Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2783/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.88/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2783/
Ședința publică de la 29 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Culturii și cultelor, împotriva sentinței civile nr.6423 din data de 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14017/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații Teatrul Național, Sindicatul Tehnic Teatrul Național, Sindicatul Democratic din Teatrul Național și Sindicatul Liber Teatrul Național, în calitate de reprezentanți a reclamanților:, G, a, a, G, a, escu a, escu, escu, G, G o, -, -, a, a, a, a, C, -, -., scu, scu, G, G, G a, G, G a, m HG, a, G, G, -, i, a, G, G, n, OG, G, a, a, a, G, -, a,., G, a, G, a, a, și, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul Teatrul Național, prin consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.4 din 28.04.2009 depusă la dosar-fila 48, lipsind recurentul Ministerul Culturii și Cultelor și intimațiiSindicatul Tehnic Teatrul Național, Sindicatul Democratic din Teatrul Național și Sindicatul Liber Teatrul Național,în calitate de reprezentanți a reclamanților mai sus menționați.
Procedura de citare nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții viciul de procedură constat la termenul de azi cu intimații Sindicatul Tehnic Teatrul Național, Sindicatul Democratic din Teatrul Național și Sindicatul Liber Teatrul Național, în sensul că pe dovezile de citare aflate la dosar-filele 40, 41 și 44, în mod eronat s-a aplicat ștampila Național.
Totodată, se învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 17.04.2009, întâmpinare din partea intimaților Sindicatul Tehnic Teatrul Național, Sindicatul Democratic din Teatrul Național și Sindicatul Liber Teatrul Național.
Curtea, după deliberare, având în vedere împrejurarea că intimații Sindicatul Tehnic Teatrul Național, Sindicatul Democratic din Teatrul Național și Sindicatul Liber Teatrul Național, au formulat și au depus la dosar întâmpinare din care rezultă că aceștia au cunoștință de termenul de judecată, apreciază procedura de citare legal îndeplinită.
Totodată, Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării fomrulată de intimații Sindicatul Tehnic Teatrul Național, Sindicatul Democratic din Teatrul Național și Sindicatul Liber Teatrul Național către reprezentantul legal al intimatului Teatrul național.
Intimatul Teatrul Național, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită a se observa că în dispozitivul sentinței atacate nu au fost menționați toți membrii de sindicat, sens în care, s-a formulat cerere de completare a dispozitivului asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat la data de 16.02.2009, prin admiterea acesteia, iar ulterior, respectiv la data de 16.03.2009 prima instanță a mai fost investită cu o nouă cerere de completare a dispozitivului.
Interpelat fiind, intimatul Teatrul Național, prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul Teatrul Național, prin consilier juridic, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de recurs dedusă judecății, însă, cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor, solicită a se observa că acest minister are calitate procesuală pasivă în cauză, dat fiind faptul că a fost semnatar al Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
Cu privire la capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, intimatul, prin consilier juridic, solicită a se observa că suma datorată reclamanților este mult prea mare, în raport de faptul că acțiunea dedusă judecății a fost admisă în parte.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
După reținerea cauzei în pronunțare, se prezintă intimațiiSindicatul Tehnic Teatrul Național, Sindicatul Democratic din Teatrul Național și Sindicatul Liber Teatrul Național,prin avocat, care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.- din 2009 și concluzii scrise.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6423 din data de 16.10.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 16.02.2009, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor; s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, a, G, G, G a, -, -, a, n, G, a, a, -., u, G, a, G, reprezentați de Sindicatul Democratic din Teatrul National, i, C, G, Fontei, escu a, reprezentați de Sindicatul Tehnic Teatrul National, -, Armând, catone, a, escu, escu, Casgarea G, -, -, a, a, scu, scu, G a, HG, G, G, G, a, -, a, -, a, G, a, a, reprezentați de Sindicatul Liber Teatrul National, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii și Cultelor, și Teatrul National IL; s-au obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază și a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, pentru perioada 8.02.2006 - 16.10.2008, sumele urmând a fi actualizate în funcție de indicele de inflație până la data plății.
