Pretentii civile. Speta. Decizia 2790/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2790
Ședința publică din 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Primăria orașului împotriva sentinței civile nr.488/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratură, la data de 17.09.2008, întâmpinare, apoi nemaifiind alte probe de administrat instanța reține cauza spre competentă soluționare.
CU RTEA,
Prin sentința civilă nr. 488/15.05.2008 a Tribunalului Arad, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului Consiliul Local L, și în consecință, pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sporului cuvenit pentru 264 ore lucrate precum și 288 ore lucrate duminica - pe parcursul anului 2005; 384 ore lucrate sâmbăta, precum și 360 ore lucrate duminica - pe parcursul anului 2006; 316 ore lucrate sâmbăta, precum și 288 ore lucrate duminica pe parcursul anului 2007, precum și la plata către reclamant a orelor suplimentare lucrate de acesta în lunile septembrie și octombrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul a fost angajat al pârâtului începând cu data de 11.08.2000.
Din aprilie 2005 i-a fost schimbată încadrarea ca paznic, iar din luna noiembrie 2007 fost încadrat pe funcția de operator cazane. În toată perioada în care a muncit la pârât ca șofer la formația de pompieri precum și ca paznic respectiv între anii 2000-2007 avut program de lucru în ture, respectiv în anul 2005și-a desfășurat activitatea conform Planului de pază care implica un program în zilele de lucru de 14 ore, iar în zilele de sâmbătă, duminică și sărbătorile legale un program de lucru de 12 ore pe zi, pe toată această perioadă a fost remunerat ca angajat care a desfășurat o activitate de 8 ore pe zi, deci un total de 40 de ore pe săptămână, beneficiind la salariu doar de sporul de vechime și sporul pentru orele lucrate de noapte, fără a i se acorda la salariu sporul cuvenit pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică și sărbători legale, fiind plătit pentru timp normal de lucru, cu toate că presta 14 ore în zilele de lucru și 12 ore în zilele de sâmbătă și duminică și sărbători legale, care sunt considerate de lege ca fiind zile libere.
Mai mult, cu ocazia lucrărilor de introducere a încălzirii centrale în Primăria L, a fost obligat să lucreze 268 ore în cursul lunii septembrie și plătit doar 168 ore, iar în cursul lunii octombrie 2007 fost obligat să lucreze câte 12 ore în fiecare a doua zi, însumând un număr de 200 ore și fiind plătit doar 184 ore, fără a beneficia de zile libere și fără a i se acorda pe toată perioada sporul pentru zilele de sâmbătă și duminică.
S-a mai reținut că din anexa depusă de pârât cu tabelul nominal cuprinzând orele lucrate în anul 2007 reiese că în luna septembrie nu s-a plătit nici o oră de noapte, deși din pontajul lunii septembrie 2007 se constată că în fiecare a doua zi, reclamantul a lucrat 12 ore, din care și ore lucrate noaptea, dovedite cu anexa 3 ce cuprinde graficul de prezență, precum și copiilor proceselor verbale întocmite de reclamant la predarea serviciului.
Împotriva sentinței au declarat recurs Primăria orașului L, prin primar și Consiliul Local L, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În cererea de recurs, s-a arătat că, cu încălcarea principiului disponibilității, instanța a admis acțiunea reclamantului față de Consiliul Local L, întrucât, deși inițial în cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat ca pârât Consiliul Local L, ulterior, la data de 24.04.2008, a formulat și depus o precizare la acțiune, în sensul că a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Primăriei orașului L, așa încât, fixându-se cadrul procesual, instanța trebuia să se pronunțe doar cu privire la Primăria orașului
Deși prin precizarea la acțiune s-a menționat că pârâta Primăria orașului L, instanța a omis să se pronunțe cu privire la Primăria orașului L, dispozitivul sentinței vizând doar Consiliul Local L, și deși la primul termen de judecată au fost prezente ambele părți, nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.76 din Legea nr.168/1999, în sensul că nu s-a încercat stingerea litigiului prin împăcarea părților, invocându-se totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local L, în temeiul dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.21 și art.36 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, considerând că primarului orașului L îi revine calitatea procesuală pasivă.
În ce privește fondul cauzei a arătat că în considerarea specificului muncii prestate s-a procedat la o repartizare inegală a timpului de muncă, și în mod nelegal instanța a admis acțiunea, obligând Consiliul Local L la plata sporului pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, fără a preciza cuantumul sporului, în condițiile în care acordarea unui astfel de spor este condiționată de existența de prevederi în acest sens în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă, nefiind astfel de prevedere în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2+006 și 2007 încheiate la nivelul Primăriei orașului L, astfel că sentința pronunțată este dată cu încălcarea dispozițiilor art.132 alin.3 din Codul muncii.
A mai arătat recurenta că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii sale de probațiune pe care a formulat-o pentru termenul din 24.04.2008, prin acre solicită încuviințarea probei cu martori pentru a dovedi netemeinicia pretențiilor reclamantului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul a solicitat respingerea recursului declarat de Primăria orașului L, reprezentată prin primar, și Consiliul Local L, arătând că în cartea sa de muncă, în contractul individual de muncă și în toate celelalte înscrisuri figurează Consiliul Local L; în anexele din întâmpinarea depusă de Consiliul Local L figurează Primăria L, considerând firesc să o introducă în cauză.
