Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2880/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2880/R/2009

Ședința publică din 14 decembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Laura Dima

JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Cristina Mănăstireanu

: - -

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.76 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe pârâta intimată - SA, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea pune în discuția părții prezente motivul repunerii pe rol a cauzei, respectiv clarificarea situației reclamantei.

Reprezentantul reclamanților recurenți învederează instanței că numele corect al reclamantei recurente este, conform acțiunii din dosarul de fond, și nu cum din eroare s-a consemnat.

Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 76 din 15.01.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, s- admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta B și în consecință:

A fost obligată pârâta să achite fiecărui reclamant în parte, în raport cu perioada efectiv lucrată primele de C și Paști, în funcție de salariul de bază mediu, astfel: suma de 927 lei reprezentând primă de C pe anul 2005, suma de 1.047 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2006, suma de 1.160 lei reprezentând prima de C pe anul 2006, suma de 1.260 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2007 și suma de 1.387 lei reprezentând primă de C pe anul 2007, sume ce vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 3.000 lei reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, eclamanții au fost angajați ai reclamantei având funcții diferite in cadrul.

Conform contractului colectiv de muncă pe anul 2005, respectiv art. 168 alin. l "cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C, salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. făcându-se mențiunea la alin.2 al aceluiași articol că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat (21).

În cursul anului 2003, raportat la cuprinsul contractului colectiv de muncă, drepturile salariale menționate au fost acordate reclamanților.

Deși contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin. l, (21-23) reclamanții nu au beneficiat de drepturile salariale menționate.

S-a apreciat că acțiunea a fost întemeiată, prin prisma faptului că in contractele colective de muncă pe unitate, aplicabile in perioada 2005-2007, drepturile salariale menționate nu au fost acordate, neregăsindu-se nici o dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, conform căruia si in perioada 2005-2007 drepturile salariale menționate au fost incluse in salariul de bază.

Nu au putut fi primite susținerile pârâtei, conform cărora dintr-o eroare dispozițiile art. 168 s-au regăsit în aceeași formă și în contractele colective de muncă din perioada 2005-2007, în condițiile în care, conform art. 236 Codul Muncii, contractul colectiv de muncă implică o negociere colectivă, fiind convenția încheiată în formă scrisă intre angajator sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, fiind greu de admis, că o asemenea dispoziție putea să treacă neobservată și să fie ignorată de către cei care participau la negocieri.

După cum s-a putut remarca în contactele colective de muncă pe unitate din anii 2005, 2006, 2007, la art. 168 alin.2 se regăsește mențiunea că "pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui salariat", fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse in salariul de bază al angajaților și în perioada 2005-2007.

Mai mult, conform art. 244 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de muncă au putut fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Astfel, deși legal exista posibilitatea ca părțile să înlăture dispozițiile art. 168 alin. l din CCM, cu ocazia negocierilor, acestea au omis să o facă.

Potrivit dispozițiilor art. 239 din Codul Muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, iar conform art. 243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.

Pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate, au fost cenzurate dat fiind faptul că baza de calcul luată în considerare la stabilirea primelor o constituie salariul de bază mediu pe, astfel cum a rezultat din formularea Contractului Colectiv de Muncă și cum este cuantificat în cuprinsul adresei 831/05.07.2008 (46), și nu salariul brut, astfel cum a fost solicitat și calculat de către reclamanți prin acțiunea introductivă.

Constatându-se că reclamanții au fost îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale menționate, conform art. 168 alin. l din Contractul colectiv de muncă, instanța in temeiul art. 289 din Codul Muncii coroborat cu art. 78 din Legea nr. 168/1999, a admis acțiunea si a fost obligată pârâta să achite fiecărui reclamant în parte, în raport cu perioada efectiv lucrată primele de C și Paști, în funcție de salariul de bază mediu, astfel: suma de 927 lei reprezentând primă de C pe anul 2005, suma de 1.047 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2006, suma de 1.160 lei reprezentând prima de C pe anul 2006, suma de 1.260 lei reprezentând primă de Paște pe anul 2007 și suma de 1.387 lei reprezentând primă de C pe anul 2007, sume care au fosti actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.

În ceea ce privește excepția prescripției invocată prin întâmpinare de câtre pârâtă, instanța apreciază că este neîntemeiată, prin prisma faptului că sunt incidente dispozițiile art.166 din Codul Muncii, conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie in termen de 3 ani, de la data de la care drepturile respective erau datorate, nefiind incidente dispozițiile art. 283 alin. l din Codul Muncii privind prescripția de 6 luni.