Prin aceeași sentință, s-a respins ca neîntemeiată cererea privind plata acestor drepturi salariale pentru viitor; și s-a obligat pârâții la plata către reclamanți reprezentați de Sindicatul Liber din, a sumei de 8000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că membri de sindicat în numele cărora a fost formulată cererea sunt angajați ai Național
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor, tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată are ca obiect plata unor drepturi salariale, raporturile juridice izvorând din contractele individuale de muncă încheiate între reclamanții, membri ai sindicatelor și pârâtul Teatrul Național
S-a arătat că Ministerul Culturii și Cultelor nu este parte în contractele de muncă încheiate între reclamanți și Teatrul Național B, însă potrivit prevederilor art.6 alin.1 pct.24 din HG nr.78/2005, acesta coordonează, asigură și urmărește alocarea resurselor bugetare în domeniul său și are ca atribuții aprobarea, prin ordin al ministrului, a structurii organizatorice, a statelor de funcții și a atribuțiilor instituțiilor publice subordonate, prevăzute la anexa nr.2.
Totodată, s-a avut în vedere că potrivit art.1 alin.2 din HG nr.803/2005, Teatrul Național " " B este instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii si Cultelor, finanțată din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, prin Ministerul Culturii si Cultelor, precum și din alte surse.
Față de aceste dispoziții legale, s-a apreciat că executarea unor obligații ce rezultă din contractul colectiv de muncă nu poate fi realizată fără cuprinderea în buget a sumelor solicitate de salariați, Ministerul Culturii și Cultelor având calitate de parte în raportul obligațional și implicit în cel procesual, de vreme ce are atribuții de alocare a resurselor bugetare.
Pe fondul cauzei s-a constatat că, potrivit prevederilor art.45 alin.1 lit.f si g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006 - 2008, personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale și beneficiază pentru suprasolicitare neuropsihică de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta pentru fiecare treapta/gradație profesională deținută, conform prevederilor legale.
S-a considerat că dispozițiile acestui contract colectiv de muncă se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de formă de organizare, de subordonare și de caracterul activității, clauzele lui producând efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile de cultură din ramură de activitate pentru care s-a încheiat, cuprinzând totodată drepturile și obligațiile patronilor și salariaților, executarea lui fiind obligatorie pentru părți.
S-a menționat că reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea sporului de fidelitate de 15% și de sporul de 5% pentru suprasolicitare neuropsihică, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, de la data intrării în vigoare a acestui contract, respectiv de la data înregistrării, conform dispozițiilor art.103 din contract și dispozițiilor art.25 din Legea nr.130/1996, în cazul de față data de 08.02.2006.
S-a constatat că deși reclamanții îndeplinesc condițiile art.45 lit.f, având în vedere că au 10 ani vechime neîntreruptă în una din instituțiile de cultură, așa cum a rezultat din adeverința nr.3011/05.06.2008, totuși pârâta nu le-a acordat aceste sporuri, încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
De asemenea, tribunalul a reținut că pârâta a încălcat și prevederile art.156 din Codul Muncii potrivit cărora salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor, salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, așa cum prevede art.155 din Codul Muncii.
În acest fel, s-a arătat că pârâta a produs reclamanților un prejudiciu material constând în contravaloarea sporului de fidelitate de 15% din salariul de baza și a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, de la data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă, respectiv 08.02.2006, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada ca pârâta a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale, fiind incidente în cauză prevederile art.269 din Codul Muncii potrivit cărora "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Nu s-a avut în vedere susținerea pârâtului în sensul că nu a putut acorda sporul de fidelitate, motivat că în contractul colectiv de muncă se menționează că se acordă în condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor, deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege între acestea, iar dispozițiile sale fiind obligatorii pentru părți, conform art.236 alin.4 din Codul Muncii.
