Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 29/
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1628/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar -.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru intimatul reclamant, lipsă fiind reprezentantul recurentei reclamante SC SA și intimat pârât .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar au fost depusă, prin serviciul registratură, note scrise formulate de intimat pârât
Avocat menționează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, deliberând, constată cererea de suspendare a executării sentinței, cerere formulată de recurenta reclamantă SC SA ca rămasă fără obiect, având în vedere judecarea cauzei la acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat, în temeiul prevederilor art 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul intimatului pârât, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond, pentru considerentele prezentate în concluziile scrise.
Menționează că drepturile solicitate erau conținute într-un acord social încheiat între reprezentanții sindicatului și deținătorii pachetului majoritar de acțiuni și este obligatoriu pentru societate. În spețe similare s-au pronunțat soluții favorabile angajaților societății, astfel că și în cauza de față recursul trebuie respins, având în vedere că acordul social este valabil până în decembrie 2009.
În prezenta cauză s-a formulat recurs și cu privire la cuantumul veniturilor calculate de instanța de fond, ceea ce este o eroare, întrucât în speța de față acțiunea a fost admisă în parte, avându-se în vedere tocmai cuantumul avut în vedere de către recurentă cu privire la salariul compensator introdus în salariu în ultima lună.
Față de considerentele menționate, avocat solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1628/M/28.10.2008, Tribunalul Brașov, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta prin întâmpinare.
A admis in parte acțiunea precizată,formulata de reclamantul, domiciliat în B,-, 146, F, 6 jud B, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B, bd. 15 nr. 78 și în consecință:
- A obligat pe pârâta să plătească reclamantei suma de 10912 lei,reprezentând contravaloarea a 8 (opt) salarii medii nete, realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare;
- A obligat pe parata sa plătească reclamantei suma de 495 lei, reprezentând prima de C in cuantum brut,pe anul 2006;
- A obligat pe parata sa plătească reclamantei suma de 495lei, reprezentând prima de Paste in cuantum brut,pe anul 2007;
- A obligat pe parata sa plătească reclamantei suma actualizata a drepturilor bănești menționate anterior,prin aplicarea dobânzii legale si a indicelui de inflație la data plătii efective;
- A obligat pe pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins restul pretențiilor reclamantei.
A respins acțiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul,ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul.
Din Certificatul Constatator eliberat de B rezultă ca pârâtul are calitatea de acționar al societății si nu de administrator, această calitate revenind Consiliului de Administrație semnatar al Contractului Colectiv de Munca, contractului Individual de munca al reclamantei si actul adițional nr.4/01.06.2007.
Angajatorului îi revine, conform art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Angajator în speță este persoana juridică - SC SA și nu persoana fizică care nu justifică legitimare procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei.
Prin decizia nr. 92/21.11.2007 se menționează că ținând seama de restructurarea / reorganizarea activităților și retehnologizarea utilajelor și echipamentelor de lucru la SC SA B, conducerea societății a dispus încetarea contractului colectiv de muncă al reclamantei, postul acesteia fiind desființat.
Prin acordul social - anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului de acțiuni deținut de B la B, încheiat între și Sindicatul Independent - Forța la data de 13.12.2004 și autentificat sub nr. 3717/13.12.2004 de s-a convenit de către părțile semnatare la litera E " condiții privind disponibilizarea " că încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați, din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție speciale din partea patronului, astfel: salariații/salariatul disponibilizați/disponibilizat ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată, de 8 (opt) salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Prin înscrisul intitulat " " la acordul social încheiat în data de 13.12.2004 la BNP s-a convenit de aceleași părți că disponibilizarea, urmare a restructurării sau reorganizării societății, să se facă cu menținerea a cel puțin 450 de salariați, reiterându-se conținutul literei "E" din acordul social mai sus menționat.