În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța a fost obligată pârâta, fiind partea căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată parțiale, proporțional cu pretențiile admise, în cuantum de 3.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 262 din 09.01.2009.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții, și, solicitând admiterea căii de atac promovate și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În memoriul de recurs s-a arătat că în mod greșit prima instanță a stabilit cuantumul drepturilor care este salariul mediu și nu cea care rezultă din adresele 1666/25.03.2003, 313/25.10.2005, 713/15.05.2006 în care sunt consemnate rezultatul negocierilor anuale dintre conducerea si purtând semnătura conducerii si a președintelui.

În conformitate cu art. 168 din Contractele colective de muncă aferente anilor 2005-2007 în urma negocierilor dintre conducerea si s-a stabilit cuantumul salariilor suplimentare, a adaosurilor si idemnizațiilor așa cum sunt menționate adresele 1666/25.03.2003, 313/25.10.2005, 713/15.05.2006. Drepturile astfel stabilite deveneau obligatorii pentru sucursale. In redactarea lor, nefiind inclus salariul de baza mediu s-a ales ca baza de calcul a drepturilor salariale suplimentare salariul mediu brut deoarece, pana in anul 2003, conform practicii, daca in adrese nu era stabilita valoarea concreta a salariului de baza mediu se acordau angajaților cuantumul salariului mediu brut rezultat din adrese. Mai mult, s-a învederat că aceste adrese au produs in anul in care au fost expediate sucursalelor efecte, acordându-se salariaților ajutoare de înmormântare, salarii suplimentare cu ocazia nașterii unui copil,pentru prima nunta, toate la nivelul stabilit de aceste adrese.

Prin recursul declarat de pârâta SA se solicită în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312.pr.civ. modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivare se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât în mod greșit prima instanța a reținut că suplimentările salariale solicitate în cauză au fost introduse în salariile de bază doar în anul 2003, nu și în anii 2004-2007.

În realitate suma de 1.140.000 lei vechi introdusă în anul 2003 în salariile de bază nu a mai fost scoasă niciodată din salariul de bază, fapt care rezultă din chiar copiile de pe carnetele de muncă depuse de reclamanți la dosar, unde se poate observa că din 2003 și până în prezent salariile reclamanților nu au mai scăzut niciodată (fie au rămas la fel, fie au crescut ca urmare a altor majorări).

Prin urmare, din 2003 și până în prezent, salariații încasează în fiecare lună, pe lângă salariul negociat cu ocazia angajării și suma de 1.140.000 lei vechi (inclusă în salariul de bază în 2003 și menținută și în prezent).

S-a mai precizat că în mod eronat s-a reținut că "În contractele colective de muncă pe unitate din anii 2004, 2005, 2006, la art. 168 al. 2 se regăsește mențiunea pentru anul 2003 drepturile salariale suplimentare vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se regăsi nici o dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților și în perioada 2004-2006".

În realitate, așa cum s-a arătat mai sus, începând cu anul 2005, textul art. 168 al. 2 prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Diferența este semnificativă: prepoziția în folosită după modificarea din anul 2005 nu implică nici o limitare temporală: suplimentările în cauză au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, fără să se precizeze pentru ce perioadă de timp (pentru 1 an, pentru 2 ani, pe o perioadă nedeterminată etc.).

Se arată că, odată ce aceste prime au fost introduse în salariul de bază în anul 2003 și au fost ulterior menținute în salariul de bază (acest salariu nu s-a mai micșorat niciodată cu suma de 1.140.000 lei vechi), introducere primelor În salariul de bază din nou în anii 2004. 2005 și 2006 ar fi însemnat ca pârâta să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an. Astfel, dacă primele ar fi fost introduse în salariul de bază și în anul 2004, salariații ar fi încasat de două ori aceste prime: pe de o parte, cele introduse în salariu în anul 2003 și care, nefiind scoase niciodată din salariu, continuau să fie încasate și în anul 2004 și pe de altă parte, cele introduse în salariu în anul 2004. La fel, dacă primele ar fi fost introduse în salariul de bază și în anul 2005, salariații ar fi încasat în acel an triplul sumelor cuvenite: primele introduse în salariu în anul 2003 și care, nefiind scoase niciodată din salariu, continuau să fie încasate și în anul 2005, cele introduse în salariu în anul 2004 și menținute și în anul 2005 și cele nou introduse în anul 2005

Contrar celor reținute de instanță menținerea în contractele colective de muncă din anii 2004-2007 prevederilor al. 1 din art. 168, potrivit cărora "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C." nu este în contradicție cu prevederile al. 2 al aceluiași articol, potrivit căruia primele au fost incluse în salariul de bază. Abrogarea al. 1 după introducerea primelor în salariul de bază ar fi înlăturat dreptul salariaților la aceste prime și pârâtă ar fi avut dreptul să scoată din salariul de bază suma de 1.140.000 lei vechi. Menținerea în continuare a al. 1 este necesară pentru a consacra dreptul salariaților la aceste prime, urmând ca modalitatea concretă de acordare a lor să fie reglementată la al. 2 al aceluiași articol.