S-a precizat că nu este necesar ca drepturile din CCM să fie cuprinse și în lege pentru a fi aplicate, întrucât legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi în plus.
Cât privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație, instanța a constatat că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real suferit de reclamanți, ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natură salarială, iar repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale.
Ca atare, s-a menționat că beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit, este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate și data plății efective, iar pe cale de consecință măsura reparatorie adecvată este actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Având în vedere și evoluția economico-socială actuală, cât și soluțiile doctrinare și jurisprudențiale în materie, în materia dreptului muncii, s-a precizat că daunele pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor bănești se pot concretiza nu numai în dobânda legală, ci și în actualizarea cu indicele de inflație, de la data când fiecare suma ar fi devenit scadentă, la data plații efective, pentru o reparare în totalitate a prejudiciului suferit.
Cu privire la cererea privind plata acestor drepturi salariale pentru viitor, instanța a respins-o având în vedere că, după aceasta dată, nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6, 8 9 și art.3041pr.civ. recurentul a solicitat restabilirea situației anterioare, conform art.4042alin1 pr.civ. și arătat că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor, deși a arătat că acesta nu are calitate de angajator față de membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea sau calitatea de partener social la care face referire art. 281 alin.(1) din Codul Muncii.
În primul rând, s-a susținut că instanța de fond, în mod greșit și în absența oricărei dovezi, fără a pune în discuția părților cererea reclamanților de acordare a cheltuielor de judecată a stabilit în sarcina "pârâtelor" obligația de plată a sumei de 8000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților, reținând succint că potrivit prevederilor art.274 Cod procedură civilă, pârâtele fiind în culpă procesuală, instanța va obliga pe acestea în solidar la plata cheltuielilor de judecată mai sus menționate.
S-a arătat că instanța de fond nu precizează punctual ce reprezintă această sumă, simpla exprimare generică potrivit căreia, aceasta ar reprezenta cheltuieli de judecată evidențiind încălcarea flagrantă de către instanță a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât - nesocotind apărările instituției noastre și lipsind-o pe aceasta de dreptul de a se apăra în contradictoriu cu reclamanții, a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la culpa procesuală potrivit prevederilor art. 274 Cod procedură civilă (partea care cade în pretenții) și la justificarea acestora în fața instanței.
S-a învederat că instanța de fond era obligată să se pronunțe în funcție de apărările ambelor părți, privind temeinicia pretențiilor acordării cheltuielilor de judecată, indiferent că acestea sunt pretinse cu titlu de taxe judiciare de timbru sau onorariu de avocat, cu atât mai mult cu cât întinderea lor, stabilită într-un cuantum substanțial de 8000 lei, în raport cu întinderea prestației apărătorului reclamanților pe parcursul doar a două termene de judecată, într-o singură fază procesuală.
S-a precizat că instanța de fond, erijându-se în apărătorul uneia din părți, s-a pronunțat extra petita, săvârșind un exces de putere atunci când a considerat că sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la culpa procesuală a instituției recurente "căzută în pretenții" și la justificarea acestor pretenții în fața instanței, fără să invoce în această motivare nici un element de probațiune, de natură a-i susține temeinicia.
S-a argumentat că acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Codului Muncii și ale Legii nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă precum și căile de atac exercitate în astfel de cauze sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și în acest context, atunci când părțile formulează cereri de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța este obligată să facă aplicarea riguroasă a dispozițiilor art. 274 alin.(3) Cod procedură civilă, potrivit cărora " Judecători au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
S-a arătat că suma de 8000 lei, pretinsă arbitrar de reclamanți cu titlu de onorariu de avocat pentru prestația îndeplinită de către acesta, a fost acordată de către instanța de fond - în lipsa oricăror dovezi - fără aod efini punctual ce anume reprezintă ca atare și, mai înainte ca judecătorul să facă o apreciere a cuantumului, având în vedere munca îndeplinită de avocat.
Referitor la al doilea motiv de recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, s-a criticat greșita interpretare a instanței avută în vedere la pronunțarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției recurente.
