Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6432/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.252/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 3: Dorina Zeca
GREFIER: - -
*******************
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți: Consiliul Local al Municipiului și Primarul Municipiului C - Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr. 656 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (număr în format vechi 1115/C/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ C, în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamantelor, și și cu intimata-pârâtă Grădinița cu Program Normal nr. 7-având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, la ora 09 și 38 min. nu au răspuns: recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului și Primarul Municipiului C - Instituția Primarului, intimatul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ C - în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamantelor, și și intimata-pârâtă Grădinița cu Program Normal nr. 7
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei la ora 09 și 38 min. văzând dispozițiile art. 104 alin. (13) din al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei ordine.
La reluarea pricinii la ordine, la ora 10 și 35 min. nu au răspuns: recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului și Primarul Municipiului C - Instituția Primarului, intimatul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ C - în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, și și intimata-pârâtă Grădinița cu Program Normal nr. 7
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar, prin serviciul"Registratură"al secției, la data de 18.01.2010, de către intimatul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ C, în numele și pentru membrii săi de sindicat, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenții-pârâți, într-un singur exemplar.
De asemenea, se mai arată faptul că recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului C și Primarul Municipiului C - Instituția Primarului, prin motivele de recurs formulate în cauză, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că în cauză recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului C și Primarul Municipiului C - Instituția Primarului au solicitat soluționarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 656 din data de 15.06.2009, pronunțată în dosarul nr- (număr în format vechi 1115/C/2009), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins excepția lipsei calității lor procesuale pasive, invocată de pârâții Consiliul Local al Municipiului C și Instituția Primarului Municipiului
A admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ C - în numele membrilor de sindicat, și, împotriva pârâților Grădinița cu Program Normal nr. 7 C, Consiliul Local al Municipiului C și Instituția Primarului Municipiului
A obligat pârâții, în solidar, să plătească membrilor de sindicat susmenționați drepturile salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ, aferente perioadei 01.01.2008 - 15.06.2009, în măsura în care aceste cadre didactice îndeplinesc vechimea minimă necesară pentru a beneficia de tranșele suplimentare, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la 40 de ani de activitate în învățământ.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege individualizează aceste tranșe și arată că, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime (de 30, 35 și peste 40), se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin urmare, tribunalul a constatat că pentru drepturile salariale solicitate de sindicatul reclamant în numele membrilor săi există legislație care stabilește salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, aceștia fiind îndrituiți la primirea tranșelor pentru 30, 35 și peste 40 de ani de activitate, iar pârâții sunt obligați să le plătească.
A avut în vedere dispozițiile art. 154 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar alin. 2 al aceluiași text de lege instituie dreptul salariatului la un salariu pentru munca prestată, fiind interzisă, conform alin. 3, orice discriminare.
A mai avut în vedere și dispozițiile art. 156 din Codul muncii, potrivit cărora salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Instanța de fond a reținut că personalul didactic este personal bugetar, al cărui sistem de salarizare este strict reglementat prin lege și, prin urmare, pârâții nu pot invoca art. 197 din Codul muncii, care statuează negocieri în stabilirea salariului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului C și Instituția Primarului Caf ost respinsă de instanță, întrucât, conform nr.OUG 45/2003 privind finanțele publice locale, anexa 2, cap. II, cheltuielile pentru învățământ sunt prevăzute în bugetele proprii ale municipiilor, bugete care, la rândul lor, sunt aprobate de către consiliul local, iar în lipsa fondurilor alocate unitatea școlară s-ar afla în imposibilitatea achitării drepturilor reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare pentru vechimea în învățământ.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții, în solidar, la plata către membrii de sindicat, și a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare pentru vechimea de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ, aferente perioadei 01.01.2008 - 15.06.2009, în măsura în care aceste cadre didactice îndeplinesc vechimea minimă necesară pentru a beneficia de tranșele suplimentare, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, precum și respingerea excepția lipsei calității lor procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul Local al Municipiului C și Instituția Primarului Municipiului
Împotriva sus-menționatei sentințe, au declarat fiecare recurs, motivat în termenul legal, pârâții Consiliul Local al Municipiului C și Primăria Municipiului C - instituția Primarului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor lor de recurs, ambii recurenți arată că instanța de fond, în motivarea sentinței atacate, a respins în mod neîntemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului C, fără a lua în considerare prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală, republicată, potrivit cărora:"comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ - teritoriale în care se exercita autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale",coroborate cu prevederile art. 19 alin. 1 din prezenta lege, potrivit cărora:unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu"și alin. 2:"în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean", precum și art. 22 alin. 1: "autoritățile administrativ-teritoriale prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.".