Hotărârea primei instanțe a fost criticată și sub aspectul prescrierii acțiunii. Invocându-se dispozițiile art. 283, al. 1 lit. c) din Codul Munciis -a arătat că textul legal nu face nici o distincție în privința obiectului clauzelor contractului colectiv de muncă. Prin urmare, el este susceptibil să se aplice și cazul neexecutării acelor clauze care prevăd suplimentări salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C(ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).Mai mult, în raport cu prevederile art. 283 al. 1 lit.c, cele de la lit. e au un caracter special și prin urmare se aplică cu prioritate în raport cu primele(specialia generalibus derogant).

În concluzie, având în vedere faptul că dreptul reclamantului la suplimentările salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă și că cererea acestuia privește suplimentările care i s-ar fi cuvenit cu ocazia sărbătorilor de Paști și C din anii 2004, 2005 și 2006, în opinia recurentului acțiunea reclamanților este în prezent prescrisă.

Ulterior, pârâta a invocat ca motiv de ordine publică, excepția necompetenței teritoriale a primei instanțe, apreciind că art. 298 alin.2 ultima teză Codul Muncii nu a abrogat art. 72 din Legea nr. 168/1999, care stabilește competența de soluționarea a conflictelor de drepturi în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.

În acest sens, pârâta a apreciat că abrogarea implicită nu este posibilă în raport de dispozițiile art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea că recursul declarat de - SA este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Întrucât conform art. 137 Cod procedură civilă excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, se va analiza în primul rând motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea.

Art. 283 alin. (1) din Codul Muncii prevede că "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:

c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;

e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".

De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca", dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul Muncii.

Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul Munciia reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.

Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii.

În consecință, întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată în 04.09.2007 și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2005, 2006 și 2007 în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.

De asemenea, sub aspectul competenței teritoriale, Curtea constată că art. 72 din Legea nr. 168/1999 a fost abrogat implicit prin art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul Muncii, coroborat cu art. 284 alin. 2 din același act normativ.

În acest sens, Curtea observă că deși Codul Muncii reprezintă cadrul normativ general în materia dreptului muncii, cuprinde și norme speciale de procedură referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, cum sunt capitolul II și III din Titlul XII, ceea ce semnifică egalitatea forței ierarhice a celor două norme, precum și valabilitatea doar a normei ulterioare deoarece tratează strict aceeași probleme, iar paralelismele legale nu sunt posibile.

Referitor la motivele de recurs care privesc fondul cauzei, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 salariații SNP SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, stabilirea valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiile și criteriile și beneficiarii urmând să fie stabilite prin negociere între și patronat.

(2) al art. 168 din Contractele colective de muncă menționate anterior prevede că pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat, fapt ce reprezintă în opinia Curții de Apel o modalitate concretă de acordare a suplimentărilor salariale valabilă pentru anul 2003.

Așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003 nu înseamnă că pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2006. În caz contrar dispozițiile alin.(1) din art. 168 menționat anterior ar fi inutile întrucât ar prevedea o obligație care a fost executată încă din anul 2003.

Contrar susținerilor pârâtei, Curtea apreciază că prin includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003 nu s-a realizat plata acestor drepturi și în anii 2004-2006. Dacă această susținere ar fi reală, ar fi însemnat o majorare cu sumă egală a salariilor tuturor angajaților. Or, din copia carnetelor de muncă nu rezultă că salariile reclamanților și intervenienților ar fi crescut toate cu suma fixă de 1.140.000 ROL, așa cum pretinde pârâta.

Având în vedere aceste considerente și reținând că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă invocat de recurentă, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1 ) Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta-pârâtă - SA.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, se reține că art. 9 din Contractul colectiv de muncă prevede că "Interpretarea clauzelor prezentului contract de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform dreptului muncii, în favoarea salariatului."