Privitor la petitele nr. 2 si 3 respectiv plata primei de C pentru anul 2006 si a primei de Paște pentru anul 2007, instanța a reținut că aceste prime au fost prevăzute de Contractul Colectiv de Munca pe anul 2007-2008 la art.59 lit. b și și reprezintă fiecare câte 30% din salariul de baza negociat, iar la art.111 stipulează că in contractele individuale de munca nu se pot prevedea clauze contrare celor din contractul colectiv de munca sau care sa stabilească drepturi sub limitele considerate minime.
Cât privește actualizarea creanței, instanța constată că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta SC SA, iar prin motivele de recurs hotărârea atacată este criticată pentru interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și schimbarea naturii și înțelesului neîndoielnic al acestuia. Astfel, prevederile acordului social ce a stat la baza admiterii acțiunii nu au făcut obiectul negocierilor Contractului Colectiv de Muncă pentru anii 2006-2007, nefiind anexă la aceasta și, în mod implicit, nici prevederile art. E din acordul autentificat la BNP, astfel cum a fost modificat prin adendumul din 29.03.2005
Se susține că în speță sunt aplicabile prevederile art. 51 al. 3 din CCM pe anul 2006 aplicabil care fac trimitere la acordul social din data de 2.03.2006 potrivit căruia cele 8 salarii se plătesc doar în cazul concedierilor colective, iar aceasta a fost o concediere individuală.
Cu privire la cuantumul sumei compensatorii se arată că aceasta este greșit stabilită având în vedere că nu corespunde calcului depus, venitul luat în calcul de instanță cuprinzând și plățile compensatorii acordate conform art. 96 alin. 6 din CCM.
Se critică și acordarea primelor de C și de Paști având în vedere că nu s-au realizat indicatorii care au stat la baza aprobării bugetului de venituri și cheltuieli, precum și obligarea la plata actualizată a sumelor.
Recursul pârâtei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajata societății recurente, contractul individual de muncă al acesteia încetând în baza deciziei de concediere nr. 109/21.11.2007. În cuprinsul acestei decizii este menționat temeiul desfacerii contractului de muncă ca fiind " art. 65 -67 din Codul Muncii ". Potrivit art. 67 Codul Muncii " salariații concediați pe motive care nu țin de persoana lor beneficiază de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
Potrivit art. 51 al. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2006 -2007, în caz de restructurare de personal " se vor respecta prevederile acordului social între sindicate și patronat".
În cauză au fost depuse două acorduri sociale.Primul acord social a fost încheiat la data de 13.12.2004 și constituie anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA Potrivit pct. E din acest acord, încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului constând în 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2006 -2007 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art. F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică " pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării " fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene".
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Respectând teoria dreptului câștigat se poate interpreta că și acest Contract Colectiv de Muncă pentru 2006, aplicabil în speță, deoarece disponibilizarea reclamantei a avut loc în 2007, instituie, fără interpretare, măsuri de protecție a salariaților supuși disponibilizării atât individuale cât și colective. Acest aspect rezultă din cuprinsul art.51 alin. 3 al CCM mai sus citat, coroborate cu art. 118 pct. 3 lit. j, care confirmă intenția părților la negociere de a recunoaște dreptul salariaților la protecție în caz de concediere, fără a se face distincție între concedierile individuale sau colective.
Așadar, există dreptul salariaților la protecție cât și obligația angajatorului în acest sens, chiar dacă CCM pe anul 2006-2007 nu specifică întinderea pecuniară a drepturilor la protecție socială, conform teoriei dreptului câștigat la o negociere anterioară, se poate reține că sumele care vor fi acordate în caz de disponibilizare - fără a distinge între natura disponibilizării - sunt de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare reactivându-se astfel dreptul câștigat anterior.
Recurenta susține că acest Contract Colectiv de Muncă pe 2006 -2007 aplicabil în speță, face trimitere la un acord social și precizează, că este vorba de acordul social din 2.03.2006 care precizează că cele 8 salarii medii nete se acordă, ca măsură de protecție, doar pentru concedierile colective.
Cum în speță este vorba de o concediere individuală, cele 8 salarii nu pot fi acordate.
