Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 242/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6070/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 242R
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de către recurenta - GRUP, in prezent A împotriva sentinței civile nr.1363 din data de 29.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, -, -, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - GRUP, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.8427/15.01.2010, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul recurentei depune la dosar, o cerere prin care aduce la cunoștința instanței schimbarea denumirii societății din SC SA în SA, la care atașează în copie: certificatului de înregistrare mențiuni, încheierea nr.89793/16.12.2009 a Tribunalului București și certificatul de înregistrare.
Curtea ia act de schimbarea denumirii societății din SC în
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului recurentei cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. nr.1363 din data de 29.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisa actiunea formulata de reclamantii, -, -, in contradictoriu cu parata - GRUP, in prezent A. A fost obligata pârâtă să plătească reclamanților drepturi salariale cuvenite și neacordate respectiv, diferențe salariale pentru perioada 15.10.2005 - 15.10.2008, corespunzător perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant astfel: - 7948,56 lei, - 4057,09 lei, - 7202,98 lei, - 4922, 55 lei, - - 8427,81 lei, - 4196, 1 lei și - 9177,2 lei, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză. A fost obligata pârâtă să plătească reclamanților 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert ( câte 100 lei pentru fiecare ). S-a dispus disjungerea cererii privind pe reclamanții, și.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca reclamanții, și au calitatea de salariați ai pârâtei, perioadele în care au lucrat fiind diferite așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora, în funcția de sondor astfel:, angajat din anul 1996, angajat din anul 1983, - angajat din anul 1990, angajat din anul 1990, angajat din anul 1998, angajat din anul 1996 și, angajat din anul 1994 și în prezent.
La stabilirea salariului pentru reclamant nu au fost respectate prevederile art. 128 și 129 din Contractul Colectiv de Muncă pentru anii 2005 - 2007.
Astfel, potrivit art. 128 alin. 5 din Contractul Colectiv de Muncă pe care reclamanții își întemeiază cererea de chemare în judecată, în cadrul pârâtei salariul de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, iar conf. art. 129 alin. 1 salariile de bază pe niveluri și funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe unitate conform art. 128 coeficienților minimi în funcție de nivelurile de pregătire
De asemenea, a reținut instanța că potrivit art. 129 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă, salariile individuale se stabilesc prin negociere cu respectarea limitelor minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor prevăzute în contract.
Prin urmare, salariul minim brut stabilit conform art. 128 alin. 5 este influențat de indicii de ierarhizare stabilit în anexa 3 la Contractul Colectiv de Muncă în funcție de nivelul de pregătire profesională și de sporurile permanente acordate reclamantului.
În cauză, potrivit raportului de expertiză, la stabilirea salariului pentru reclamanții, nu au fost respectate prevederile art. 128 și 129 din Contractul Colectiv de Muncă în sensul că salariile înregistrate în Carnetul de Muncă nu corespund cu cele care au rezultat din aplicarea dispozițiilor anterior menționate.
În raport de cele expuse, s-a apreciat întemeiată acțiunea reclamanților, însă numai în parte întrucât cuantumul drepturilor reprezentând diferențele salariale calculate de reclamanți este mai mare decât cel calculat de expert și care urmează a fi avut în vedere de către instanță, perioada avută în vedere la acordarea diferențelor salariale fiind 15.10.2005 - 15.10.2008.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata - GRUP( A), inregistrat pe rolul Curtii de Apel B la data de 29.09.2009 sub nr-.
In motivare, arata recurenta ca prin actul adițional încheiat la Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în anul 2003, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au prevăzut că suplimentările de drepturi salariale vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a se exprima intenția reală a părților, prevederile Contractului Colectiv de Muncă au fost modificate. S-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate prin acțiune în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori. În acest sens s-a prevăzut în mod expres că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Mai arata recurenta ca prin decizia nr. 3793/2007 si decizia nr. 5140/2007, Comisia Paritară a concluzionat că intenția reală a părților semnatare a Contractului Colectiv de Muncă a fost ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 ale art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, precum și că, începând cu 2003, părțile au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg.
Potrivit art.9 din Legea nr.130/1996, prevederile Contractului Colectiv de Muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau afilierea lor la o organizație sindicală.
Art.9 al Contractului Colectiv de Muncă prevede că interpretarea clauzelor din acest contract se va face prin consens, în caz contrar se interpretează conform principiilor din dreptul muncii, în favoarea salariatului.
În situația existenței unei probleme privind executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, părțile au convenit potrivit art.10 din Contractul Colectiv de Muncă constituirea unei Comisii Paritare.
Decizia Comisiei Paritare are, conform prevederilor anexei 2 la contractul colectiv de muncă, caracter obligatoriu pentru părți, respectiv pentru salariați, printre care și reclamantul și angajatorul - pârâta.
Se susține de către pârâtă că promovarea prezentei acțiuni este prematură, în raport de prevederile contractului colectiv de muncă din art.168, deoarece nu au avut loc negocierile pentru stabilirea valorii concrete a modalității de acordare a criteriilor și condițiilor pentru suplimentările salariale.
S-a mai arătat că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, deoarece sumele în discuție nu au natură salarială, ci sunt exclusiv drepturi acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, în scopul de a le oferi protecție socială motiv pentru care, în speță, își au incidența dispozițiile art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile invocate si de temeiurile de drept invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Criticile recurentei nu vizeaza sentinta civila atacata, ci sunt straine de obiectul cauzei de fata, astfel incat nu pot fi analizate.
Totusi, avand in vedere dispozitiile art. 304ind1 Cpc, apreciem ca hotararea data de prima instanta este temeinica.
Potrivit art. 128 alin 5 din contractul colectiv de munca la nivelul societatii parate prevede ca salariul de baza minim este de minimum 1,76 ori mai mare decat salariul minim pe economie actualizat. Art. 129 prevede ca "salariile de baza minime pe niveluri si functii sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de baza minim actualizat (conform art. 128 din prezentul contract)" a anumitor coeficienti expres enumerati. Acelasi articol mai prevede in alin.3 ca "salariile individuale se stabilesc prin negocieri cu respectarea limitelor minime corespunzatoare nivelurilor, functiilor si meseriilor prevazute in prezentul contract, la anexa nr. 3 bis".
In mod corect tribunalul a interpretat si aplicat prevederile contractuale, avand in vedere si concluziile raportului de expertiza contabila.
Astfel, rezulta cu claritate ca prin prevederile art. 128 alin 5 din respectivul contract colectiv de munca partile contractante au urmarit stabilirea salariului de baza minim la nivelul societatii, acest salariu de baza minim fiind de minimum 1,76 ori mai mare decat salariul minim pe economie actualizat.
Prin prevederile art. 129 din acelasi contract a fost stabilit salariul de baza minim in raport de niveluri si functii pornind de la salariul de baza minim determinat cf. art. 128 la care se aplica anumiti coeficienti. Prin urmare, dispoz. art. 129 realizeaza o determinare concreta a salariului de baza minim pentru nivelurile si functiile enumerate plecand de la un salariu de baza minim stabilit la modul general, neindividualizat pe niveluri si functii, cf. art. 128.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca nu exista veun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentintei recurate, astfel incat va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta A împotriva sentinței civile nr.1363 din data de 29.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, -, -, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
2ex./21.01.2010
Jud. fond:,.
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