Astfel, s-a arătat că din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, rezultă că pretențiile reclamanților au ca origine raporturi juridice izvorând din executarea contractelor individuale de muncă (acordarea de sporuri, ca drepturi accesorii drepturilor salariate), deci raporturi juridice de muncă dintre angajatori și salariați, circumscrise indubitabil jurisdicției muncii.
Mai mult decât atât, s-a învederat că potrivit dispozițiilor art. 282 litera (a) și (b) din Codul Muncii actual (Legea nr.53/2003), pot fi părți în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator - așa cum sunt definite mai sus - salariații și angajatorul.
Ca atare, în mod eronat reclamanții au chemat în judecată în calitate de pârât alături de Teatrul Național B și Ministerul Culturii și Cultelor, fiind de neconceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator.
În ceea ce privește Ministerul Culturii și Cultelor, ca organ de specialitate a administrației publice centrale în domeniul culturii, s-a motivat că statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamanților, ministerul rămânând - în aceste condiții - în afara cadrului procesual și urmând a se dispune scoaterea sa din cauză.
Prin indicarea dispozițiile art. 281, 283 pct. c și urm. din Codul Muncii, reclamanții au limitat cadrul procesual exclusiv față de Teatrul National B, cu care se află în raporturi de muncă, știut fiind că drepturile salariale ca drepturi subiective relative, opozabile erga certa personem pot fi valorificate exclusiv împotriva acestuia, în calitatea sa de instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, care stă în justiție în nume propriu - în litigiul de față ca angajator, față de reclamanții - salariați - astfel cum se regăsește acesta menționat la poziția - nr. curent 30 din Anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului nr.78 din 27 ianuarie 2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, cu modificările și completările ulterioare.
În opinia recurentului, în cadrul jurisdicției muncii este irelevantă calitatea pârâtului de ordonator principal de credite, o asemenea interpretare putând fi avută în vedere doar sub incidența dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, ca subiect de drept administrativ, dispoziții care însă nu se regăsesc în motivarea în drept a acțiunii.
S-a adăugat că Ministerului Culturii și Cultelor nu poate fi asimilat nici unuia dintre partenerii sociali definiți ca atare de legislația muncii, în aceste condiții, calitatea sa de ordonator principal de credite nefiind de natură a determina exclusiv prin ea însăși calitatea procesuală pasivă în cauză și, pe cale de consecință, a atrage și răspunderea specifică jurisdicției muncii, generatoare a obligației de plată ca măsură executorie dispusă de instanță, izvorul acestei răspunderi aflându-se fără îndoială în raportul juridic obligațional contractual dintre angajator și salariați, supus controlului judecătoresc, privind legalitatea acestuia și însușit ca atare de instanța de judecată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. s-a făcut referire la art.47 Cod procedură civilă și s-a susținut că, per a contrario, atunci când obiectul pricinii nu este o obligație comună(solidară) a pârâților și când nu are aceeași cauză, cererea de chemare în judecată nu poate fi formulată împotriva mai multor pârâți, în sensul că aceștia nu pot fi obligați în comun la prestația solicitată prin același petit al acțiunii.
Ca atare, în cazul de față, instanța de fond greșit a considerat că există solidaritate pasivă între cei doi pârâți, creată pe baza subordonării acestora și a modalității de finanțare, interpretându-se extensiv recunoașterea formulată de Ministerul Culturii și Cultelor prin întâmpinare că acesta are calitatea de ordonator principal de credite.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Sindicatul Democratic din cadrul Național, Sindicatul Tehnic din cadrul Național, și Sindicatul Liber din Teatrul Național, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea reclamanților, membrii de sindicat, având ca obiect obligarea pârâților Ministerul Culturii și Cultelor, și Teatrul National IL la plata sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază și a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază, pentru perioada 8.02.2006 - 16.10.2008, actualizate în funcție de indicele de inflație până la data plății.
Prima critică formulată de către recurent, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.6 pr.civ. este nefondată, întrucât prin hotărârea recurată nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea precizată.
