Obligație de a face. Decizia 727/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 727
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 26 mai 2009 privind judecarea recursului formulat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 14 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale - Direcția Legislație și Asistență Juridică B, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 2 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 13.08.2007 reclamantul a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale prin UM 02517 C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acestuia de a încheia contractul de vânzare - cumpărare al locuinței de serviciu situată în C-, 4 D,.1. 3.17, județul
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a susținut că la data de 09.10.2006 a formulat cerere de cumpărare a locuinței de serviciu pe care o deținea în baza contractului de închiriere nr. 17 /01.07.2005, cerere înregistrată sub nr. 409/2006.
Că, la data de 29.06.2007 cererea i-a fost aprobată urmând să se perfecteze actele în forma autentică, însă la data de 11.07.2007 pârâta i-a comunicat prin adresa nr. A 814 că nu poate cumpăra locuința, întrucât în baza Raportului de audit Public Intern nr. A 467/09.07.2007, termenul de valabilitate al contractului de închiriere a încetat.
A mai arătat reclamantul că, nemaifiind salariat la unitatea respectivă nu i-a mai fost prelungit contractul, datorită tergiversării soluționării cererii prin care a solicitat cumpărarea imobilului și că la data formulării cererii de cumpărare a locuinței contractul de închiriere era valabil, astfel că în baza Legii nr.357/2006 - art. 2, putea cumpăra locuința de serviciu.
La data de 14.11.2007, la cererea pârâtei UM 02517 C, a fost introdus în cauză Ministerul Apărării - Direcția Legislație și Asistența Juridică.
Ministerul Apărării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active reclamantului, care nu mai are calitatea de chiriaș și ca atare, nu poate formula cererea de cumpărare a locuinței de serviciu.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
A motivat că reclamantul nu are un contract de închiriere valabil încheiat, astfel că nu poate solicita cumpărarea locuinței, pe care o folosește fără drept.
La data de 11.02.2008 Ministerul Apărării Naționale a depus o completare la întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Craiova.
Prin sentința civilă nr.3331 din 10 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării - Direcția Legislație și Asistență Juridică
S-a reținut că între părți a intervenit contractul de închiriere nr. 17/01.07.2005 cu termen de valabilitate până la data de 01.07.2007,în baza căruia reclamantul deținut locuința cu titlul de locuință de serviciu.
Că, prin fax-ul nr.13881/2007 al șefului UM 02490L s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de închiriere înainte de termen pentru locuința de serviciu, ca urmare a faptului că dreptul de folosință al locuinței de serviciu a încetat în termen de 30 de zile de la data încetării raporturilor de muncă cu Ministerul Apărării Naționale.
Instanța a constatat că reclamantul, care nu are calitatea de angajat al Ministerului Apărării, nu beneficiază de dreptul de a cumpăra apartamentul în litigiu, care are destinația de locuință de serviciu.
S- mai reținut că cererea reclamantului formulată inițial pentru cumpărarea locuinței nu a fost aprobată, ci numai înregistrată la unitatea militară, iar până la soluționarea acțiunii reclamantul nu a mai îndeplinit condițiile legale pentru cumpărarea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate întrucât, pe de o parte, prin transferul său la o unitate din cadrul Ministerului d e Interne nu i-a încetat calitatea de militar, iar pe de altă parte, la data la care a solicitat cumpărarea locuinței de serviciu îndeplinea toate condițiile legale, întârzierea aprobării acestei cereri fiind un abuz din partea intimatei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, invocând și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și necompetența materială a instanței.
Din oficiu, instanța a emis o adresă către UM 01252 C pentru a comunica înscrisurile privitoare la încetarea activității apelantului în cadrul acestei unități, dacă este vorba de cerere de transfer sau demisie, precum și înaintarea în copie a cererii apelantului cu aprobările care au urmat, reprezentantul intimatei urmând să depună aceste înscrisuri în măsura în care le deține, relații comunicate cu adresa nr. /2008 și ulterior, cu adresa nr. A 144/2009.
