Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2787/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2787
Ședința publică din 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Instituția Prefectului Județului C - S împotriva sentinței civile nr.523/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamanții intimați au depus la dosar, prin registratură, la data de 23.09.2008, concluzii scrise, apoi nemaifiind alte probe de administrat instanța reține cauza spre competentă soluționare.
CU RTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 523/23.04.2008 a Tribunalului C - S, s-a admis cererea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului C - S, pârâta fiind obligată să calculeze și să plătească drepturile bănești reprezentând primele de concediu cuvenite pentru perioada 01.10.2005-31.12.2006 reclamanților, și pentru perioada 15.01.2006-31.12.2006, reclamantei, precum și drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate cuvenit pentru perioada01.10.2005.31.12.2005 reclamanților, drepturi bănești reactualizate la data plăți efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Prefecturii Județului C - S- Serviciul Public Comunitar pentru eliberarea și evidența permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare, în speță devenind incidente dispozițiile art.49 din Legea nr. 138/1999, în conformitate cu care personalul civil din ministerele și instituțiile enunțate la art.47 care desfășoară activități în condiții similare cu ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora din urmă, considerând că nu poate fi reținută o diferență între personalul contractual civil și cel cu statut de funcționari publici, câtă vreme ambele categorii de personal desfășoară activități similare.
Împotriva hotărârii a declarat recurs prefectul județului C - S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat recurenții că reclamanții nu pot beneficia de plata primelor de concediu, întrucât până la data actuală nu există nici o reglementare legală care să facă referire la aceste drepturi, putând beneficia doar funcționarii publici, iar dacă legiuitorul ar fi dorit ca și personalul contractual să beneficieze de aceste prime de concediu, ar fi inclus acest drept în OUG nr.146/2007, atunci când a dispus ca plata retroactivă a primelor de concediu suspendate în perioada 2004-2006 sunt legale pentru funcționarii publici, iar pe de altă parte, actul normativ care stipulează dreptul pentru acordarea unei prime de concediu este Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici și care se aplică doar acestora.
Referitor la sporul de fidelitate, a arătat recurenta că atât prin art.2 din OUG nr.118/2004 se suspendă aplicarea dispozițiilor art.6 din OG nr.38/2003 privind acordarea sporului de fidelitate, cât și prin dispozițiile pct.I/4 și II/6 al Ordinului Ministrului Administrației și Internelor pentru anul 2005, spor ce a fost din nou acordat începând cu anul 2006, iar dacă legiuitorul ar fi considerat ca acest spor să se acorde retroactiv și pentru anul 2005, ar fi precizat acest fapt la data când a fost acordat din nou.
În consecință, recurenta a considerat sentința tribunalului netemeinică, solicitând admiterea recursului și respingerea în fond a acțiunii cu toate capetele de cerere.
Examinând sentința pronunțată în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursurile nefondate.
Astfel, în mod corect tribunalul a reținut incidența în cauză a prevederilor art.49 din Legea nr.138/1999, în conformitate cu care personalul civil din ministerele și instituțiile enunțate la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora din urmă.
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Prefecturii Județului C - S- Serviciul Public Comunitar pentru eliberarea și evidența permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare.
Așadar, față de reclamanți nu devine aplicabilă Legea funcționarilor publici, invocată de recurentă, ci dispozițiile Legii nr.138/1999.
Polițiștilor, care la data promulgării legii menționate erau cadre militare, ulterior, prin Legea nr.360/2002, au devenit funcționari publici cu statut special, dar păstrându-și toate drepturile prevăzute de legea anterioară.
Prin urmare, nu se poate reține diferențierea între personalul contractual civil și personalul cu statut de funcționar public, atâta timp cât ambele categorii de personal desfășoară activități similare.
.de copiat
Față de cele ce preced, cum sentința este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefundat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Prefectura Județului C - S împotriva sentinței civile nr.523 din 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./10.11. 2008
Tehnored./2 EX/24.11.2008
Prima instanță- Tribunalul C - S
jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Aurelia Schnepf, Vasilica Sandovici
