Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2945/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 704/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2945R
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol judecarea recursul formulat de recurentul SINDICATUL PRIN PREȘEDINTE împotriva sentinței civile nr.2090 din 07.05.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, PRIMARUL MUNICIPIULUI A, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul SINDICATUL prin președinte, reprezentat de avocat, care depune împuternicire avocațială nr.129/30.04.2009, intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI A, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A prin consilier juridic ce depune împuternicire de reprezentare juridică, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 30.04.2009, de către intimatul Primarul Municipiului A, întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților, cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul SINDICATUL prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii, prin obligarea intimaților PRIMARUL MUNICIPIULUI A, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A la acordarea sporului de dispozitiv și acordarea primei de concediu, susținând oral în fața instanței notele scrise pe care le depune la dosar, la care se atașează practică judiciară. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI A, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A prin consilier juridic, solicita respingerea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 20.02.2008 pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanții Sindicatul Prim și, au chemat in judecată pe Primarul Municipiului A și Consiliul Local A, solicitând ca prin sentința civilă ce se va pronunța în cauză, să fie obligate pârâtele la plata indemnizației de dispozitiv în procent de 25% aplicat la salariul de bază lunar, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, pe perioada martie 2004 - până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, consemnarea în carnetele de muncă a măsurilor dispuse, obligarea pârâților și la plata primelor de concedii pentru perioada 2004 - până la soluționarea acțiunii, precum și la plata drepturilor susmenționate pentru viitor.
Prin sentința civilă nr.2090/7.05.2008, Tribunalului Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamanții Sindicatul prin președinte și, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului A și Consiliul Local al Municipiului A, ca nefondată, precum și cererile intervenienților în nume propriu, lonescu, și în contradictoriu cu aceiași pârâți, ca nefondate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Temeiul legal în baza căruia reclamanții au solicitat drepturile arătate mai sus, au fost dispozițiile Ordinului nr.476/2003 emis de MIRA în baza Legii nr.138/1999 și pentru completarea Ordinului nr.275/2002, art.13 din Legea nr.138/1999, Legea nr.188/1999 privind funcționarii publici, Ordonanța nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art.41 din Constituția României, art.58 din Legea nr.53/2003 Cod.
Instanța de fond a apreciat că nici unul dintre actele normative invocate de către reclamanți în susținerea pretențiilor lor, nu prevede acordarea primei de vacanță sau a indemnizației de dispozitiv.
Nu s-a putut reține că prin neacordarea primei de vacanță s-au încălcat prevederile constituționale și s-a instituit un tratament discriminatoriu față de funcționarii publici, de vreme ce nu există situații comparabile, dată fiind activitatea diferită a reclamanților față de aceea a funcționarilor publici.
Instanța de fond a mai reținut, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, că diferența de tratament devine discriminatorie, în sensul art.14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Or, în cauză, nu se poate reține existența unei diferențe de tratament, de vreme ce distincțiile invocate de reclamanți nu vizează situații analoage si comparabile. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.684/2005, menționând că "situația obiectiv diferită în care se află anumite categorii de personal justifică sau chiar impun instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferențiat, fără ca aceasta să reprezinte privilegii sau discriminări".
Instanța de fond a apreciat că acordarea sau neacordarea primei de concediu și a indemnizației de dispozitiv este o opțiune a legiuitorului și nu se poate aprecia că prin aceasta se aduce atingere principiului egalității în drepturi al nediscriminării, de vreme ce nu se instituie o discriminare între persoane aflate în situații comparabile. Prima de vacanță nu face parte din categoria drepturilor fundamentale consacrate de Constituție, cum greșit susțin reclamanții, care nu ar putea fi anulate sau modificate.
De asemenea, nici în Codul Muncii nu există vreo dispoziție legală care să prevadă caracterul general obligatoriu al primei de concediu ca drept salarial suplimentar.
A mai reținut instanța de fond că nici Contractul Colectiv de Muncă la nivel național 2007 - 2010, invocat de reclamanți (dar nici cele anterioare) nu reglementează obligativitatea acordării primei de concediu personalului contractual, ci lasă libertatea părților contractante de a negocia acordarea acestor drepturi bănești suplimentare în aport de posibilitatea economico - financiară a societății și includerea în CCM la nivel de unitate. În acest sens, reclamanții nu au făcut dovada cu prevederile CCM la nivel de unitate, că ar fi negociat acordarea acestui drept salarial suplimentar, care să creeze o obligație în sarcina angajaților - pârâți.