Prin decizia civilă nr.14 din 15 ianuarie 2009, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de apelantul reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Direcția Legislație și Asistență Juridică
S-a reținut că este neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, întrucât în condițiile în care Legea nr. 562/2004 modificată prin Legea nr. 357/2006 nu prevede instanța competentă să soluționeze astfel de cauze, se aplică dreptul comun în materie, respectiv art. 2 pct. 1 Cod pr. civilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, tribunalul a reținut că este neîntemeiată, întrucât acesta în calitate de titular al unei cereri de cumpărare a unui apartament pe care l-a deținut în baza unui contract de închiriere soluționată nefavorabil, este îndreptățit să o conteste în instanță.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că în mod corect a apreciat prima instanță că apelantul reclamant nu este o persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 562/2004, modificată prin Legea nr. 357/2006, întrucât, pe de o parte din adresa nr. A 144/2009 a UM 01252 rezultat că reclamantul a fost transferat în interes de serviciu de la Ministerul Apărării Naționale la Ministerul Administrației și Internelor, iar pe de altă parte, conform pct.3 din contractul de închiriere nr. 17/2005, acesta a avut o durată determinată de 2 ani cu posibilitatea de reînnoire, doar cu acordul părților, perioadă care a expirat la data de 01.07.2007 - înainte de data introducerii acțiunii, fără ca acest contract să mai fie prelungit.
Cum reclamantul nu mai are calitatea de chiriaș al imobilului în litigiu, aceasta fiind una dintre condițiile obligatorii prevăzute de art. 2 din Legea nr. nr. 562/2004 modificată prin Legea nr. 357/2006, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea ca neîntemeiată, analizând corect probatoriul administrat în cauză.
S-au reținut ca neîntemeiate apărările reclamantului, în sensul că prin tergiversarea soluționării cererii sale nu i s-a dat posibilitatea valorificării prevederilor actului normativ menționat, întrucât legea condiționează soluționarea favorabilă a cererii de cumpărare de calitatea de chiriaș, calitate ce trebuia să o aibă și la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare al imobilului în litigiu.
În același timp, instanța de apel a constatat că cererea a fost depusă de reclamant la data de 09.10.2006, cu puțin timp înainte de a fi transferat, fără ca aceasta să fie însoțită de documente justificative, conform art.6 alin 1 din Ordinul /29.08.2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind vânzarea de către Ministerul Apărării Naționale a locuințelor de serviciu pe care le are în administrare, dovadă fiind în acest sens faptul că declarația pe proprie răspundere privind îndeplinirea condițiilor legale privind cumpărarea locuinței de serviciu, a fost dată abia la data de 28.06.2007.
Prin urmare, culpa în tergiversarea soluționării cererii de cumpărare formulată de reclamant nu aparține intimatei pârâte, ci reclamantului, care nu a depus odată cu cererea actele cerute de lege și normele metodologice, ci mult mai târziu.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 și 10 pct. 2 Cod pr. civilă, privind competența teritorială, instanța competentă cu soluționarea litigiului dedus judecății, fiind Judecătoria Caracal, instanță în raza căreia se află sediul unității militare deținătoare a locuinței, a cărei vânzare s-a solicitat.
Recurentul a mai susținut că în mod greșit a fost introdus în cauză Ministerul Apărării Naționale - Direcția Legislație și Asistență Juridică, acesta neavând mandat de reprezentare, în cauză trebuind să fie citate 01256 C și 02517
Pe fond, a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu avea dreptul legal de a cumpăra locuința de serviciu, ignorând împrejurarea că pârâta a reziliat unilateral contractul de închiriere înainte de expirarea termenului de valabilitate a acestuia.
A mai arătat că la data respectivă convenția de vânzare - cumpărare era practic încheiată, condițiile impuse de Decretul - lege nr.61/1991 și Legea nrt.85/1992 fiind îndeplinite la momentul formulării cererii.
La data de 7 aprilie 2009 pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținea hotărârii tribunalului, ca legală și temeinică.
Recursul este fondat.
Critica referitoare la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Normele legale referitoare la competența teritorială sunt de natură dispozitivă, iar încălcarea acestora atrage necompetența relativă a instanței de judecată.
Fiind vorba de o necompetență relativă, aceasta trebuie invocată sub sancțiunea decăderii potrivit art. 103 Cod pr. civilă, raportat la art. 136 Cod pr. civilă, prin întâmpinare sau cel mai târziu până la prima zi de înfățișare.
Observând lucrările dosarului, se constată că reclamantul nu a invocat această excepție la instanța de fond și-n același timp, nu a formulat critici sub aspectul necompetenței teritoriale a primei instanțe nici în calea de atac a apelului.
