Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 37/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

SENTINȚA Nr. 37

Ședința din Camera de Consiliu de la 29 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dorina Stoichin

JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria Cristian Duță

Asistent judiciar - -

Asistent judiciar Augusta

Grefier

XXXX

Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 25 2008, privind acțiunea formulată de reclamanții privind pe reclamanții, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile din ședința publică de la 25 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta sentință.

CURTEA

Asupra acțiunii de față.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, petenții, și au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța și în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL GORJ, să se dispună obligarea acestora la plata diferențelor de salarii, calculată pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, pe perioada 01.10.2004 - 31 decembrie 2007, sume actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.

În motivarea acțiunii petenții au arătat că au calitatea de magistrați și respectiv asistenți judiciari la TRIBUNALUL GORJ, iar actele normative care reglementează salarizarea magistraților, judecătorilor și procurorilor, a personalului instanțelor judecătorești și parchetelor, mențin aceste drepturi salariale în continuare.

S-a invocat de către petenți că prin nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare la 01.04.2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță (art. 3 alin.1), iar conform anexei nr.1 la.OUG nr.27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei.

Că, prevederile legislative din Ordonanțele nr.27/2006 și 8/2007 sunt în contradicție cu prevederile art. 74 din Legea nr.303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanțelor și că potrivit acestui act normativ drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.

S-a invocat de asemenea că ordonanțele mai sus menționate încalcă principiul ierarhiei actelor normative, prevăzute de Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora.

Că, acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției Codului Muncii, cât și spiritului nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin.2, privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OUG123/2003, nr.OG9/2005, nr.OG3/2006 și nr.OG10/2007.

Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și 8 din Decretul nr.167/1958 și ale art. 283 din Codul Muncii, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Tribunalul examinând competența materială de soluționare a cauzei, a constatat că în baza prevederilor art. I și II din Ordonanța Guvernului nr.75/11.06.2008, competența de soluționare a cauzei revine Curții de APEL CRAIOVA, astfel că prin încheierea din 01 iulie 2008 scos cauza de pe rol,și a înaintat-o Curții de APEL CRAIOVA spre competentă soluționare

S- reținut că, potrivit art. 1 pct. 1 din nr.OG75/2008 "cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de Urgență de Guvernului nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr.8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate în primă instanță de curțile de apel.

Potrivit art. 2 pct.1 din nr.OUG75/2008, dispozițiile art. 1 se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.

Potrivit art. 2 pct. 2, cauzele prevăzute la alin.1 aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel prin încheiere, care nu este suspusă nici unei căi de atac.

La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr-

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea respinge acțiunea pentru următoarele considerente:

Cu referire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, aceasta se găsește a fi întemeiată motivat de faptul că (raportat la data introducerii acțiunii - 7 aprilie 2008) pentru perioada 1 octombrie 2004 - 7 aprilie 2005 acțiunea este prescrisă în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul Muncii.

In ceea ce privește fondul cauzei, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003 care a modificat art. 2 din OUG nr. 177/2002, nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr. 177/2002, OG nr. 23/2005 și OUG nr. 27/2006.

Prin OG nr. 23 din 27 ianuarie 2005, privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției, pentru anul 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 100/2005 prevede la art. 1 că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la OUG nr. 177/2002 aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, se majorează începând cu data de 1 octombrie 20005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei. Pentru perioada ianuarie - 2005 creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin. 1. Potrivit art. 2 din OG nr. 23/2005, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 2,4,5 și 6 la Legea nr. 50/1996, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005 cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004 de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei, iar pentru perioada ianuarie - 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin. 1.

Reiese astfel, din dispozițiile art. 1 și 2 din OG nr. 23/2005, aprobată prin Legea nr.100/2005, că magistrații și personalul auxiliar de specialitate, salarizat potrivit anexei 2 la Legea nr. 50/1996 au beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială prevăzută de OG nr. 23/2005.

Începând cu 1 ianuarie 2003, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, beneficiază de o indemnizație fixă, art. 5 din Legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din OUG nr. 24/2000.

Nu poate fi reținută susținerea reclamanților în sensul că prin stabilirea altei valori de referință sectorială decât cele reținută pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite sunt încălcate dispozițiile Legii nr. 303/2004 întrucât pe de o parte acest act normativ nu conține nici o dispoziție care să prevadă că drepturile salariale ale magistraților și ale personalului auxiliar trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, iar pe de altă parte, dispozițiile din Legea nr. 154/1998 și OUG nr. 177/2002 au fost abrogate expres.

De asemenea, actele normative care stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției, ale Legii nr. 24/2000 și ale Normelor metodologice date în aplicarea acesteia.

NU pot fi primite nici susținerile reclamanților potrivit cărora s-a creat o stare de discriminare între judecători și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și nume în sensul OG nr. 137/2000 prin modul de stabilire a indemnizațiilor acestora prin OUG nr. 177/2002 și OUG nr. 27/2006 deoarece indemnizațiile celor două categorii sunt stabilite în concret prin acte normative diferite, iar indemnizațiile persoanelor ca ocupă funcții de demnitate publică alese și numite sunt fixe și nu sunt stabilite pe baza valorii de referință sectorială.

De altfel,Curtea Constituțională, prin decizia nr. 818/2008 a statuat că prevederile art. 1, art. 2 și art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe bază judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Pentru considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea reclamanților ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, și cu domiciliul ales la Tribunalul Gorj, cu sediul în Tg. J, str. - nr. 34, împotriva pârâților Ministerul Justiției B,-, sect. 5, Ministerul Economiei și Finanțelor B,-, sect. 5, Curtea de APEL CRAIOVA, Bd. - nr. 4, și TRIBUNALUL GORJ cu sediul în Tg. J, str. - nr. 34.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 29 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Asistent judiciar,

- -

Asistent judiciar,

Augusta

Grefier,

Red.jud.

10 ex/IE/27.10.2008

Președinte:Dorina Stoichin
Judecători:Dorina Stoichin, Corneliu Maria Cristian Duță

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 37/2008. Curtea de Apel Craiova