Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3294/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2125/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3294/
Ședința publică de la 13.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți -, (), --, () -, () și împotriva sentinței civile nr.434/25.03.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL GIURGIU, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitata ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.434/LM/25.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea reclamanților față de acești pârâți.
A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, (), -, (n), () Și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Giurgiu.
În considerente a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român invocată de MEF, instanța a reținut că acesta nu poate avea o asemenea calitate în privința drepturilor salariale solicitate, întrucât sumele privind salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate sunt constituite în bugetul Ministerului Justiției, ca ordonator principal de credite și în bugetele tribunalelor, ca ordonatori terțiarii de credite, acestea asigurând plata magistraților și personalului auxiliar de specialitate, conform normelor legal incidente.
Tribunalul a constatat întemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasivă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminări, aceasta neputând fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Prin urmare, ambele excepții au fost admis iar acțiunea de față a fost respinsă.
Reclamanții sunt consilierii de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune din cadrul Tribunalului Giurgiu, motiv pentru care le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, care stabilesc drepturile și obligațiile magistraților, iar între aceste drepturi nu figurează acordarea sporului de confidențialitate, magistrații având, totodată, obligația de a respecta secretul profesional.
Statutul magistraților precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale. Astfel, în mod constant, actele normative au stabilit că această categorie profesională beneficiază de drepturile și are îndatoriri prevăzute de actele normative având un asemenea caracter, însă cu un regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, conduc la concluzia că nu poate fi reținută o situație compatibilă între categorii profesionale distincte.
În atare condiții, instanța a apreciat că în mod greșit reclamanții consideră că s-ar afla într-o situație comparabilă cu acea categorie profesională care beneficiază de confidențialitate, atât timp cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul autorității judecătorești se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care le sunt acordate numai lor, nefiind aplicabile categoriilor de salariați precizate de reclamanți.
Din analiza dispozițiilor legale invocate de reclamanți, rezultă faptul că nu poate fi reținută "situație comparabilă" în raport cu categoriile profesionale cu care pretinde că s-ar afla într-o asemenea situație.
Or, potrivit dispozițiilor OG nr. 137/2000 prin discriminare se înțelege "orice
deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții politice", condiții care nu sunt întrunite în speța de față.
În consecință, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de personalul cărora li se acordă iar tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
În acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării care, prin Hotărârea nr. 232 din 29.08.2007 a constatat că "nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000 pentru petenți, în calitatea lor de magistrați.
Pentru considerentele enunțate anterior, văzând și dispozițiile legale arătate, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanții n, (), ( ), (), împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de Apel București, Tribunalul Giurgiu și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs n decedat prin moștenitori (), (), (), înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin sentința pronunțată instanța de judecată a respins ca nefondată acțiunea recurenților, formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Giurgiu.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat instanțe, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții:
- să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate cuprins între 15%-30 %, începând cu 13.12.2002 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pentru viitor pentru consilierii n și ()
; pentru consilierul () începând cu data de 13.12.2002 până la data de 01.06.2005;
- pentru consilierul (n) - începând cu data de 15.03.200 până la data de 30.11.2006;
- pentru consilierul -, începând cu data de
15.03.2006 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pentru viitor;
- pentru consilierul, începând cu data de 01.04.2007 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pentru viitor;
- ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești (plata efectivă);
- să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă;
- să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Aceste drepturi sunt certe, lichide și exigibile, atâta timp cât recurenți în continuare funcțiile în sistemul bugetar, ceea ce îi îndrituiește să le pretindă atât pentru prezent, cât și pentru viitor.
Mai mult, instanța nu a recunoscut prin sentința pronunțată, faptul că pârâții sunt debitorii obligației de confidențialitate și în mod corelativ că recurenți sunt creditori ai acestui drept.
Recurenții desfășurau activitate ce implică administrarea și contactul cu informații confidențiale clasificate sau secrete de serviciu, având acces la dosare aflate în curs de cercetare sau urmărire penală (date privind arestări, interpretări ale convorbirilor telefonice sau e-mail-urilor, martori
sub acoperire), participări la audierea învinuiților, inculpaților minori, părților vătămate și martorilor, în baza art. 77, art. 862, art. 481. pr. penală.
În baza art. 9 alin. 2 din nr.HG1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor OG nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate (în prezent denumite servicii de probațiune), referatele de evaluare întocmite de serviciile de probațiune poartă mențiunea "strict confidențial după completare" ceea ce înseamnă că datele furnizate prin aceste documente au caracter strict confidențial.