În aceste condiții, excepția invocată direct în recurs este inadmisibil de examinat, situație în care urmează a fi înlăturată.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Apărării Naționale - Direcția Legislație și Asistență Juridică B, susținerea recurentului reclamant este nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 346/2006, privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, ministerul este unitatea cu personalitate juridică, ce reprezintă în justiție prin organele de specialitate structurile armatei, care nu au această personalitate.
În speță, Unitatea Militară 02517 C nu are personalitate juridică, astfel încât, în raport de prevederile art. 42 și 87 pct. 1 Cod pr. civilă, în mod corect în cauză a fost conceptat și citat Ministerul Apărării Naționale - Direcția Legislație și Asistență Juridică B, această instituție având calitate procesuală pasivă, potrivit normelor legale citate.
Sunt întemeiate însă, criticile recurentului reclamant privitoare la modalitatea de rezolvare a fondului cauzei.
Vânzarea - cumpărarea de locuințe aflate în patrimoniul Ministerului Apărării Naționale, a fost reglementată prin Legea nr.562/2004,modificată prin Legea nr.357/2006, legea stipulând expres condițiile în care imobilele deținute de salariații din cadrul acestui minister în calitate de chiriași, pot fi înstrăinate.
Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr.562/2004, modificată prin Legea nr.357/2006, poate cumpăra o singură locuință de serviciu titularul contractului de închiriere, dacă o deține în baza unui contract valabil încheiat.
Prin art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 357/2006 (aprobate prin Ordinul nr. 129/29 august 2006 emis de Ministrul Apărării ), s-a lămurit cu exactitate sintagma "contract de închiriere valabil încheiat", în sensul că actul este considerat ca fiind valabil, dacă a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în vigoare și a reglementărilor interne privind repartizarea și închirierea locuințelor de serviciu.
În speță, contractul de închiriere de care s-a prevalat reclamantul este un contract valabil, fiind de necontestat că actul a fost perfectat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, dar și a reglementărilor interne, privind repartizarea și închirierea locuințelor de serviciu.
Potrivit mențiunilor înscrise în contractul de închiriere nr.17/1 iulie 2005, reclamantul a deținut locuința de serviciu ce formează obiectul litigiului de față, în calitate de chiriaș, începând cu data 01 iulie 2005, până la data de 01 iulie 2007.
În această calitate, prevalându-se de dispozițiile art. 2 din Legea nr.562/2004 modificată, reclamantul a formulat cerere pentru cumpărarea locuinței situată în C, str. - bloc 4 D,. 3. 17, județul O, cererea fiind înregistrată sub nr. CR 409/9 octombrie 2006.
Cererea formulată de reclamant primit inițial aviz favorabil, pentru ca ulterior, în urma concluziilor Raportului de audit public intern din cadrul Ministerului Apărării Naționale, să i se comunice reclamantului că cererea sa nu îndeplinește condițiile legale, astfel încât, nu se poate încheia contract de vânzare - cumpărare pentru locuința de serviciu pe care o deține.
Demersul judiciar inițiat de reclamant prin acțiunea promovată la instanțele de judecată s-a axat pe interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art.2 din Legea nr.562/2004, modificată prin Legea nr.357/2006, reclamantul susținând că îndeplinește condițiile legale pentru cumpărarea locuinței de serviciu.
Investite cu acțiunea în obligație de a face formulată de reclamantul, instanțele de fond printr-o greșită interpretare a dispozițiilor art. 2 din Legea nr.562/2004 modificată ulterior, au respins cererea cu motivarea că reclamantul nu mai are calitatea de chiriaș al imobilului în litigiu, fiind transferat în interes de serviciu la Ministerul Administrației și Internelor.
Soluția instanțelor anterioare este criticabilă, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Din interpretarea art. 2 din Legea nr.562/2004 modificată prin Legea nr.357/2006, rezultă fără echivoc faptul că o condiție esențială pentru a putea cumpăra locuința de serviciu este aceea ca solicitantul ( salariat în cadrul Ministerului Apărării Naționale ), să aibă calitatea de chiriaș.
În lipsa unei prevederi exprese în lege, Curtea reține că îndreptățirea solicitantului pentru cumpărarea locuinței se analizează în funcție de data înregistrării cererii de cumpărare, fiind suficient ca la momentul respectiv, acesta să aibă calitatea de chiriaș.