Curtea reține că deși acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Codului Muncii și ale Legii nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă precum și căile de atac exercitate în astfel de cauze sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, partea care a căzut în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuată de către partea care a câștigat, în condițiile art.274 pr.civ.
În aceste condiții, de vreme ce recurentul pârât a fost obligat alături de către celălalt pârât la plata sporurilor pretinse de către reclamanți în acțiune, în mod corect s-a dispus obligarea acestuia și la plata cheltuielilor de judecată solicitate în cauză.
Nu se poate reține încălcarea principiului oralității, contradictorialității și dreptului la apărare, de vreme ce din încheierea de ședință de la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile, rezultă că apărătorul reclamanților a solicitat prin concluziile orale admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, nu se poate primi apărarea recurentului referitoare la lipsa dovezilor, de vreme ce reclamanții au probat efectuarea acestora în fața instanței de fond, depunând în acest sens la dosar chitanța de achitare a onorariului de avocat, la care se face trimitere expresă în considerentele hotărârii (fila 81).
De asemenea, nu se confirmă susținerea recurentului referitoare la nemotivarea încuviințării cererii de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care instanța de fond a indicat expres în hotărâre ce reprezintă suma de 8000 lei, respectiv cheltuieli de judecată datorate de către pârâți reclamanților, ca urmare a faptului că aceștia au căzut în pretenții, fiind menționat și temeiul legal al acordării acestor, respectiv art.274 pr.civ.
Nu se impunea reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, în condițiile prevăzute de art.274 alin.3 pr.civ. având în vedere numărul mare al reclamanților, care au fost reprezentați de avocat, valoarea pricinii și munca îndeplinită de acesta în cursul procesului.
Curtea apreciază ca fiind nefondate și celelalte motive de recurs, întemeiate pe dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond a respins în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către recurent.
Este adevărat că pretențiile reclamanților au ca origine raporturi juridice izvorând din executarea contractelor individuale de muncă (acordarea de sporuri, ca drepturi accesorii drepturilor salariate), deci raporturi juridice de muncă dintre angajatori și salariați, circumscrise indubitabil jurisdicției muncii.
Însă, potrivit prevederile art.281 muncii, jurisdicția muncii are ca obiect și cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, iar potrivit art.282 lit.c muncii, pot fi părți în conflictele de muncă și sindicatele și patronatele.
În speță, Ministerul Culturii și Cultelor nu a fost chemat în judecată în calitate de angajator al reclamanților, ci pentru că a semnat contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură, ca reprezentant al patronatului, și are rolul de ordonator de credite, în ceea ce privește drepturile bănești solicitate de membrii de sindicat.
În acest sens, este relevant a aminti că Teatrul Național IL B funcționează potrivit HG nr.803/2005, fiind o instituție publică de cultură, cu personalitate juridică, finanțată din venituri extrabugetare și din subvenții de la bugetul de stat, aflat în coordonarea Ministerului Culturii și Cultelor.
Este nefondat și ultimul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. întrucât obiectul pricinii constă într-o obligație comună (solidară) a pârâților, înscrisă în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2006-2008, semnat de către aceștia și ca atare, în speță, cererea de chemare în judecată poate fi formulată împotriva mai multor pârâți, în sensul că aceștia pot fi obligați în comun la prestația solicitată prin același petit al acțiunii.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Culturii și Cultelor, împotriva sentinței civile nr.6423 din data de 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14017/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații Teatrul Național, Sindicatul Tehnic Teatrul Național, Sindicatul Democratic din Teatrul Național și Sindicatul Liber Teatrul Național, în calitate de reprezentanți a reclamanților:, G, a, a, G, a, escu a, escu, escu, G, G o, -, -, a, a, a, a, C, -, -., scu, scu, G, G, G a, G, G a, m HG, a, G, G, -, i, a, G, G, n, OG, G, a, a, a, G, -, a,., G, a, G, a, a, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
29.05.2009
Jud. fond.:; a
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