Referitor la fondul cauzei, a arătat în esență că cele reținute de instanța de fond corespund adevărului.
Criticile aduse sentinței sunt nefondate.
Prin acțiunea pendinte, reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local L, iar la termenul din data de 24.04.2008, a formulat și depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune - răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Primăriei orașului
În legătură cu calitatea procesuală pasivă a Primăriei orașului L se va reține că primarul este reprezentant în justiție al unității administrativ-teritoriale, în conformitate cu dispozițiile art.21 din Legea nr.215/2001, el reprezentând orașul, ci nu Primăria, ca instituție, respectiv sediul de organizare a activității administrative.
Reclamantul, într-adevăr a făcut precizări la acțiune, în sensul chemării în judecată în calitate de pârâtă a Primăriei orașului L prin primar, însă din cuprinsul acestor precizări nu rezultă că renunță la calitatea de pârât a Consiliului Local, făcând referire la anumite acte individuale de muncă încheiate fie de unul, fie de celălalt pârât.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Primăriei, respectiv a Consiliului Local L se vor reține următoarele aspecte:
Conform art.20 din Legea nr.215/2001, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unității "administrativ - teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale", aceste unității administrativ - teritoriale fiind persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind de asemenea subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare; fiind și titulare la e drepturilor și obligațiilor ce decurg din raporturile cu persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, potrivit reglementărilor art.21 din același act normativ.
Aceste unității administrativ - teritoriale sunt reprezentate în justiție de primar, după caz de președintele consiliului județean.
Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii ca autorități executive.
În conformitate cu dispozițiile art.23 alin.2 din Legea nr.215/2001, consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.
Primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție, el fiind cel care asigură punerea în aplicare a legilor, a hotărârilor și ordonanțelor guvernului, a hotărârilor consiliului local, în condițiile legii.
Prin urmare raportat la speța dedusă judecății ca și unitate (sediu) unde se desfășoară activitățile administrative ale autorităților administrației publice prin care se realizează autonomia locală, nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză și având în vedere atribuțiile consiliului local al unui oraș, reglementat în Legea nr.215/2001, precum și ale primarului, care exercită funcția de ordonator principal de credite, având atribuții referitoare la relația cu consiliul local și la bugetul local, Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al orașului L, iar faptul că nu s-a pronunțat expres prin dispozitivul sentinței în sensul menționat nu prezintă relevanță; respingerea acțiunii față de această unitate (Primăria) neputând avea decât un caracter pur formal, în condițiile în care, așa cum s-au evidențiat mai sus din textele legii personalitate juridică în instanță are doar consiliul local, eventual Primarul orașului, ca reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv orașul; considerent pentru care și Curtea se constată a fi investită doar cu un recurs, respectiv cel declarat de Consiliul Local al orașului
Fiind vorba de un conflict de drepturi urmarea procedurii prealabile nu este obligatorie, constatându-se de altfel că pe tot cursul soluționării cauzei la tribunal, pârâtul nu a invocat această situație, de care putea uza.
În ce privește fondul cauzei, corect instanța de fond a constatat, în baza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv: tabel nominal cuprinzând orele lucrate în anul 2005, 2006, 2007 de reclamant (fila 9, 20 foile colective de prezență pe anii 2005, 2006, filele 10-19; 21-40; 41-44), că acțiunea reclamantului este întemeiată, dându-se o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art.132 alin.1,2 și 3 din Codul muncii, art.110 alin.2, art.137 alin.2 și art.119 din Codul muncii, constatând că acțiunea civilă promovată de reclamant a fost întemeiată. În temeiul prevederilor art.284 Codul muncii coroborate cu prevederile art.2.1 Cod procedură civilă, instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului Consiliul Local L și pe cale de consecință în temeiul prevederilor art.120 Codul munciia obligat pârâtul la plata către reclamant a sporului cuvenit pentru 264 ore lucrate precum și 288 ore lucrate duminica - pe parcursul anului 2005; 384 ore lucrate sâmbăta, precum și 360 ore lucrate duminica - pe parcursul anului 2006; 316 ore lucrate sâmbăta, precum și 288 ore lucrate duminica pe parcursul anului 2007 și la plata orelor suplimentare lucrate de acesta în lunile septembrie și octombrie 2007.
Cât privește critica referitoare la neindividualizarea cuantumului, că în acest mod nu se poate executa dispozitivul sentinței, se constată că acesta este clar nefiind necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea lui, în sensul specificării în mod concret a orelor suplimentare lucrate, precum și a celor lucrate duminica.
Plata orelor suplimentare prestate de reclamant urmează a fi realizată conform prevederilor art.120 Codul muncii, prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei muncii suplimentare prestate de acesta iar pentru munca prestată în zilele de legală, conform art.137 alin.2 din Codul muncii, beneficiind de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. La aceste dispoziții legale s-a raportat și instanța de fond în considerentele hotărârii atacate.
În consecință față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.488/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./10.11. 2008
Tehnored./2 EX/24.11.2008
Prima instanță- Tribunalul C - S
jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Aurelia Schnepf, Vasilica Sandovici
