Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 270/
Ședința publică din 13 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții:, și, toți cu domiciliul procesual ales în nr.2. județul M, împotriva sentinței civile nr.1571 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 3910/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, s-a cerut judecarea în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este în stare de judecată ca atare reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înaintată la 16 iulie 2008 la Tribunalul Mureș, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții Consiliul local al comunei, Primăria comunei prin Primar, solicitând obligarea acestora la plata primei de vacanță pentru anul 2008 și în continuare, în cuantum de un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu.
În susținerea acțiunii reclamanții au relevat că sunt angajați cu contracte individuale de muncă în cadrul Primăriei comunei și pentru anul 2007 au primit prima de vacanță în baza sentinței civile nr.191/11.02.2008 a Tribunalului Mureș, însă pentru anul următor și în continuare serviciul financiar contabil refuză nejustificat achitarea drepturilor bănești ce li se cuvin.
Prin sentința civilă nr.1571 din 22 septembrie 2008 Tribunalul Mureșa respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, și în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al comunei și Primăria comunei prin Primar, motivat de faptul că potrivit art.35 alin.2 din Legea 188/1999 rimele de vacanță se acordă funcționarilor publici din cadrul administrației de stat, centrale sau locale, iar reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul primăriei. Ca atare, prevederile legale menționate aplicându-se doar funcționarilor publici din segmentele de administrație menționate, reclamanții în calitatea lor de personal contractual nu sunt îndreptățiți a beneficia de primă de vacanță prevăzută de actul normativ sus indicat.
Împotriva sentinței civile menționate, reclamanții au înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și admiterea acțiunii introductive de instanță, conform solicitării, invocând motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ, coroborat cu art.304 ind.1 din același cod.
Prin memoriul de recurs, formulat de către reclamanți, se relevă că aceștia beneficiază la plecarea în concediul de odihnă de indemnizația de concediu conform art.23 din OG 6/2007. Este adevărat că această ordonanță se aplică doar funcționarilor public și a fost dată în aplicarea Legii 188/1999, însă în opinia recurenților, prin neacordarea primelor de vacanță, li se creează o situație discriminatorie care contravine dispozițiilor art.16 din Constituția României. În plus, recurenții s-au prevalat și de dispozițiile art.6 alin.2, 40 alin.2 și 155 din Codul muncii, care în opinia lor i-ar îndreptăți la plata despăgubirilor bănești solicitate, chiar dacă nu există o dispoziție legală expresă în acest sens, vizând personalul contractual din administrația locală.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.35 alin.2 din Legea 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Art.1 alin.2 din legea sus citată reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și administrația publică de stat centrală sau locală, excluzând alte categorii de salariați din cadrul acestui segment de suprastructură.
Ca atare, prev.art.35 alin.2 din Legea 188/1999 se aplică doar funcționarilor publici, nu și reclamanților, care potrivit adresei oficiale de la fila 32 dosar fond, sunt angajați ca și personal contractual în cadrul Primăriei comunei.
Conform art.17 din OUG 10/2007 personalul contractual din cadrul administrației public4e locale beneficiază de drepturile de natură salariale care se acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare, neexistând nicio dispoziție în acest sens care să-i îndreptățească la plata primelor de concediu.
Este adevărat că, în contextul menționat, ar exista o situație discriminatorie între funcționarii publici și personalul contractual din cadrul administrației publice locale, însă potrivit deciziei nr.820/2008 a Curții Constituționale a României, prevederile art.1, 2 alin.3 și 27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sunt ne constituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Din analiza textelor de lege menționate, se constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. De asemenea, referire recurenților la dispozițiile art.6, 40 și 155 din noul Cod al muncii, nu are nicio tangență și legătură juridică cu speța dedusă judecății, din cele expuse rezultând inechivoc faptul că reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata primei de concediu.
În plus, reclamanții nu se pot prevala nici de sentința civilă nr.191/2008 a Tribunalului Mureș care are autoritate de lucru judecat numai în privința primei de concediu ce le-a fost acordată pentru anul 2007, nu și pentru anul următor și în continuare.
Față de cele ce preced, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat și a se menține ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de, și, împotriva sentinței civile nr.1571 din 22 septembrie 2008, Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-. în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
07.04.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