Conform atribuțiilor specifice, consilierii de probațiune oferă asistență și consiliere persoanelor aflate în supravegherea serviciilor din care fac parte, iar conform art. 13 alin. 3 din OG nr.92/2000 dosarul de reintegrare socială și supraveghere care li se întocmește este confidențial.
Întrucât Direcția de probațiune și serviciile din subordine au acces la date confidențiale li s-a atribuit acestora un număr unic de operator de date cu caracter personal - nr. 7303.
Pentru aceste motive recurenți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în temeiul art. 312. pr. civ. în sensul obligării pârâților la plata sporului de confidențialitate cuprins între 15 %-30% din salariul de bază, după cum au menționat anterior, atâta timp cât au deținut funcțiile care îi îndreptățesc la asemenea sporuri și atâta timp cât cadrul legal se menține.
Intimatul-parat Ministerul Justitiei a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentii-reclamanti au calitatea de consilieri de probatiune in cadrul Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Giurgiu si prin cererea adresata instantei de fond au solicitat plata sporului de confidentialitate de 15-30%, motivandu-si actiunea pe existenta unei discriminari intre acestia si alti functionari publici sau demnitari, care gestioneaza informatii clasificate.
Cu privire la existenta unei discriminari, Curtea retine dispozitiile art 2 din OG nr 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, potrivit carora "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, sociale si cultural în orice alte domenii ale vieții publice".
Din analiza textului rezultă că pentru a exista discriminarea se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege.
Or, drepturile salariale invocate de recurentii-reclamanti, prevazute de legislatie pentru categorii diferite de functionari sau salariati, nu constituie un drept fundamental al omului în nici o reglementare națională sau internațională și nu trebuie confundat cu dreptul la o remunerație rezonabilă în raport de valoarea muncii depuse. În condițiile în care consilierii de probatiune nu desfășoară activitățile si atributiile stabilite pentru celelalte categorii de personal nu pot pretinde în mod fundamentat că depun o muncă egală cu cei care îndeplinesc și aceste sarcini, oricum diferite față de cei care nu le au stabilite în fișa postului, nu se poate discuta despre excludere bazată pe vreunul din criteriile menționate mai sus.
Legiuitorul a înțeles să stabileasca drepturi salariale diferite, tocmai pentru ca atributiile si activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de consilierii de probatiune.
De asemenea, dispozițiile legale care stabilesc aceste cresteri salariale nu contravin art.6 al.2 din Codul Muncii, invocat de recurentii-reclamanți, dispoziție care consacră principiul potrivit căruia pentru muncă egală toți salariații sunt retribuiți în mod egal, întrucât față de specificul muncii diferit și de atribuțiile diferite cele două categorii de personal nu se află în aceeași situație.
Or, în aceste condiții orice discuție despre situații analoage sau comparabile ori despre existența unei discriminări salariale depășește limitele rezonabilului, cu atât mai mult cu cât pretenția concretă a recurentilor-reclamanți constă în solicitarea de a li se acorda un drept pentru simplul considerent ca legea îl prevede pentru alte categorii profesionale deși, pentru a exista discriminare în relațiile de muncă se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege, nici un drept fundamental al reclamanților nefiind restrâns sau înlăturat prin textele de lege considerate discriminatorii.
În plus, recurentii-reclamanți nu aratacriteriul sau criteriile prevazutede lege si care au avut ca scop sau efect neacordarea, restrangerea ori înlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute în legislatia muncii.
Cu alte cuvinte, recurentii-reclamanți nu arată care sunt acele criterii de discriminare directă sau indirectă pe care s-au întemeiat faptele si actele care au avut ca scop sau ca efect discriminarea lor.
În raport de toate aceste considerente, singura concluzie pertinentă și rezonabilă este aceea că pretenția acestora de a li se acorda drepturi salariale neprevăzute de lege în ceea ce-i privește, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, este lipsită de orice fundament legal, iar prin neacordarea acestora recurentilor-reclamanti nu s-a încălcat principiul salarizarii egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art 23 pct 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art 4 pct 3 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr 74/1999 " Dreptul la o salarizare echitabilă".
Aceasta este și practica Curții Constituționale care a reținut că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este cel pretins în cauză, nu constituie un drept constituțional fundamental și, în consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Nu trebuie neglijat totodată, că prin Deciziile nr.818/2008, nr.819/2008 ale Curții Constituționale pronunțate la data de 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.537/16.07.2008, obligatorie pentru instanțe, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, pretinse a fi incidente în cauză, apreciindu-se că aceste dispoziții "sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de către recurenții-reclamanți -, (), --, () -, () și împotriva sentinței civile nr.434/25.03.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL GIURGIU, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./01.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