Prin urmare, indiferent de modificările intervenite ulterior cu privire la calitatea celui ce a formulat cererea pentru cumpărarea locuinței, cererea trebuie soluționată favorabil dacă la data înregistrării acesteia solicitantul avea calitatea de chiriaș în baza unui contract de închiriere valabil încheiat.
În speță, această cerință a legii era îndeplinită la data depunerii cererii de cumpărare a locuinței de către reclamantul, cererea fiind înregistrată la 02517 C sub nr. CR 409/9 octombrie 2006, așa cum rezultă din adresa nr. A 88/12 ianuarie 2009 emisă de această unitate militară, depusă în faza procesuală a recursului.
Or, la data de 9 octombrie 2006, reclamantul avea calitatea de chiriaș al locuinței situată în C, str. -, bloc 4 D,.3,.17, în baza contractului de închiriere nr.17/1 iulie 2005, termenul de închiriere expirând la data de 1 iulie 2007.
Mai mult, reclamantul îndeplinea și celelalte condiții prevăzute de lege, în sensul că nu făcea parte din categoria persoanelor exceptate de lege, așa cum acestea au fost menționate în art. 2 alin.2 din Legea nr.562/2004 și respectiv art. 3 din Normele de aplicare a acestei legi.
De altfel, cererea de cumpărare a locuinței de serviciu formulată de reclamantul a primit avizul favorabil din partea pârâtului, care prin adresa nr. A.7130/20 iulie 2008 cerut 02517 C să ia măsurile necesare în vederea perfectării contractului de vânzare - cumpărare.
operațiunii de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare nu poate fi imputată reclamantului, deoarece acesta și-a îndeplinit obligațiile impuse de art. 2 din Legea nr.562/2004 și Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Susținerea intimatului pârât, în sensul că cererea de cumpărare nu a fost însoțită de documentele prevăzute expres în art. 6 din Normele Metodologice de aplicare ale Legii nr.562/2004 este nefondată, câtă vreme pârâtul și-a dat inițial acordul pentru perfectarea contractului de vânzare - cumpărare.
Acordul inițial pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare duce la concluzia că la data înregistrării, cererea pentru cumpărare a locuinței de serviciu în litigiu a fost însoțită de toate documentele necesare.
În situația în care cererea reclamantului nu ar fi fost însoțită de actele necesare, pârâtul avea obligația să-i pună în vedere să le depună în termen util și să-l încunoștințeze în scris în acest sens.
Or, la dosar nu există nici un fel de dovadă din care să rezulte că reclamantul a fost înștiințat pentru a mai depune alte acte decât actele depuse inițial, ceea ce duce la concluzia că dosarul a fost complet la momentul depunerii cererii de cumpărare a locuinței.
În condițiile în care, reclamantul avea calitatea de chiriaș la data depunerii cererii de cumpărare a locuinței de serviciu în baza contractului de închiriere nr. 17/1 iulie 2005, dar și pe aceea de salariat în cadrul Ministerului Apărării Naționale, acesta este îndreptățit la încheierea contractului de vânzare - cumpărare cu privire la locuința în litigiu.
Chiar dacă, începând cu data de 01 noiembrie 2006 acesta nu mai este salariatul Ministerului Apărării Naționale, întrucât a fost transferat la Ministerul Administrației și Internelor, are dreptul să beneficieze de prevederile Legii nr.562/2004, întrucât îndeplinea condițiile impuse de acest act normativ la momentul depunerii cererii de cumpărare a locuinței.
O altfel de interpretare dată dispozițiilor art. 2 din Legea nr.562/2004 modificată ulterior, ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât tratamentul juridic aplicat reclamantului ar constitui o discriminare în raport cu alte situații similare.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, recursul declarat de reclamant este fondat și urmează a fi admis.
- fi modificată decizia recurată, în sensul că se va admite apelul declarat de reclamantul .
- fi schimbată sentința primei instanțe și se va admite acțiunea, obligând pârâtul să încheie contract de vânzare - cumpărare cu reclamantul pentru apartamentul în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 14 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale - Direcția Legislație și Asistență Juridică
Modifică decizia, în sensul că admite apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.3331 din 10 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Schimbă sentința și admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale - Direcția Legislație și Asistență Juridică
Obligă pârâtul să încheie contract de vânzare - cumpărare cu reclamantul pentru apartamentul situat în C,-, bloc 4 D,.1. 3,. 17, în condițiile Legii nr.526/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
17.06.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