De asemenea, Ordinul nr.476/2007 emis de MIRA și Legea nr.138/1999 invocate de reclamanți în susținerea pretențiilor lor la acordarea indemnizației de dispozitiv, nu conțin dispoziții care să conducă la concluzia că personalul contractual din cadrul administrației publice locale ar fi îndreptățit la acest spor salariai suplimentar.
Drepturile salariale ale reclamanților sunt reglementate de OG nr.10/1997 și OG nr.3/ 2006 care conțin acordarea altor sporuri, dar nu pe acelea reclamate.
În lipsa unui izvor legal sau convențional al obligației, pârâții nu datorează indemnizația de dispozitiv și prima de vacanța pretinse, instanța de fond respingând acțiunea reclamanților și cererile intervenienților ca nefondate.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul Sindicatul prin președinte,recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a-VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, întemeiat în drept pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
In ceea ce privește sporul de dispozitiv.
Prin Ordinul nr.476/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației si Internelor au fost aprobate o serie de drepturi de natura salariala pentru angajații din unitățile bugetare si a fost extinsa sfera personalului care urmează a beneficieze de indemnizația de dispozitiv, stabilindu-se ca "indemnizația de dispozitiv se acorda personalului civil care isi desfășoară activitatea in domeniul administrației publice" (art.9.2. in Ordin)".
În același Ordin, la pct.31.1. este definit personalul civil si se face precizarea conform căreia "personalul din domeniul administrației publice beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege ( - legea nr. 138/1999) respectiv indemnizația de dispozitiv.
Daca actul normativ citat face referire explicit la "administrația publica" consideră recurentul că instanța de fond, in mod greșit, a făcut distincție intre administrația publica locala si administrația publica centrala, incalcand in acest fel un important principiu de drept.
Or, asistența sociala la nivel local(sau central) este unul dintre atributele statului (si una dintre obligațiile acestuia vizavi de cetățenii ) exercitata tocmai prin organele administrației publice locale. Este greu de inteles cum o norma legala ce reglementează drepturi salariale ale personalului din administrația publica, in genere, nu se aplica unei institutii cu atribuții, prin excelenta, administrative.
Desi este evident tratamentul discriminatoriu fata de recurentul reclamant, instanța de fond a reținut ca in ordinul mai sus citat "nu conține dispoziții care sa conducă la concluzia ca personalul contractual din cadrul administrației publice locale ar fi îndreptățit la acest spor de dispozitiv, deși ordinul in cauza face referire la "personalul civil din administratia publica".
II. Cu privire la prima de vacanta.
In urma analizării actelor normative care reglementează raporturile de munca in general, care se stabilesc intre angajator si angajat, fara a deosebi intre calitatea de funcționar public sau personal contractual, in esența obligațiile acestora sunt similare, astfel ca, aceasta solicitare vine ca o continuare fireasca prin prisma acordării acelorași drepturi pentru toate categoriile de salariați.
Astfel, prin art. 35 alin. (2), Legea nr.188 din 8 decembrie 1999, republicata, privind Statutul funcționarilor publici, acorda acestora dreptul, pe langa indemnizația de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, care se impozitează separat. De asemenea, Ordonanța nr. 64 din 30 august 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare prevede la art. 38 alin. (2) "La plecarea în concediul de odihna funcționarul public cu statut special din sistemul administrației primește o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihna se efectuează fractionat, prima de concediu și salariul de baza se acorda cu anticipație, o singura data."
In cauză, consideră recurentul că se impun a fi menționate prevederile art. 1 alin. (2) lit. e din Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000, privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, care consacra principiul egalității intre cetățeni, excluderea privilegiilor si discriminării in exercitarea drepturilor economice, mai mult, alin. (3) precizează ca exercitarea drepturilor enunțate privește persoanele aflate in situații comparabile, iar alin. (4) obliga orice persoana fizica sau juridica la, respectarea principiilor enunțate la alin. (2).
Totodată, in cauză, consideră că neacordarea drepturilor solicitate contravine si prevederilor art. 41 din Constituția României, salariații având dreptul la masuri de protecție sociala, precum si ale art. 53, intrucat acest drept este un drept de remunerare a muncii, care nu poate fi restrâns in mod discriminatoriu.