Drept urmare, întrucât clauza din art. 168 din Contractul colectiv de muncă referitoare la cuantumul drepturilor care se cuvin reclamanților nu este suficient de clară, Curtea constată că ea trebuia interpretată în favoarea salariaților. Mai mult, prima instanță nu a stabilit prima la suma ce rezultă din actele emise de pârâtă (adresa nr. 1666/25.03.2003, adresa nr. 313/25.10.2005, adresa nr. 713/15.05.2006), ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul și și reflectă atât voința părților, manifestată în cadrul procedurii prevăzută de Contractul colectiv de muncă, cât și cutuma până în anul 2003.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul admiterii integrale a acțiunii reclamanților, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 lei reprezentând contravaloarea onorariului de avocat. Astfel, se va obliga pârâta - SA să plătească reclamantei suma de 9318 lei (reprezentând prima de C pe anii 2005, 2006 și 2007 și prima de Paști pe anii 2006 și 2007); reclamanților, și suma de 5468 lei pentru fiecare (reprezentând prim de C pe anii 2005 și 2006 și Prima de Paști pe anul 2006), reclamanților și suma de 3497 lei pentru fiecare (reprezentând prima de C pe anul 2005 și prima de Paști pe 2006); reclamantei (al cărei nume a fost eronat menționat în recurs) suma de 1526 lei (reprezentând prima de C pe anul 2005).

Conform art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, pârâta, căzută în pretențiile sale, va fi obligată să plătească reclamanților suma de 4000 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta - SA.

Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 76 din 15.01.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta - SA să plătească reclamantei suma de 9318 lei; reclamanților, și suma de 5468 lei pentru fiecare, reclamanților și suma de 3497 lei pentru fiecare; reclamantei suma de 1526 lei.

Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 4000 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.

Obligă pe intimata - SA să plătească recurent suma de 4000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Cristina Mănăstireanu

- - - - - -

cu opinie separată

GREFIER

- -

Red./Dact.

4 ex./14.01.2010

Jud.fond: și

Motivarea opiniei separate a judecătorului

Analizând recursul formulat de "" - membru Grup, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale și a prevederilor contractuale aplicabile în cauză, consider că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin cererea introductivă, reclamanții-intimați au solicitat plata suplimentărilor salariale ce li se cuveneau cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în temeiul Contractului colectiv de muncă, pentru perioada 2005-2007.

Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2006, salariații "" vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "".

Articolul 155 din Codul Muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.

Potrivit prevederilor art.283 alin.1 lit. c) din Codul Muncii, cererea putea fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (care, în speță, este data la care aceste suplimentări erau datorate), astfel încât este nefondat motivul de recurs privind prescripția dreptului material la acțiune invocat de pârâta-recurentă.

Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2003 și 2004, s-a prevăzut, la art.168 alin.2, că: "pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (actul adițional din 25.02.2003).

Începând cu anul 2005, art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă a fost modificat în sensul că: "În anul 2003 suplimentările de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Prin Nota nr.22/31.08.2007 (înregistrată sub nr.5140/31.08.2007), Comisia Paritară a procedat la interpretarea art.168 alin.1 și 2, după cum urmează: "Începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă.

Începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu".

Interpretarea Comisiei Paritare este o interpretare prin consens, obligatorie pentru părți, în conformitate cu prevederile art.9 și 10 din Contractul Colectiv de Muncă.

Astfel, potrivit art.9 din Contractul Colectiv de Muncă, interpretarea clauzelor din contract se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului. Potrivit art.10 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, părțile convin constituirea unei comisii paritare., organizarea și funcționarea acestei comisii sunt stipulate în Anexa 2 la Contractul Colectiv de Muncă.

Ca urmare, având în vedere că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă nu au avut divergențe în ceea ce privește interpretarea art.168, nici nu mai era necesară o interpretare judiciară a acestei clauze contractuale.

Conform interpretării prin consens, cât și interpretării gramaticale a textelor în discuție, consider că, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1 din CCM au fost incluse în salariul de bază al salariaților (inclusiv al reclamanților-recurenți), devenind astfel parte a salariului de bază, nemaifiind calculate și acordate în mod distinct.

În consecință, reclamanții-intimați au beneficiat de aceste suplimentări salariale, nu în mod distinct, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ci lunar, prin includerea lor în salariul de bază începând cu anul 2003.

Raportat tuturor considerentelor expuse, consider că se impunea admiterea recursului formulat de "" - membru și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

Pentru aceleași motive consider că recursul formulat de către reclamanți în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, așa cum a fost formulată, este nefondat.

JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu Cristina Mănăstireanu

Red./Tehnored.:;

20.01.2010.

Președinte:Laura Dima
Judecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu Cristina Mănăstireanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2880/2009. Curtea de Apel Cluj