Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2902/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2902
Ședința publică din 10 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de reclamanții G, G, I -, G, -, -, -, E, U, G, -, -, -, -, --, -, împotriva sentinței civile nr. 1756 din 03.04.2008,pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ADMINISTRATIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL JUDETEAN al POLITIEI de FRONTIERĂ T, DIRECTIA POLITIEI de FRONTIERA T, ȘCOALA de INIȚIALA și a PERSONALULUI POLITIEI de FRONTIERA T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura de completă.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 8 octombrie 2008; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie când pronunțarea s-a amânat pentru data de 10 octombrie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă precizată, reclamanții G, G, I, G, E, G, ia, au chemat în judecată Pârâții Ministerul Administrației Și Internelor Și Inspectoratul Județean al Politiei De Frontieră T, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata către reclamanți a sporului de fidelitate, cuvenit procentual in funcție de vechimea fiecăruia in activitate, începând cu 01.08.2004 și până in prezent, precum și a primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pentru perioada 01.08.2004-31.12.2004, cât și pentru anii 2005-2007; toate aceste sume reactualizate cu rata inflației până la data plății efective, iar pârâtul 1 in calitate de ordonator, să cuprindă în buget sumele necesare sporului de fidelitate și a primelor de concediu, cât și virarea în conturile pârâtului 1, fondurilor necesare achitării sumelor datorate reclamanților.
n fapt s-a arătat că reclamanții au calitatea de angajați civili.
Reclamanții au făcut referire la prevederile art.37 pct.2 din OG nr.38/2003, art.41 pct.2 din Constituția României.
S-a solicitat a se face aplicațiunea art.49 și următoarele din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile de ordine publică.
De asemenea, s-a făcut trimitere la art.18 din Legea nr.10/1972, precum si la art.1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Legea nr.360/2002, art.41 si 53 din Constituție, art.37 alin.2 din OG nr.38/2002.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Internelor si Reformei Administrative, solicită respingerea acțiunii.
În opinia pârâtei, drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de OUG nr.24/2000 și nu de OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor cu modificările și completările ulterioare, respectiv Legea nr.138/1999.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, făcându-se trimitere la Legea nr.500/2002.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtul Inspectoratul Județean al Politiei de Frontieră T, s-a invocat, în principal, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș Secția Contencios.
Pârâtul a arătat că, în opinia sa, reclamanții nu au calitatea de polițiști de frontieră pentru a le fi aplicabile dispozițiile Legii 360/2002 privind statutul polițistului și nici calitatea de funcționari publici, fiind invocată inadmisibilitatea acțiunii.
În acest sens, s-a făcut trimitere la art.41 si 53 din Constituția României, Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, Legea 188/1999 privind Legea Funcționarilor Publici și OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
În opinia pârâtei nu le sunt aplicabile reclamanților Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar.
La 29.10.2007, reclamanții și-au precizat acțiunea înțelegând a se judeca în contradictoriu și cu Direcția Politiei de Frontiera
La 05.11.2007, reclamanții își precizează din nou acțiunea, înțelegând ca să își completeze acțiunea și cu următorii reclamanți: ,.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Școala de Inițiala și Continua a Personalului Politiei de Frontiera Tai nvocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș Secția contencios Administrativ, invocându-se prevederile art.70 din Legea 168/1999 coroborat cu art.2 alin.1 lit. Cod procedură civilă
S-a invocat de asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii, invocându-se prevederile art.41 și 53 din Constituția României, Legea nr.360/2002, Legea nr.188/1999, art.6 și 37 din OG 38/2003.
Pe fond s-a arătat că nici un act normativ aplicabil personalului contractual ce-și desfășoară activitatea în cadrul Poliției de Frontieră, nu prevede posibilitatea obținerii de către aceștia a dreptului la prima de concediu sau a sporului de fidelitate.
Prin încheierea de ședință nr.6/07.01.2008, Tribunalul Timiș Secția Comercială și Contencios Administrativ a scos cauza de pe rolul acestei secții și a trimis-o Tribunalului Timiș Complet Specializat in Litigii de Muncă.
La Tribunalul Timiș, Complet Specializat in Litigii de Muncă, aferent Secției Civile, s-a format dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr. 1756 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, reținându-se cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș Secția Contencios Administrativ, că această excepție a rămas fără obiect, întrucât a fost tranșată prin încheierea nr.6/07.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș Secția Contencios Administrativ.
În ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâte, aceasta a fost respinsă întrucât reclamanții potrivit art.15 din Constituția României, au acces liber la justiție, fără a fi îngrădiți în vreun fel a se adresa organelor de justiție.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți, și aceasta urmează a fost respinsă întrucât între reclamanți și pârâte există raporturi juridice de dreptul muncii față de obiectul cererii dedusă judecății.
Pe fondul cauzei, raportat la probatoriul administrat, cât și la temeiul de drept invocat, s-a apreciat că acțiunea reclamanților nu este întemeiată și a fost respinsă, fiind reținut faptul că reclamanții au calitatea de angajați civili, ori actele normative invocate de către aceștia, nu prevăd dispoziții obligatorii pentru pârâte, pentru a le acorda sporul de fidelitate și primele de concediu, iar nr.OG38/2003 nu este incident în speță, acest act normativ prevede drepturi salariale ce li se acordă polițiștilor și nu angajaților civili.
Nu sunt incidente nici dispozițiilor art.47 din Legea nr.138/1999, prin asimilare cum încearcă reclamanții să susțină în fața instanței.
Aceste dispoziții fac referire la activități similare cu cele ale cadrelor militare în conformitate cu prevederile aplicabile cadrelor militare în activitate însă legislația privind salarizarea cadrelor militare nu prevede plata sporului de fidelitate si nici plata primelor de concediu personalului civil.
Nu sunt aplicabile reclamanților nici OUG 24/2000 cu completările și modificările ulterioare, deoarece nu prevede drepturi salariale (spor de fidelitate, primă de concediu) pentru această categorie de personal.
Reclamanților le sunt aplicabile prevederile legale cu privire la raporturile de muncă prevăzute de Codul Muncii, precum și legea cu caracter special, respectiv 154/1998 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază în sectorul bugetar.
OG nr.104/27.06.2001 se referă la Poliția de Frontieră Română, iar la art.39 se arată din ce este compus personalul Politiei de Frontieră.
Din această ordonanță mai rezultă că personalul contractual este supus dispozițiilor Codului Muncii si celorlalte norme legale referitoare la drepturile si îndatoririle acestuia.
Capătul de cerere a reclamanților prin care au solicitat obligarea pârâtelor la acordarea sporului de fidelitate și a primelor de concediu nefiind întemeiat, urmează a fi respins.
In ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat ca Ministerul Administrației și Internelor să fie obligat în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în buget sumele necesare plății sporului de fidelitate și a primelor de concediu solicitate și virarea în conturile pârâtului 1 a fondurilor necesare achitării sumelor datorate reclamanților, urmează a fi respins potrivit principiului accesorium sequitur principalem.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea acestuia, reclamanții au susținut în esență că s-au încălcat prevederile art.49 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile de ordine publică precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și care constituie temeiul drepturilor pretinse.
Recurenții au mai susținut că prin neacordarea primelor de concediu s-au încălcat prevederile art.53 din Constituția României și ale art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Conform dispozițiilor constituționale, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesar, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului. În fapt, prin suspendarea succesivă ce a intervenit în legislația românească, dreptul la prima de concediu nu a fost restrâns, ci îngrădită exercitarea sa, ceea ce în concret a dus la lipsirea lor de acest drept recunoscut de lege și în favoarea lor. Este inadmisibil a se crede că după expirarea perioadei suspendării aplicării actului normativ, dispozițiile acestuia nu își produce efectele, aceasta echivalând cu golirea de conținut a normei juridice și cu ignorarea unei norme legale în vigoare.
Prin întâmpinarea depusă la recursul reclamantului pârât Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră a solicitat respingerea acestuia și a susținut că reclamanților care se încadrează în categoria "personal contractual" nu le sunt incidente nici dispozițiile Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului și nici ale Legii nr.188/1999 privind funcționarii publici, ei fiind salarizați conform OUG nr.24/2000 și le sunt aplicabile prevederile Codului muncii.
S-a mai susținut că aceștia nu au beneficiat de dreptul la prima de concediu, deci nu se poate susține că acest drept le-ar fi fost suspendat nefiind nominalizați în OUG nr.146/2007 pentru plata primelor de concediu suspendate pe perioada 2001 - 2006.