Ajungând la Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003- Codul muncii, se regăseste la art. 18 prevederea imperativa potrivit căreia drepturile persoanelor incadrate in munca nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Mai mult, conform art. 38 salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate. Același act normativ citat, stabilește si următoarele:
art. 39 (1) Salariatul are, in principal, următoarele drepturi: d) dreptul la egalitate de șanse si de tratament;
art. 40 (2) Angajatorului in revin, in principal, următoarele obligații:
c) sa acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;
art. 241 (1) Clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariații incadrati la toti angajatorii din tara, in cazul contractului colectiv de munca la nivel național.
Situația este similară prevederilor contractului colectiv de munca unic nr. 2895 din 29 decembrie 2006 la nivel național pe anii 2007-2010 emis de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale si Familiei, la prevederile art. 59 alin.(3) "Prin contractele colective de munca de la celelalte niveluri se poate stabili ca in raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe langa indemnizația de concediu, sa se plătească si o prima de vacanta."
Prin încheierea de ședință din data de 8.01.2009, Curtea de Apel București - Secția a-VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, constatând că sentința civilă recurată a fost pronunțată într-un complet de doi judecători și 2 asistenți judiciari, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului Secției a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Curții de Apel București spre competentă soluționare.
Pe rolul acestei secții, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
Instanta de fond a apreciat in mod corect ca recurentii reclamanti nu sunt indreptatiti la acordarea indemnizatiei de dispozitiv, intrucat acest drept este prevazut numai in favoarea personalului civil din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, nu si pentru personalul contractual din administratia publica locala. Structurile subordonate ale MIRA, fata de care poate produce efecte Ordinul nr. 476/2003, sunt Directia Generala de Pasapoarte, Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, Oficiul R pentru, Arhivele Nationale, Centrul National de Administrare a de Date privind Evidenta Persoanelro, Academia de Politie "Al.I ", Liceul " ", Liceul "C-tin ", Politia, Jandarmeria, Politia de Frontiera, Inspectoratul General de, Baza Centrala pentru Asigurarea Tehnica a, Clubul Sportiv "", Centrul Cultural al MAI.
Or, in speta, recurentii sunt personal contractual din administratia publica locala, respectiv asistent social pentru persoane varstnice, referent, dactilograf, paznic, muncitor calificat, casier incasator, ingrijitor, etc. astfel cum rezulta din copiile deciziilor aflate la filele 13-96 din dosarul de fond.
Cu privire la prima de vacanta, Curtea observa ca prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta, in sensul ca nu exista izvor legal sau conventional pentru acordarea acesteia. Art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, invocat de recurenti, nu instituie nicio obligatie in acest sens, ci dispune ca "prin contractele colective de munca de la celelalte niveluri se poate stabili ca, in raport cu posibilitatile economico-financiare ale unitatii, pe langa indemnizatia de concediu, sa se plateasca si o prima de vacanta". Dupa cum se poate observa, dispozitia citata prevede doar o posibilitate de acordare a primei de vacanta, la latitudinea angajatorului. Situatia este similara si in cazul celorlalte dispozitii invocate de recurenti.
Pretinsa discriminare intre recurenti, pe de o parte, si functionari publici, pe de alta parte, nu poate constitui un temei pentru acordarea acestor drepturi. Nu se incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi intre categorii socio-profesionale, intrucat instanta de judecata nu are competenta de a anula sau de a refuza aplicarea unui act normativ cu putere de lege, considerand ca este discriminatoriu, si nici de a-l inlocui cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, in acest sens fiind considerentele Deciziei nr. 818/03.07.2008 a Curtii Constitutionale, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Practica judiciara contrara invocata de catre recurenti si depusa la dosarul cauzei, nu poate fi avuta in vedere, nu atat pentru faptul ca jurisprudenta nu constituie izvor de drept, ci pentru faptul ca toate hotararile judecatoresti depuse cu acest titlu au fost date inainte de a se pronunta Curtea Constitutionala a Romaniei, prin deciziile nr. 818/2008 si urmatoarele, cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 si au fost motivate pe discriminare. Aceste decizii ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii, astfel ca instantele nu mai au dreptul sa analizeze pretinsele discriminari create de legiuitor, intre diverse categorii socio-profesionale, prin actele normative pe cale le edicteaza.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL prin Președinte împotriva sentinței civile nr. 2090/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, și intimații-pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI A,CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, și cu intimații-intervenienți în nume propriu, ȘI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
20.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
