Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3413/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3413
Ședința publică din data de 27 Mai 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâta SC SA - Membru Grup cu sediul în mun. B,-, sector 1 și reclamantul, domiciliat în mun. C, cartier Nouă,. 5,. 7,. 14, jud. D, împotriva sentinței civile nr.6027/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă, avocat, iar pentru recurentul reclamant, avocat -, care depune împuternicirea avocațială și concluzii scrise.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurenta pârâtă, învederând că renunță la excepțiile de neconstituționalitate și necompetență teritorială, invocate la termenul anterior, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în parte, în sensul respingerii capătului de cerere referitor la primele de Paște și
Avocat - pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului Dolj și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru antamarea fondului.
Cu privire la recursului pârâtei, solicită respingerea recursului.
Avocat, referitor la recursul reclamantului, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 6027/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind sărbătorile de Paște și C formulată de pîrîtă prin întâmpinare.
S- admis excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pîrîtă în întâmpinare cu privire la aprovizionarea toamnă - iarnă.
S-a admis acțiunea, în parte, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pe pârâta,
S-a dispus obligrea societății- pîrîte către reclamant la plata drepturilor salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și C pe anii 2005, 2006, 2007 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea sumelor de bani ce reprezintă aprovizionarea toamnă - iarnă 2005, 2006, 2007.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SC service SA pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști si C salariații SC service SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SC service SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a menționat ca,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 menține texturi alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, in sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Aceiași text se regăsește, in ultima formă menționată, in Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
In fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca in contractele precedente.
Societatea pârâta a mai depus la dosar Actul adițional la Contractul colectiv de munca al SC service SA nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma menționata in CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca,pârtile semnatare confirmă faptul că, in redactarea art. 168 alin. 1 si 2, la momentul negocierilor colective voința comună a pârtilor a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paste si de C să fie introduse in salarule de baza ale fiecărui angajat .
In fine, prin,Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al SC service SA datată 31.08.2007 și semnata de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se da o interpretare textului in discuție,potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă cu privire la aplicabilitatea dis. art. 283 al. 1 lit. e) din Codul Muncii potrivit cărora "Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia."
Instanța a admis însă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește plata sumelor de bani reprezentînd aprovizionarea de toamnă - iarnă pentru perioada 2005 - 2007, cu următoarea motivare:
- art. 176 din CCM 2005 - 2007 vorbește de adaosuri ale drepturilor salariale, ce pot fi calificate drept ale venituri pentru care părțile trebuie să stabilească condițiile și criteriile de acordare în contractele colective de muncă încheiate la nivele salariale.
dreptului la plata acestor sume de bani a avut loc în luna octombrie din fiecare an din perioada în care se solicită acest lucru, iar executarea acestuia nu se poate face decît în condițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii și anume, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni atunci cînd este vorba de neexecutarea contract ului de muncă ori a unor clauze.
Instanța a considerat că in cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 al. 1 lit. c Codul Muncii care prevede termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul service SA pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paști si C salariații SC service SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci voința pârtilor a fost ca aceste prime de Paste si de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
In cauză dispozițiile legale aplicabile sunt următoarele:
Conform art. l alin. I din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este convenția încheiata intre patron sau organizația patronala, pe de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori in alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de cate ori pârtile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunica, in scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioara, potrivit convenției parților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea parților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de munca ( in egala măsura ca și contractele individuale de munca ) voinței parților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează in sensul că dispozițiile contractului colectiv de munca reflecta voința partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste întotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de chite ori partite convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări. "
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de voința a parților, dar numai pana la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens și contractul colectiv de munca poate fi modificat de pârti doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând sa își producă efecte pana la momentul încetării efectelor contractului.
In speța, astfel cum rezulta din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, realizata după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și in total a contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, in fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al salariaților și pe anul in curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de alta parte, pârtile nu au consemnat in contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcuta abia in anul 2007.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii invocate de parata, s- reținut ca angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a născut, in absenta negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de parți prin contractil colective de munca, de a beneficia de aceste suplimentari, pe cale de consecință aceasta apărare va fi respinsa ca nefondata.
Părțile nu au solicitat administrarea probei cu expertiza contabila judiciara, iar instanța, in condițiile in care pârâta a refuzat să depună statele de plată, deși i s-a solicitat acest lucru prin mai multe adrese, a dispus decăderea pârâtei din proba cu înscrisuri conform art. 287 si 288..
Cu privire la sumele pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă acestea sunt stabilite printr-o clauză contractuală a contractului colectiv de muncă și nu reprezintă un echivalent al muncii prestate de reclamant în derularea raporturilor de muncă.
Părțile nu au făcut dovada că au stabilit condițiile și criteriile de acordare prin contractul colectiv încheiat la nivel de unitate și nici dacă au fost introduse în salariul de bază, motiv pentru care se va respinge capătul de cerere privind plata acestor sume.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ambele părți, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
-În motivarea recursului formulat de SC SAs-au arătat următoarele:
1. În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004, 2005, 2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
2. Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007, prin raportare la Legea 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 29119/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
-În motivarea recursului reclamantuluis-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a apreciat că în cauză operează dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, atâta timp cât drepturile solicitate prin acțiune sunt drepturi de natură salarială.
Caracterul de drepturi de natură salarială este consfințit și de art. 131 alin. 3 din CCM la nivel de ramură, de art. 55 Cod fiscal și de art. 155 din Codul Muncii.
În final, s-a solicitat să se constate că sumele de bani cu titlu de suplimentări salariale sunt venituri asimilate salariilor și nu sunt supuse prescripției prev. de art. 283 alin. 1 lit. c și art. 166 Codul Muncii.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată nefondat primul recurs, formulat de SC SA și fondat recursul reclamantului.
Se rețin,referitor la prescripția drepului la acțiune, următoarele:
Din modalitatea de redactare a art. 168 și 176 din CCM rezultă că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști, C și aprovizionare toamnă sunt drepturi de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din.
Ca urmare obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, iar dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani potrivit art. 283 alin. 1 litera din CM și nu în 6 luni.
Critica recurentei pârâte privind modul de soluționare al cererii prin care reclamanții au solicitat acordarea drepturilor bănești reprezentând drepturi salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C pe anii 2005, 2006 și 2007este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
2 al art. 168 fost însă modificat în formă "în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005 - 2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004 - 2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. art. 1 al. 1 din Legea 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Legea 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel de unitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul deb ază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul deb ază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Față de cele arătate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod pr. civ. Curtea urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC SA - Membru Grup.
În ceea ce privește respingerea ca prescrisă a cererii având ca obiect aprovizionare toamnă-iarnă, constatându-se că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 5, să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.6027/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect, drepturi bănești.
Admite recursul reclamantului, declarat împotriva aceleiași sentințe.
Casează în parte sentința, cu privire la capătul de cerere pentru sumele reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./29 iunie 2009
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