Arată că din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă faptul că, în cazul dedus judecății, nu are calitate procesuală pasivă Consiliul Local al Municipiului C, instanța de fond neluând în considerare dispozițiile legale menționate anterior.
De asemenea, arată că, în cazul dedus judecății, în calitate de autoritate deliberativă a administrației publice locale, Consiliul Local Municipal C aprobă bugetul local, modul de utilizare a rezervei bugetare, contul de încheiere al exercițiului bugetar, potrivit prevederilor art. 38 lit. d) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, neavând competența legală de a administra, a gestiona sumele pentru drepturi salariale destinate personalului didactic - membrii de sindicat din cadrul unității de învățământ pârâte, respectiv Grădinița cu program normal nr. 7 C, sume reprezentând contravaloarea tranșei suplimentare la împlinirea a 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, începând cu data de 01.01.2008 și actualizate cu indicele de inflație.
Susțin că, mai mult, instanța nu a luat în considerare faptul că obligația de plata a drepturilor salariale pentru personalul din învățământ nu revine în sarcina Consiliului Local al Municipiului C, ci aparține unității de învățământ în cadrul căruia își desfășoară activitatea personalul didactic-membrii de sindicat, în situația în care aceștia nu figurează cu state de plata în cadrul Consiliului Local al Municipiului C, ci figurează în evidentele unității de învățământ pârâte, respectiv Grădinița cu program normal nr. 7 C, nefiind incidente în cauza prevederile art. 154 alin. 1 din Codul muncii.
Precizează că dispozițiile art. 48, art. 49 și art. 50 alin.1, alin. 2, alin. 11, alin. 13 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd obligativitatea plății drepturilor salariale pentru personalul didactic în sarcina Consiliului Local al Municipiului C, plata acestor drepturi dispunându-se de către unitatea angajatoare, din bugetul propriu.
Recurenții-pârâți susțin că nu înțeleg prin ce modalitate intenționează intimatul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ, reprezentat prin președinte prof., în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, să solicite Consiliului Local al Municipiului C plata unor drepturi salariale reprezentând contravaloarea tranșei suplimentare la împlinirea a 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, aferente perioadei 01.01.2008 - 15.06.2009, pentru membrii de sindicat-angajați ai unității de învățământ pârâte, în situația în care în bugetul local al Municipiului C nu au fost aprobate de la Guvern sume destinate plății unor drepturi salariale ale cadrelor didactice.
Menționează că, totodată, unitatea de învățământ angajatoare, respectiv Grădinița cu program normal nr. 7 C are personalitate juridică, este ordonator de credite, administrează, gestionează și cheltuiește din bugetul propriu sume cu destinație specială pentru angajații din subordine, respectiv personalul din învățământ privind bugetul de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuieli cu salariile pentru cadrele didactice - membrii de sindicat.
Arată că instanța nu a luat în considerare nici faptul că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se face din fondurile alocate de la bugetul de stat, în această situație Ministerul Economiei și Finanțelor având competența legală de a aloca fondurile necesare plății drepturilor bănești, iar cheltuielile salariale trebuie să se încadreze în limita fondurilor alocate cu aceasta destinație, astfel că, în lipsa unor asemenea fonduri, obligarea la alocarea fondurilor pentru plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tranșei suplimentare la împlinirea a 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, începând cu data de 01.01.2008, de către Consiliul Local al Municipiului C, este neîntemeiată.