Teoria recurentei nu poate fi primită. Acordul social din 2.03.2006 nu conține nicio prevedere că ar fi parte integrantă din CCM pe 2006, iar în CCM pe 2006 deși se vorbește de un acord social, nespecificându-se care, nu poate fi reținut cu certitudine că se face trimitere la cel din 2.03.2006 cu atât mai mult cu cât acest acord social nu a fost înregistrat la direcția de muncă pentru opozabilitate și legalitate și s-a încheiat anterior începerii negocierilor contractului colectiv de muncă ce au avut loc în perioada 3.03.2006 - 30.03.2006 conform protocolului semnat la încheierea negocierilor.
Prin acest acord social se instituie o clauză modificatoare a dispozițiilor din CCM, cu privire la protecția socială în caz de disponibilizare.
Pentru a produce efecte, această clauză din acordul social, din 2.03.2006, așa cum se solicită de către recurentă, ar fi trebuit ca și acordul social să fie rezultatul negocierilor dintre părți, negocieri înțelese în sensul descris de art. 2 alin. 2 și art. 5 din CCM la nivel național pentru anul 2006, cu nr. 2001/2005.
În consecință, dată fiind formularea art. 51 alin. 3 din CCM la nivel de unitate pentru 2006 și încheierea acordului social din 2.03.2006, înainte de începerea negocierilor în condițiile legii, pentru CCM pe 2006, înregistrat la. B, nu se poate reține ca întemeiată critica recurentei cu privire la netemeinicia pretențiilor reclamantului privitoare la plata celor 8 salarii.
Prin urmare, în mod corect a interpretat instanța actele juridice ce stau la baza pretențiilor reclamantului, în sensul că și acordul social din 2004 arătat mai sus își produce efectele.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, motivul de recurs referitor la plata celor 8 salarii va fi respins.
În ceea ce privește motivul de recurs cu privire la cuantumul sumei instanța constată că acesta este neîntemeiat.
Din copiile statelor de plată pentru lunile octombrie - decembrie 2007, depuse de către pârâtă la dosar, rezultă o medie a veniturilor pe ultimele 3 luni de 1364 lei. Din acordul social încheiat între părți rezultă că salariatul beneficiază de 8 salarii medii nete, calculate la veniturile realizate pe ultimele 3 luni înaintea disponibilizării, neexistând nici o prevedere care să nuanțeze componenta acestor venituri realizate. De altfel clauza de la lit. E face vorbire de "veniturile realizate" și nu de salariul de bază al angajatului. În aceste condiții suma compensatorie se va calcula luându-se în considerare media tuturor veniturilor realizate de către salariat. Suma plăților compensatorii acordate la fond este corectă.
Cu privire la primele de Paști și de C, potrivit art. 59 alin. 1 lit. b și c din CCM încheiat la nivel de, aceste prime se plătesc salariaților, fără a exista o restricționare a lor relativă la îndeplinirea indicatorilor economici. În consecință nu se poate susține că neacordarea lor este întemeiată, având în vedere că art. 111 din același contract, așa cum a reținut și prima instanță, interzice renunțarea la drepturile odată câștigate.
În fine, în ceea ce privește plata reactualizată a acestor drepturi băneși în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1084 Cod civil, așa cum corect a reținut prima instanță, și nu doar cele ale art. 1073 Cod civil, invocate de recurentă, acestea din urmă stabilind doar norma generală privind efectele obligațiilor, normă care se completează cu cea specială referitoare la componența prejudiciului. Art. 1082 Cod civil invocat în motivele de recurs nu are aplicabilitate în cauză pentru că recurenta nu a făcut dovada vreunei cauze care nu îi este imputabilă și care ar fi exonerat-o de plata actualizată a sumei.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, întrucât recurenta a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată din recurs, constând în onorariu de avocat în cuantum de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1628/2008 a Tribunalului Brașov.
Obligă pe recurentă să achite intimatului 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 Ianuarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red AP 23.01.2009
Tehnored AG 26.01.2009/ 3 ex
Jud fond /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Ligia Vîlcu, Camelia Juravschi
