,. 7,. 41, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1230 din data de 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns pentru recurenții-reclamanți, și, avocat din Baroul Baroul B, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul de fond (fila 189), lipsind intimata-pârâtă SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de lipsa apărătorului intimatei-pârâte lasă cauza la ultima strigare.
La ultima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, răspuns pentru recurenții-reclamanți avocat, lipsind intimata-pârâtă SC SA
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți arată că apărătorul ales al intimatei-pârâte nu a făcut dovada lipsei la termenul anterior și apreciind cauza în stare de judecată, solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și să se acorde reclamanților drepturile salariale conform art. 170 și 178 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Arată că pârâta nu a făcut dovada includerii acestor drepturi în salariul de bază în funcție de specialitatea fiecăruia, deoarece dacă s-ar fi introdus, salariul unui petrolist ar fi ajuns la o sumă considerabilă, mult mai mare ca cea din cartea de muncă.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând obligarea acesteia la achitarea contravalorii suplimentarii salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă prev.de art.176 al.1 din CCM la nivel de grup de unități din industria petroliera pentru anii 2006, 2007 si 2008; la suplimentarea salarială reprezentând ajutor material egal cu contravaloarea a cate 2500-4000. gaze naturale, conf.art.178 al.1 din CCM și plata suplimentară salarială reprezentând salariul mediu de bază pe unitate pentru prima de Paște 2008, în baza art.168 din CCM pe unitate, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației calculata de la scadență și până la data plății efective precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării de toamnă-iarnă prev.de art.176 al.1. pentru anii 2006, 2007 si 2008; ajutor material egal cu c/valoare a cate 2500-4000. gaze naturale conf.art.170 al.1 și un salariul mediu de bază pe unitate pentru evenimentul Paște 2008 în baza art.168 din CCM pe unitate, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus înscrisuri(filele 5-184).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 190-196) prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e muncii, fiind depășit termenul de prescripție de 6 luni, iar în fond a solicitat respingerea acțiunii, motivându-se ca drepturile revendicate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de bază, iar pârâta a achitat sumele brute solicitate.
Pârâta a depus înscrisuri (filele 197-212).
Față de aceasta situație, la același termen, reclamanții au depus concluzii scrise în temeiul art.146 pr.civ. solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâtă(filele 213-214).
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1230 pronunțată la data de 5 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa respins în întregime acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, sub aspectul excepției că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii în baza cărora prezenta acțiune este supusa termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv decembrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Totodată analizând fondul dreptului dedus judecății tribunalul a stabilit în esență, că potrivit actelor existente la dosar (cărțile de muncă, actele adiționale, adresele existente la dosar) reclamanții sunt salariații pârâtei, însă în perioada 2005-2007 li s-au achitat toate drepturile salariale la care au avut dreptul în raport de muncă prestata, inclusiv contravaloarea cotelor de gaze ce li se cuvenea ce a fost compensată prin majorarea salariilor de bază.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă la câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Totodată, în baza art.170 din CCM, salariații din cadrul industriei petroliere, au dreptul la un ajutor material reprezentând c/valoarea unei cantități de 4000. de gaze naturale, anual.
Pe de alta parte, disp.art.187 din CCM nr.288/2006 a prevăzut că salariații agenților economici din domeniul petrolului, vor primi anual un ajutor material egal cu c/valoarea unei cote de gaze naturale numai în măsura în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, astfel încât acest ajutor material a fost compensat prin CCM pe anul 1997, cuantumul și condițiile de acordare ale acestuia urmând să fie stabilite prin CCM-uri la nivele inferioare.
Mai mult chiar, actele și lucrurile dosarului atestă că în CCM-ul la nivel de ramură pe anii 2005-2007 s-a prevăzut pentru salariații pârâtei, acordarea unor cote de gaze numai în măsura în care acestea nu au fost compensate prin majorarea salariului de bază, menționându-se că în ceea ce privește cuantumul și condițiile de acordare ale acestora, urmează să fie încheiate CCM-uri la nivele inferioare, pe baza unor negocieri în acest sens, însă la dosar nu exista nicio probă care să dovedească că aceste drepturi nu s-ar fi compensat prin majorarea salariului de bază și că ar fi existat negocieri privind condițiile și criteriile de acordare ale acestora, valoarea lor concretă în cazul neincluderii lor în salariul de bază.