Or, susțin recurenții-pârâți, în situația în care în bugetul local al Municipiului C nu au fost prevăzute și nici nu au fost alocate fonduri cu destinație specială pentru plata drepturilor bănești ale cadrelor didactice - membrii de sindicat, fonduri care se stabilesc prin hotărâri de Guvern, este de neînțeles cum instanța de fond a obligat Consiliul Local al Municipiului C la plata acestor sume și nici cum poate fi pusă în aplicare această hotărâre, în lipsa fondurilor.
În motivarea, în drept, a cererilor lor de recurs, ambii recurenți invocă dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 17 -19 dosar recurs), Sindicatul Liber din Învățământ Cas olicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenții-pârâți nu au indicat temeiurile de drept ale cererilor lor de recurs, invocând, doar generic, dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, astfel că va analiza cererile de recurs prin prisma acestui temei juridic.
În ceea ce privește recursurile, Curtea reține că reclamantele, și, membre ale Sindicatul Liber din Învățământ C, funcționează în unitatea de învățământ Grădinița cu program normal nr. 7 C, în calitate de educatoare și au o vechime de peste 30 de ani în activitate, aspect probat cu adeverința depusă în dosarul de fond (fila 7).
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic:
"(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientulde ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.".
Față de dispozițiile legale sus-citate, Curtea reține că în mod justificat prima instanță a reținut că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la 40 de ani de activitate în învățământ.
Așadar, două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și acestea vizează două componente în stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare care crește progresiv și, prin urmare, diferă de la o tranșă de vechime la alta, precum și valoarea de referință sectorială.
Câtă vreme însuși legiuitorul a instituit, în beneficiul cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și de peste 40 ani de activitate în învățământ, un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară", ce implică o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, iar, totodată, tranșele de vechime stabilite prin nr.HG 467/1997 nu includ, pentru perioada anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, începând cu data 01.01.2008 și tranșele de vechime reprezentând creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că dreptul pretins de reclamante li se cuvine acestora.
În sprijinul celor de mai sus, Curtea mai reține că actele normative în vigoare, din perioada menționată și anume: nr.OUG 68/2009, nr.OUG 18/2005, nr.OG 4/2006, nr.OG 11/2007 fac precizări numai cu privire la nivelul coeficienților de multiplicare și la valoarea de referință sectorială, iar prin nr.OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ se precizează că în anul 2008 nu se mai aplică prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, creșterile de 1/25 fiind cuprinse în coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime.
Ca urmare, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este corectă atât sub aspectul dezlegării date fondului dreptului dedus judecății, cât și în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului C și Primarului Municipiului C - Instituția Primarului.
Astfel, Curtea constată că în mod justificat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului C și Primarului Municipiuui C - Instituția Primarului, întrucât dispozițiile cap. II anexei 2 din nr.OUG 45/2003 prevăd următoarele:
"CAPITOLUL II Cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului B și al Consiliului General al Municipiului
2. Învățământ:
a) învățământ preșcolar
b) învățământ primar și gimnazial
c) învățământ liceal
d) învățământ profesional
e) învățământ postliceal
f) învățământ special*)
g), cămine și cantine pentru elevi (alocații de la bugetele locale în completarea veniturilor proprii).".
Curtea mai are în vedere și aspectul că finanțarea unităților de învățământ preuniversitare se asigură din bugetul statului, prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, repartizarea fondurilor făcându-se conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 - Legea învățământului modificată prin Legea nr. 713/2001, prin hotărârea Consiliului Local.
Astfel, dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 prevăd că:
"ART. 167(1) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene/Consiliului General al Municipiului B sau prin bugetele locale. Repartizarea fondurilor pe unitatile de invatamant preuniversitar se face prin hotarare a consiliului judetean/Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local, pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii si T, aprobata prin hotarare a Guvernului, și cu asistență tehnica a inspectoratelor școlare.":
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-pârâți: Consiliul Local al Municipiului C și Primarul Municipiului C - Instituția Primarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului și Primarul Municipiului C - Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr. 656 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (număr în format vechi 1115/C/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ C - în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, și și cu intimata-pârâtă Grădinița cu Program Normal nr. 7
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. / tehnored.
2 ex. / 15.02.2010
Jud. fond: ;
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Magdalena Petre, Dorina Zeca