Aceleași apărări au formulat în esență și pârâții intimați: Ministerul Administrației și Internelor ( A ), Școala de Inițială și a Poliției de Frontieră T și Direcția Poliției de Frontieră T care prin întâmpinările depuse au solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Art.49 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile de ordine publică a prevăzut că personalul civil din Ministerele și Instituțiile prevăzute de art.47, dare desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de prime, sporuri și indemnizații acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Polițiștii erau cadre militare la data apariției acestei legi iar ulterior prin adoptarea Legii 360/2002 au devenit funcționari publici cu statut special, păstrând în continuare drepturile conferite de legea anterioară cărora li s-au adăugat și cele reglementate de OG nr.38/2003 respectiv sporul de fidelitate de până la 20% din salariu în raport de vechimea în cadrul instituțiilor pârâte precum și prima de concediu egală cu un salariu cuvenit pentru luna anterioară plecării în concediu.
Dispozițiile art.49 din Legea nr.138/1999 aplicabile categoriei din care fac parte reclamanții nu au fost abrogate și drepturile salariale conferite de acest text reprezintă un drept câștigat și un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană.
Chiar dacă reclamanții nu au calitate de polițiști de frontieră și nici calitatea de funcționari publici și sunt salarizați conform nr.OUG24/2000 aceștia nu pot fi lipsiți de un drept câștigat și cu atât mai mult cu cât textul de lege care a conferit acest drept nu a fost abrogat.
În raport de prevederile legale de mai sus nu se poate face diferențiere între personalul contractual civil și cel cu statutul de funcționar public câtă vreme ambele categorii de personal desfășoară activități similare.
Similitudinea existentă este confirmată de faptul că în raport de prevederile HG nr.501/1994 reclamanților le este recunoscut dreptul la norma de hrană și sporul de condiții deosebite, pârâții neinfirmând susținerile acestora.
Ori din această perspectivă reclamanții beneficiază și de drepturile pretinse respectiv sporul de fidelitate și de primele de concediu.
Cu privire la primele de concediu, nu poate fi primită apărarea pârâților în sensul că necuprinderea nr.OUG24/2000 (potrivit căreia sunt salarizați reclamanții) în preambulul nr.OUG146/2007, dovedește că aceștia nu beneficiază de această primă din moment ce nu a fost suspendat dreptul.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că s-au aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale arătate mai sus și în mod greșit s-a respins acțiunea, și în consecință în baza art.312 alin.1 și 2 va fi admis recursul și modificată sentința în sensul admiterii acțiunii.
Vor fi obligați pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră și Direcția Politiei de Frontiera T și Școala de Inițială și, să plătească reclamanților de mai sus, drepturi salariale reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003 în procentul cuvenit fiecărui reclamant, începând cu 1.08.2004 la zi sau, după caz, pe perioada cât au existat raporturi de muncă, precum și la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru perioada 1.08.2004 - 31.12.2004 și pentru anii 2005 - 2007, în funcție de perioada în care au existat raporturi de muncă cu pârâții, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective, iar pârâtul Ministerul Administrației și Internelor ( MIRA) va fi obligat în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în buget sumele necesare.
Va obliga pârâții la câte 100 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții G, G, I -, G, -, -, -, E, U, G, -, -, -, -, --, -, împotriva sentinței civile nr. 1756 din 03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea acestor reclamanți, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ADMINISTRATIEI și INTERNELOR, INSPECTORATUL JUDETEAN al POLITIEI de FRONTIERĂ T, DIRECTIA POLITIEI de FRONTIERA T, ȘCOALA DE INIȚIALA și a PERSONALULUI POLITIEI de FRONTIERA
Obligă pârâții INSPECTORATUL JUDETEAN al POLITIEI de FRONTIERĂ T, DIRECTIA POLITIEI de FRONTIERA T, ȘCOALA DE INIȚIALA și a PERSONALULUI POLITIEI de FRONTIERA T să plătească reclamanților de mai sus drepturi salariale reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003 în procentul cuvenit fiecărui reclamant, începând cu 1.08.2004 la zi sau, după caz, pe perioada cât au existat raporturi de muncă, precum și la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru perioada 1.08.2004 - 31.12.2004 și pentru anii 2005 - 2007, în funcție de perioada în care au existat raporturi de muncă cu pârâții, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
Obligă pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI și INTERNELOR să cuprindă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
Obligă pârâții la câte 100 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
DR.- - - - - -
GREFIER,
Red./27.11.2008
Thred./2.12.2007
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Maria Ana