Prin urmare instanța, având în vedere aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de CCM-urile sus-menționate, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanții au declarat în termen legal, recurs(filele 4-5) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții-reclamanți au criticat respingerea cererii de acordare a contravalorii primei pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și a cotei de câte 4000 mc gaze naturale anual, reiterând susținerile din acțiune și susținând că pârâta nu a făcut dovada plății acestor drepturi sau a includerii lor în salariile de bază, iar instanța de fond a interpretat eronat clauzele contractuale și a respins nejustificat această cerere.
Recurenții-reclamanți au mai susținut că se impunea efectuarea unei expertize de specialitate care să verifice dacă drepturile pretinse au fost sau nu efectiv incluse în salariile lor de bază și au solicitat admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în scopul completării probelor.
Intimata-pârâtă nu s-a înfățișat la judecata recursului deși a fost legal citată.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte SC SA B, Sucursala -Cercetare SA P - astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic că aceste drepturi au fost încasate de reclamanți în perioada anilor 2006-2007-2008, după cum s-a solicitat.
Intimata susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar la instanța de fond că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-recurenți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta (filele 200-201 dosar fond) s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Apoi, pentru anul 1998(filele 202-203) art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta (fila 197) stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002(filele 204-205) deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Cum pârâta-intimată a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale recurenților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, capătul din acțiune prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2006, 2007 și 2008 a fost în mod corect respinsă.
În privința plății contravalorii ajutorului material reprezentând o cotă de câte 4000 mc. gaze naturale anual, Curtea reține sub un prim aspect, că acest drept a fost prevăzut inițial prin art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997 reluat apoi prin art.178 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră pe anul 2000 (fila 10) și menținut prin art.187 alin.1-3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 nr.288/2006 și actele adiționale ulterioare precum și prin art.187 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2008.
Toate aceste clauze contractuale prevăd primirea ajutorului material anual egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4000 mc. pentru salariații agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr.1-între care și SC SA cu toate filialele și sucursalele din componența sa-numai în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, pe de o parte, iar pe de alta, condițiile și criteriile de acordare a ajutorului trebuiau stabilite prin contractele colective de muncă la nivel inferior, astfel cum în mod legal și temeinic a reținut și prima instanță.
La nivel de unitate, începând cu data de 1.06.1997 s-a negociat ca acest ajutor material să fie inclus în salariul de bază al fiecărui angajat, la cuantumul salariilor negociate s-a adăugat câte o sumă fixă reprezentând valoarea compensației cotei de combustibil pentru prepararea hranei și încălzirea locuinței reglementată de HG. 542/1996 și care inițial a fost de 11.000 lei, iar după majorarea stabilită prin HG.860/1996 a devenit 17.000 lei, de asemenea evidențiată în carnetele de muncă ale reclamanților (filele 21, 46, 57, 68, 81,101, 120, 136, 158-159 și 179).
Această compensare, care nu poate fi tăgăduită în mod verosimil, a fost confirmată de ambele părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de
unitate pe anul 2008 prin art.176 alin.1 al cărui conținut este următorul "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997. Prin urmare, începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect având în vedere că acest ajutor nu se mai acordă salariaților, fiind inclus în salariile lor și va rămâne așa până când și vor conveni altfel".
și interpretând corect aceste clauze contractuale, prima instanță a stabilit că reclamanții nu mai pot revendica același drept pe care l-au primit prin includerea lui în salariu încă din luna iunie 1997, dovadă fiind mențiunile din carnetele de muncă astfel cum au fost analizate în cele ce preced.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține în totalitate sentința primei instanțe, critica privind necesitatea efectuării unei expertize de salarizare care să calculeze drepturile solicitate de recurenții-reclamanți nefiind justificată, deoarece drepturile bănești cerute reprezintă o chestiune de interpretare a legii și a clauzelor contractuale așa cum s-a arătat mai sus, iar nu una de calcule pentru care instanțele de judecată să aibă nevoie de cunoștințele unor experți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în B, str. -. -, nr. 79, - 14,. 1,. 7,. 41, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1230 din data de 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- --- - -- -
Grefier
/VS
4 ex./7 ian.2010
f--Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
